» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

Euforia mângâie încă simţurile celor care au răsuflat uşuraţi după ce PSD a ratat şi ultima redută ce-i mai stătea în cale pentru călărirea democraţiei româneşti: Palatul Cotroceni. Încă nu ne-am revenit din beţie, trăim un fel de mahmureală frumoasă care ne dă ceva suflu de libertate şi ne împinge să trecem altfel podul către Sărbători. E bine, ceva mai bine. Klaus Iohannis a fost colacul salvator de care ne-am agăţat cu disperare, când nimeni nu mai credea. Aşa a fost Traian Băsescu, în 2004. Iohannis şi Băsescu au reuşit să ţină PSD la distanţă de România Curată, fără să fie aliaţi direct (sau poate nici indirect). Această axă internă pentru salvarea şanselor democraţiei româneşti rezistă, iată, de zece ani şi sunt speranţe că va mai dura ceva timp. Încă avem a mulţumi multora: lui Iohannis, în primul rând, tinerilor, României Tăcute, Diasporei, oamenilor de bună-credinţă. Dar pe această listă a recunoştinţei ar trebui adăugat un nume care pe nedrept a fost trecut în planul şapte: cel al lui Vasile Blaga. Victoria lui Iohannis este şi victoria lui.

N-am fost un fan al “Buldogului”, ba chiar l-am altoit de câte ori am putut, mai dur sau mai puţin dur. Şi am avut destule motive să mă burzuluiesc la el. De la combinarea rapidă cu cei care au luat parte la lovitura de stat din 2012, în noul PNL, la folosirea cinică a lui Cătălin Predoiu, la aruncarea peste bord a Monicăi Macovei şi până la obsesia sa de face orice e posibil pentru a-l îngropa politic pe Traian Băsescu. Şi Blaga ştie singur care-i sunt păcatele.

Acum însă, după înfrângerea lui Ponta, trebuie să admit că am fost mai catolic decât Papa cu Vasile Blaga şi că am suflat în iaurt mai mult decât era cazul. Până una-alta, implicarea lui Blaga în acest război pe viaţă şi pe moarte cu maleficul PSD, ne-a salvat măcar de moment democraţia. Eram sceptici că fuziunea PDL-PNL este un scop serios, anti-PSD, de teamă ca nu cumva acest proiect născut, să recunoaştem, pe genunchi, să nu fie doar o mişcare de orgoliu  menită a-l izola total pe actualul preşedinte. Traian Băsescu a jucat totul pe cartea Elena Udrea. Pentru Blaga, a fost momentul să joace şi el pe cartea lui, dar era misiune imposibilă ca PDL  să reziste fără Băsescu. Fuziunea cu PNL era singura şansă de a-i salva pe toţi cei care-l urmaseră pe Blaga. A sunat rău, foarte rău, atunci. Dar până la urmă se vede treaba că i-a ieşit. Cel puţin aşa arată lucrurile acum.

Victoria lui Iohannis şi perspectiva ca PNL, cu PDL inclus, să ajungă la putere îl scuteşte pe Vasile Blaga, de moment, de orice presiune, griji sau rătăcire. Are motive să stea jos, ardeleneşte, şi să clocească relaxat următoarea mişcare. Ce-i lipseşte? Şi-a împins un apropiat la Cotroceni, PNL vine tare din urmă pentru intrarea la guvernare, Ciuma Roşie a PSD a fost stropşită la gard cu braţul său organizatoric şi strategic, iar  Traian Băsescu nu are deocamdată magneţi mai puternici pentru a atrage electorat de dreapta spre favorita sa Mişcare Populară. Iată de ce Vasile Blaga are toate şansele să-şi frece mâinile.

MAI MULT, aici » PaginadePolitica.ro

 

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (3 voturi, media: 1,00 din 5)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

2 comentarii

  1. nadia nitov spune:

    mi-a spus cineva ca blaga nu s-a supus deciziei samavolnice ca udrea sa fie sefa pdl si i-a tinut piept si lui basescu avand curajul sa-i spuna ce gandeste despre ce are de gand cu udrea. basescu a fost de-o rara mitocanie si i-a propus lui blaga sa preia de la nuti indeletnicirile cu gura care-i rezolvau nevoile de mascul. blaga a fost demn si a ales sa plece cand nu avea nimic aranjat in alta parte. si eu ii acord niste bile albe pentru ca a infruntat desfranarea marinarului si n-a stat capra. are un aspect neplacut dar demnitatea e atat de rara in politica damboviteana incat nu pot s-o ignor cand o gasesc la un politician. mult rau a facut nutica partidului democrat liberal. desigur, cu ajutorul obsesiilor sexuale ale lui basescu.

  2. Tudor M. spune:

    „… Vasile Blaga! „Buldogul” democratiei”
    .
    Cata… poezie! E aproape sigur ca, sensibil si rafinat ca orice vames, cum il stim, Blaga Vasile va aprecia metafora si cantarea.
    E un moment de cumpana pentru cantaretii de ode din vremurile de astazi: cel care inca mai face acum umbra pamantului la Cotroceni este „pe faras”, in nici o luna dispare si „artistii” trebuie sa-si gaseasca un nou rost in viata. Eh… iata ca si democratia are inconveniente: „obiectul muncii” nu dureaza decat 5 – 10 ani, dupa care „artistii odelor” trebuie sa isi gaseasca un nou „ideal”. In vremea lui Ceausescu era mai simplu: „obiectul muncii” nu disparea dupa cativa ani, asa ca nu aveau grija zilei de maine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top