Despre profesorul băcăuan Ioan Ursu am auzit, pentru prima oară, prin 2002, când ideea lui de a-şi filma cursurile şi a le posta pe internet l-a transformat, instantaneu, într-o vedetă locală. De atunci, multă vreme n-am mai auzit nimic de el şi mă gândeam că, şi astăzi, omul îşi vede de slujba lui de dascăl, acceptând stigmatul de „profesor trăsnit”, pus de alţii. Ca să aflu azi, dintr-un excelent articol (dovadă că în presă mai există şi oameni care ştiu să scrie, nu doar să se semneze), că domnul Ursu a fost dat afară din învăţământ încă din 2008, pentru că ideile sale prea deranjaseră pe toată lumea: de la loazele de elevi făcute de râs pe YouTube, la părinţii acestora, loviţi în amorul propriu că le sunt jignite beizadelele puturoase, şi la colegii profesori, care ştiau prea bine că, dacă ar pune pe internet lecţii predate de ei, s-ar face de băcănie şi mai rău decât elevii. Până la urmă, chiar fostul ministru al Învăţământului Hărdău l-a chemat la Bucureşti ca să-l muştruluiască şi să-i ceară să înceteze cu metodele lui exotice de a face şcoală, căci „contravin programei”. Ursu n-a cedat un pixel şi, cum cu sistemul nu te pui, a fost zburat din învăţământ mintenaş. Acum, ca să se întreţină, vinde mierea obţinută dintr-o prisacă şi, din când în când, mai este ajutat, financiar, de cei doi copii ai lui, de fată, informaticiană la Microsoft, în Statele Unite, şi de băiat, angajat la Oracle România. Dar, la pasiunea lui pentru matematică şi la ideea de a-i atrage pe copii spre acest fascinant domeniu, postând lecţii pe internet, tot n-a renunţat. Cu o mască de apicultor pe faţă, el predă astăzi funcţii şi polinoame, deşi n-are, drept elevi prezenţi, decât albinele. Trântorii, din stup şi din şcoala de unde Ursu a fost dat afară, pot sta liniştiţi: pe ei n-o să-i mai deranjeze nimeni, niciodată, mai ales acum, când profesorul a fost scos pe uşa din dos a învăţământului.
Ursu nu mai e profesor, în schimb au rămas mai departe, prin cancelarii, o sumedenie de agramaţi, inculţi şi incompetenţi, care însă respectă, cu sfinţenie, programa. Toate uscăturile, toţi beţivanii, toţi chiulangiii, toate istericele din învăţământ sunt, mai departe, la catedră şi se mândresc cu rezultatele delăsării lor: licee întregi unde niciun elev n-a luat bacalaureatul. Şi, în acest timp, un dascăl pasionat până la obsesie de matematică e nevoit să crească albine, pentru că nu i s-a mai dat voie să crească olimpici… Adevărul este că, dacă metoda propusă de Ursu ar fi fost aplicată, rămâneam, naibii, fără profesori! Pentru că, sunt absolut convins, există mii de profesori în România care dau din gură lângă o tablă neagră şi goală ca propria lor minte. Dacă nepriceperea, indolenţa şi prostia lor ar fi filmate, probabil alte zeci de mii de părinţi şi-ar muta copiii la alte şcoli, pe motiv că, de la asemenea pafarişti, elevii nu pot învăţa nimic. Am văzut, la recent încheiata sesiune de bacalaureat, ce înseamnă puterea ochiului electronic: ea are harul magic de a trezi conştiinţe. Le trezeşte, desigur, de frică, dar şi teroarea, cum am mai spus, e o modalitate de a-i da pe brazdă pe elevii leneşi.
O altă modalitate ar fi cea propusă de profesorul Ursu, care are, în plus, şi avantajul că-i dă în vileag nu doar pe elevii certaţi cu cartea, ci şi pe profesorii certaţi cu meseria. Dacă ministrul Funeriu tot şi-a propus să elimine putregaiul din învăţământul românesc şi să schimbe un sistem dovedit nefuncţional, ar face bine să-l reangajeze pe profesorul Ursu şi să impună metoda lui, ca o cale sigură şi gratuită de eliminare a incompetenţilor din sistem. Pentru că oameni asemenea lui Ursu sunt tot mai rari pe meleagurile noastre. Ei sunt, ca şi ursul carpatin, specie pe cale de dispariţie şi ar trebui nu anihilaţi, ci protejaţi: sunt singurii care mai pot ţine în frâu populaţia, tot mai numeroasă, de paricopitate şi rumegătoare, ieşită, în fiecare an, pe porţile şcolilor şi liceelor. Altfel, România riscă să devină, în viitorul nu foarte îndepărtat, cea mai mare rezervaţie naturală de bizoni de pe planetă.
Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:
TweetETICHETE:
NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.