Intră preşedintele. Peste drum de B 1 TV, strigăte obişnuite: „Băsescule, lasă-neeee!”. Ecoul multiplică numărul celor din stradă. Sunt foarte puţini, dar par mai mulţi. „M-am obişnuit”, explică Traian Băsescu, la intrarea în sediul televiziunii. Dă să-şi aprindă o ţigară, dar n-are timp. „Haideţi, că intrăm în două minute!”, îi spun producătorii Mădălinei Puşcalău. Cuminte, preşedintele se supune invitaţiei. Intrăm. Mă aşez în mijloc, între el şi moderatoare.
„Ce mai faceţi, domnule Ciocăzanu?”, îmi aruncă o privire cu mesaj dublu: unul, de salut curat politician-jurnalist, altul, de curiozitate, ca între doi oameni care nu s-au mai văzut de ceva vreme. „Pe-aici, domnule preşedinte. Suntem încă aici, cum s-ar spune. Dacă mai credea cineva, chiar mai credem în presă curată”. Se uită mirat, dar zâmbeşte. Continui să-i alimentez surprinderea. „Păi, cum altfel? Vă gândeaţi acum vreo nouă ani, când vi-am luat un interviu, împreună cu Ovidiu Nahoi, la Palatul Cotroceni, la scurt timp după ce aţi fost ales preşedinte, că ne vom revedea după atâţia ani în aceleaşi posturi preşedinte-jurnalist?”.
Întrebarea mea rămâne fără răspuns, căci se termină calupul de publicitate. „Douăzeci de secunde”, anunţă Mădălina, înainte de „Bună seara, România”. Intrăm. Curg întrebările moderatoarei, ce bine! Băsescu e, ca de obicei, izvor de ştiri numai bune de preluat de restul presei. Adevărul e că avem marfă din belşug. Mai ales după ultimele poze cu Elena Udrea şi Alina Bica, la Paris.
Intrăm în direct. Traian Băsescu loveşte prin ricoşeu. Sugerează că Sorina Matei are ceva de spus despre ce-a spus Robert Turcescu în emisiunea în care s-a autodeconspirat !!! Vreţi să daţi detalii?, întreabă Mădălina. „Nuu.” Rămân mut. Ce-a vrut să spună preşedintele? N-avem timp de răspunsuri, căci temele curg în valuri. Fără îndoială, esenţa dură rămâne Elena Udrea. Vrem să ştim, cum Doamne nu!, dacă e „implicată”! Asta umblă în valuri, pe net, la duşmanii pro şi contra ai lui Traian Băsescu. Dar el rămâne la bord şi ţine la echipaj, aşa cum era de aşteptat. Pariază pe Elena Udrea 100%, până la capăt. Adevărul e că nu ştii, de fapt, la ora asta, cu ce-a greşit urmaşa sa politică. Circulă poze, chitanţe. Băsescu loveşte în oameni din servicii!! Păi cum, domnule preşedinte, tocmai dumneavoastră, cel acuzat că aţi întărit puterea serviciilor? Evident că vulpismul consacrat al preşedintelui îl scoate de pe traiectoria răspunsului pe care îl aşteptam.
Emisiunea curge dinamic şi corect. Pe Traian Băsescu îl poţi fie iubi, dar nu e cazul, fie urî, dar las acest rol Antenei 3 sau RTV-ului. Mă limitez la dansul pe sârmă şi caut să respect poziţia din dreapta mea, fără să-l menajez pe invitatul care mi-a însoţit viaţa politică măcar în ultimii zece ani. Ne ştim de mult. Ne-am întâlnit rar, dar Traian Băsescu ştie. Şi ştie, de pildă că, în ciuda faptului că am primit binemeritata etichetă de „băsist”, sunt un „băsist” cinstit. Adică, neplătit de „forţe oculte”. Care supravieţuieşte din meserie curată. Sunt sigur că Traian Băsescu se miră pentru aşa ceva, nu că nu şi-ar dori să fie altfel.
E o seară agitată, iar vorbele preşedintelui seamănă ştiri peste gardurile rivalelor B 1 TV. Procedură corectă. Nu văd şi interpretarea, ştiu că aici e suferinţă de conştiinţă! „Văd că sunt peste tot, mă înjură toţi?”, se întreabă cu un zâmbet forţat Traian Băsescu. Aşa e. Răspunsul e da, însă n-am văzut confirmarea. Dar ultimii ani confirmă de la sine că, dacă deschide gura, Băsescu şi-a asigurat ura. E România! România lui! Nu e de la sine putere, e moştenire, e „România altfel”, vorba profesorului Boia. Dar nu e „meritul” său, trăim ce am însămânţat cu multă vreme în urmă, preşedintele momentului doar confirmă regula istoriei noastre zbuciumate.
„De ce oare pariază totul pe Elena Udrea?!”. E întrebarea cu care stau la pândă, dar pe care nu apuc s-o pun oaspetelui meu, spre disperarea prietenilor mei din Facebook şi de pe forumul Reporter Virtual. Ştiu deja răspunsul, nu e favoritul meu, dar e logic. Am în faţă un preşedinte care joacă totul pe cartea lui. Pierde sau câştigă, dar vrea să fie el jucătorul. A jucat bine, în trecut, dar acum? Nu ştiu, nu i-am fost alături, ştie asta. „Ştiu că eşti curat”, mi-a spus cândva, fără să-i rămân dator pentru sinceritate.
Se termină emisiunea. Vreau să-i aduc aminte despre momentul în care mi-a vorbit de „curăţenia” mea jurnalistică. De fapt, nu e cu ghilimele, e pe bune, dar sensul era altul. N-apuc să-i provoc amintirile că nimeresc în „clinciul” cu Sorina Matei, dinaintea emisiunii sale. Nu înţeleg prea bine ce se întâmplă. Aud vorbe despre corectitudine, documente, presă cinstită. Sincer, nu-mi pică bine episodul şi nu ştiu de ce trebuie să asist la aşa ceva. Dar e prea mult să-mi cer mie însumi asta, într-o lume atât de agitată. „Ce mă bucur că m-a ferit Dumnezeu de astfel de discuţii”, îmi spun în sinea mea. Da, însă e doar destin.
Nu e meritul meu, nu e vina altora. Păcat că presa e atât de intoxicată. Sunt prea puţin locurile în care un interviu cu preşedintele meu se poate purta direct şi corect. Nu e despre simpatie sau antipatie, ci despre respect. Tocmai am fost într-unul dintre astfel de peisaje rare şi vreau să ţin minte clipa. N-am făcut emisiunea vieţii mele, nici interviul fatal, nu l-am pus cu botul pe labe pe invitat şi nici nu i-am căzut la picioare. Dar am mai rezistat puţin în meseria asta şi vreau să ţin minte acest moment. Da, ştiu, exagerez, dar mulţumesc Traian Băsescu, mersi, echipă a B 1 TV, ce bine sună încă! Cu un preşedinte atât de atipic, cu surprize la tot pasul, cu Udrea şi Alina Bica, plus minus Dorin Cocoş, cu Microsoft sau fără, başca alegeri prezidenţiale, zău că trăieşti! E nebunie, dar şi ceva normalitate, nu? Acum zece ani nu credeam că se poate.
În 2004, Traian Băsescu era pe ducă de politician, iar noi, ziariştii boemi ai acestei lumi nebune nu mai credeam în viaţă după moarte. A fost să fie. Zece ani! Puţin? Poate. Dar de ţinut minte. Ce va fi mâine? Nu ştim. Probabil, doar amintirea acestor ani. Logic e ca roata vieţii să circule. Am trăit libertate nebună, cu Antene ,băsişti şi antibăsişti? Ok, să vină lipsa ei, cu pace, linişte şi ode cât cuprinde! Da, Traian Băsescu trăieşte încă, iar noi vom continua să-i facem viaţa amară, dar ce va fi după? Poate fi orice, numai jurnalist să nu fii într-o astfel de viaţă! Să ţin minte aceste clipe. Peste nici două luni, s-ar putea să intrăm în altă lume. Vom supravieţui? O facem de 25 de ani, dar cât mai ţine?
Antena 3 „toacă” la greu declaraţiile „duşmanului de clasă”. La fel, RTV. Realitatea şi Digi preiau materia primă de pe B 1 TV şi fabrică produse decente. Site-urile colcăie în fel şi chip, firesc, Facebook-ul e doldora de pro şi contra. Iese Traian Băsescu. Afară, vizavi de B 1, aceiaşi „colindători” antibăsişti, care strigă de pe trotuarul ostil. „Lasă-neee, lasă-nee!” Să fie vreo zece inşi, dar gălăgia se aude multiplicat. Au feţe pesediste, e campanie doar… Poate, dar zău că acest Băsescu merită o-njurătură! Măcar s-o ţinem minte, Victor Ponta, nu-i aşa? Că tot vine liniştea mult-aşteptată…La revedere, Traian Băsescu! Ne vedem pe 22 decembrie, în afara Palatului Cotroceni. Reporter Virtual are uşa deschisă…
Laurenţiu Ciocăzanu
Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:
TweetETICHETE:
NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.