Drepturile neomului

1:33 pm, 10 august 2011 • de Comentariile sunt închise pentru Drepturile neomului

» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

Atacurile bandelor de vandali din Marea Britanie sunt un semn că s-a mers prea departe cu toleranţa, cu multiculturalismul şi cu corectitudinea politică. Asemenea incidente au dovedit clar că boala de care omenirea suferă, la începutul mileniului III, şi care ar putea să-i vină de hac este disoluţia autorităţii. Iar rezultatele s-au văzut: forţele de ordine, însărcinate să asigure protecţia cetăţenilor, au ezitat să intervină atunci când s-au trezit faţă în faţă cu nişte indivizi negricioşi, de teamă că ar putea fi acuzate, cine ştie cum, de rasism. Temerea lor nu e absurdă, aşa cum ar putea părea, ci are baze reale: în trecut, numeroase incidente similare, în care au fost implicate persoane de culoare, au fost catalogate drept “intervenţii nejustificate” împotriva unor minoritari nevinovaţi ca nişte mieluşei. În numele corectitudinii politice, minorităţilor, de orice nuanţă şi de orice natură, li s-a permis, mereu, să se întindă mai mult decât le era plapuma. După ce mii de revoluţionari, de pe toate meridianele, au luptat, în secolele trecute, pentru drepturile omului, civilizaţia modernă a promovat, în chip absurd, drepturile neomului. Dreptul celui de lângă tine, mai sărac, dar mai puturos, de a-ţi da în cap ţie, care eşti mai bogat, dar şi mai harnic.

Toată lumea ştia cu ce se ocupau cei mai mulţi dintre locuitorii cartierelor multietnice din oraşele britanice: cu trafic de droguri, de arme, de carne vie. Erau, cum s-ar zice, “pe combinaţie”. De muncit, indivizii respectivi nu munciseră în viaţa lor. Urmaşi ai imigranţilor pripăşiţi în Albion de prin cine ştie ce colţuri exotice ale Imperiului, aceşti cetăţeni britanici de împrumut n-au catadicsit să priceapă, nici măcar după două sau trei generaţii, că un cetăţean britanic are, în primul rând, datoria să muncească spre a se întreţine. Până acum, ei au fost cocoloşiţi de stat, care i-a răsfăţat cu locuinţe sociale, indemnizaţii, ajutoare, alocaţii pentru numeroasa lor progenitură, astfel încât milioane de cocotieri din ăştia veniţi de prin Africa şi Asia au trăit bine-mersi, fără să mişte un deget, în vreme ce englezii de rând trudeau de se speteau şi erau impozitaţi la sânge. Criza mondială a făcut ca acest dolce farniente care părea etern să se sfârşească. Tăiate fiind alocaţiile, oaspeţii, poftiţi sau nepoftiţi, ai Reginei au început să cârâie. Şi a fost suficientă o scânteie ca nemulţumirea lor să se manifeste violent. Când nu li s-a mai dat, ei şi-au luat singuri, din magazine, care o plasmă, care un computer, fiecare ce-avea nevoie.

Dar, dacă de la nişte indivizi veniţi în Anglia, patria democraţiei moderne, direct de la coada cămilei sau, după caz, a girafei, nu te poţi aştepta să se adapteze la regulile jocului democratic modern, ce am putea spune despre junii albi, anglo-saxoni şi protestanţi, care s-au alăturat gloatei colorate, întru jaf şi cotropire? Pentru că este cât se poate de evident că nu putem da vina doar pe imigranţi, de vreme ce străzile au fost luate cu asalt şi de găşti de adolescenţi britanici get-beget, care nu s-au lăsat nici ei mai prejos, ci au spart şi au incendiat magazine, au furat, au lovit şi au tâlhărit cot la cot cu omologii lor ceva mai bronzaţi. Scăpaţi din mână de nişte părinţi prea permisivi, de nişte dascăli care nu-şi dau niciun interes să-i mai educe, crescuţi de anturaj şi de internet, aceşti tineri n-au crescut, precum părinţii lor, în cultul muncii. Junii de azi n-au stat sub călcâiul vreunei „Doamne de Fier”, ei au avut tot ce au dorit, fără să asude, pentru că părinţii lor s-au gândit că destul au suferit ei, de ce să mai sufere şi urmaşii lor? Roadele acestei mentalităţi se văd azi, pe străzile înnegrite de funingine ale Londrei. Căci generaţia tânără, indiferent de culoarea pielii ei, este nu o generaţie distrusă, ci distrugătoare. Ea va demola tot ce au construit, cu migală şi sacrificii, înaintaşii săi, fără să poată pune nimic în loc. Iar asemenea revolte violente, ale unor rebeli fără cauză, nu vor duce la nimic, dar vor avea totuşi un efect. Unul nedorit. Ele nu vor face altceva decât să înăsprească regulile jocului democratic. Pentru a evita apariţia de situaţii similare, în viitor, guvernele de pretutindeni vor lua, în mod previzibil, măsuri drastice. Şi, atunci când revoluţionari autentici, cu nişte revendicări corecte şi justificate, vor ieşi în stradă, spre a-şi cere, fără violenţă, drepturile legitime ale unor oameni, poliţiile viitorului nu vor mai ezita să pună pe ei bastoanele de cauciuc şi gloanţele, susţinând că au de-a face, de fapt, tot cu nişte neoameni.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

Comments are closed.

Scroll to top