Forma apei chioare

11:55 am, 5 martie 2018 • de 1 Comentariu

» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

Așa cum probabil ați aflat, anul ăsta pe la Hollywood n-au mai fost violuri, majoritatea producătorilor, prăduitorilor și prădătorilor fiind în relaș după scandalul de anul trecut. Ca atare, nici Academia de Coțcaruri n-a mai premiat angro doamne și donșoare hărțuite cu gândul și lezate la naturelul lor simțitor abia după ce-au făcut o carieră în urma hărțuielii, ci a revenit la ce-i place ei mai mult: corectitudinea politică. Nu-i de mirare că premiul cel mare l-a câștigat un film care are din belșug așa ceva: ”Forma apei”, regizat de mexicanul Guillermo Del Toro. Rotofeiul ăsta n-ar fi băiat rău, pentru că tot el a realizat și ”Labirintul lui Pan”, dar cred că l-a stricat anturajul și, tot umblând cu ciordacii și pontacii de peste pârleaz, din California, a ajuns să plagieze la greu.

Dar vedeți, omul nu e prost: n-a plagiat doar dintr-o parte tot filmul, ca fraierul de Ponta doctoratul, ci a luat din piesa lui Paul Zindel, ”Let Me Hear You Whisper“, o idee, a mai luat și din scurt-metrajul olandez ”The space between us” (2015) altă idee și iaca pelicula de Oscar! Că bufleiul a tras cu ochii în foile colegilor, fiindcă n-avea inspirație, n-ar fi o problemă, dar e de-a dreptul de porc ce-a spus, atunci când a fost acuzat de plagiat: ”Eu am inventat omul-amfibie” în cinematograf”. Hai să mori tu, tăurel? Dar de ”Celovek-Amfibia”, filmul din 1962 regizat de unul, Ghenadi Kazansky, ai auzit? Culmea, acolo există și o secvență în care omul amfibie dansează cu o jună pământeană, care parcă desprinsă din filmul matale! Ai dreacului rușii ăștia, cum ți-au furat ideea, acum juma de secol, ca s-o folosească ei în filmele lor sovietice! Nu mai zic de serialul ăla mișto pe care-l așteptam noi în fiecare joi seară ca pe apa caldă – ”Omul din Atlantis”, unde Bobby din Dallas tot așa dansa pe sub apă și se pupa cu o duduie care e adevărat că nu poseda branhii, dar mai țineți minte ce plămâni avea?

Cum-necum, secretul succesului acestui film nu stă în faptul că ideea bună a fost furată de la alții, ci în felul cum a fost transpusă pe ecran. Că dacă rămânea Del Toro tot la filmele clasice cu amfibieni, nu-l mai vota nimeni! Pe când așa, el ce-a făcut? A priceput cum stă treaba cu corectitudinea politică și a improvizat la greu: a băgat o femeie cu dizabilități, adică mută, a băgat o femeie de culoare, adică neagră, a băgat și un personaj ”freak”, adică omul-amfibie, în vreme ce singurul personaj nasol e ăla albul, de respira greu și-avea ochi albaștri și pielea cu zece straturi mai deschisă decât toți ceilalți din film. Mare păcat că nu s-a trezit și doamna regizoare de la noi, premiată cu Ursul de Aur pentru filmul ăla mișto cu ”Nu mă atinge mă” mai devreme, că la câți ciudați sunt pe acolo sigur umfla Oscarul pentru cel mai bun film străin!

Dar nu-i nimic, nu-i nimic, din greșeli învățăm, așa că la anul vom ști pe cine să trimitem în America, să o cucerim, că Europa deja am cucerit-o. Propun să trimitem un regizor care să se inspire tot din niște filme din astea cu monștri, gen ”Operațiunea Monstrul”, dar să nu fie Cristi Puiu, Porumboiu sau Mungiu, ci unul transsexual, epilat și coafat ”a la pavian”. Filmul să fie turnat pe balta Belina și personaj principal să fie un bâlbâit rom, care braconează de foame, fiind persecutat prin retragerea ajutorului social deoarece a fost surprins muncind, și capturează, cu totul întâmplător, un ditamai rechinul cu mustață, dintr-o specie rară, despre care savanții britanici credeau că a dispărut în decembrie 1989. Într-un final apoteotic, romul bâlbâit reușește să-l scoată pe rechinul cu mustață din ghearele oamenilor albi, ticăloși și cu legitimații de DNA, și-l eliberează tocmai în apele Amazonului, unde rechinul trăiește până la adânci bătrâneți și naște pui vii cu o peștoaică mult mai tânără. Happy end! Dacă chiar vrem să câștigăm Oscarul, în barca bâlbâitului putem introduce și un polițist, dar nu adjectiv, ci pedofil, care se masturbează mai abitir ca-n filmul cu ”Nu mă atinge-mă că mă ating singur”, mai sus pomenit. Și cu așa ceva vă garantez că dăm lovitura la Oscaruri: onania ne salvează cinematografia!

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (15 voturi, media: 4,93 din 5)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

Un comentariu

  1. gigi spune:

    aha… deci nu numai eu cred ca filmul de oscar e un cacat imprastiat… la inceput, cand au citit aia doi pe scena cine ia premiul, am zis ca sigur e o greseala ca si anul trecut… dar nu, pana la ora asta nu am vazut vreo stire de genul… filmul cu broasca are 2 ore si e o porcarie sinistra. daca astia pot lua oscarul cu cacatul asta de film, eu ma pis, ma cac si vomit pe premiile oscar. in locul tuturor actorilor mari si al regizorilor care au luat vreodata vreun oscar, eu chemam televiziunile si le aruncam in ferestre statuetele. daca spielberg, coppola, tarantino sunt la acelasi nivel cu del toro, iar titanicul sau ben hur sunt pe picior de egalitate cu amfibianul care creste parul mai ceva decat foltenul, repet, eu ma cac pe oscaruri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top