Disputa Negrea-Tolontan. Cine are dreptate? Presa-putere sau presa-unealtă?

12:01 pm, 18 august 2014 • de Comentariile sunt închise pentru Disputa Negrea-Tolontan. Cine are dreptate? Presa-putere sau presa-unealtă?

» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

negrea tolontanSpuneam în textul publicat ieri pe Reporter Virtual că viitorul arată prost pentru presa-putere, cea care le oferă viață profesională jurnaliștilor independenți. Motivul? Contextul politic intern și internațional favorizează regimurile de mână forte, care cultivă un tip de presă-unealtă, cea care servește publicului propagandă, nu informație pură sau intrepretarea știrii după standarde jurnalismului occidental.

Vladimir Putin (Rusia), Recep Tayyp Erdogan (Turcia) și Victor Orban (în Ungaria, chiar în UE!) au închis gura presei libere, iar această influență începe să câștige teren și în România. Mai ales atunci când societatea civilă nu opune suficientă rezistență, iar manipularea mediatică este armă-forte pentru puterea politică. Situația devine critică, iar votul liber nu mai este o garanție pentru democrație. Jurnalistul Petre M. Iancu, de la Deutsche Welle, cita un titlu al publicației berlineze Die Welt după recentele alegeri prezidențiale din Turcia, câștigate categoric de autocratul Erdogan: „Nu poţi apăra democraţia de alegători”. Dacă alegătorii români vor fi precum cei din Turcia, drumul e pregătit deja către est…

Alianța Ponta-Antena 3-RTV

Regimul politic al lui Victor Ponta a demonstrat până acum că este interesant în cultivarea unor posturi TV precum Antena 3 și Romania TV, al căror metabolism media (în special televiziunea de știri a familiei Voiculescu) nu funcționează decât de ochii lumii după modelul presei euro-atlantice. Antena 3 a dezvoltat un soi de jurnalism de influență nord-coreeano-chineză, impregnat ici-colo pentru credibilizare cu ingredientele presei clasice, clădit pe un discurs fanatic, marcat de ură împotriva ”dușmanului” politic al lui Dan Voiculescu și Victor Ponta (Traian Băsescu) și capabil să întoarcă orice fațetă a realității în așa fel încât să lovească în direcția propusă. Scopul nu e informarea corectă, echilibrată, întru respect critic față de subiect, ci cum să găsești ceva, indiferent ce, prin care să-ți pui ținta într-o lumină proastă. În plus, obsesia față de președinte – care devine în sine o bună păcăleală menită să facă uitat jaful din banul public pus la cale de patronul astăzi dovedit de justiție și aflat în spatele gratiilor – scoate din spațiul public subiecte de interes major și de mare impcat public legate de guvernare (supraimpozitarea afacerilor, scăderea economiei, lipsa unor proiecte de dezvoltare a infrastructurii, blocajul fondurilor europene etc.).

Toată această agendă de dedublare a realității îi vine mănușă premierului Ponta, cel care s-a distins până acum, de când a preluat puterea executivă în 2012, printr-un singur mare ”proiect” politic: ”Jos, Băsescu!”. Relația Ponta-Antena 3 a devenit una naturală, dată fiind și structura genetică a politicianului Ponta, care are un discurs dublu (vezi cazul Roșia Montană, când susținea exploatarea, ca premier, dar o contesta, ca parlamentar!) și care, în plus, conduce un partid minat de corupție și de politicieni cu CV penal, care văd în Antena 3 apărătoarea afacerilor lor (după model Voiculescu). Un astfel de mariaj nu-l putea lăsa rece pe premier nici măcar atunci când justiția a decis, printr-o sentință definitivă, condamnarea la 10 ani de închisoare, pentru corupție, a lui Dan Voiculescu, fondatorul Antenei 3. Ponta s-a grăbit să ia apărarea, pe Facebook, șefilor televiziunii afectate de sentința Curții de Apel București, cei care au chemat populația în stradă să-i apere de un pericol inexistent – închiderea postului TV. O minciună cât Casa Poporului, deoarece instanța nu a dispus ridicarea licenței Antenei 3, ci confiscarea sediului în care funcționează, pentru recuperarea prejudiciului produs contribuabililor de afacerea ICA. Premierul a marșat la această manipulare.

Axa Ghiță-Ponta, stăpână absolută?

ghita - pontaÎntre timp, piața media e tot mai agitată. Antena 3 e pe cale să-și piardă supremația, în ciuda audiențelor mari, deoarece implicarea patronului-fondator în devalizarea bugetului public, fapt confirmat de justiție, în paralel cu măsurile dispuse de instanță privind confiscarea sediului televiziunii, vor produce un inevitabil gripaj între trustul Intact și clienții săi de publicitate. De altfel, în mediul online, au început să apară și primele semne de nervozitate în rândul publicului care dorește un spațiu public al decenței, cel mai recent exemplu fiind o petiție online prin care oamenii sunt îndemnați să nu mai cumpere produse de la firmele care bagă bani în publicitate la Antene. Situația îl favorizează pe singurul mogul rămas în libertate, Sebastian Ghiță, prieten al premierului. Speculațiile din piață arată că prezumtiva criză de la Intact va fi pe placul lui Ghiță, care astfel va putea ”înghiți” afacerile media ale lui Dan Voiculescu. Cuplul Ponta-Ghiță ar putea salva Antenele, via contracte pe bani publici, dar nu în condițiile dorite de Dan Voiculescu. Acesta și fiicele sale vor fi tot mai mult la mâna celor doi puternici de pe piața media-politică.

Ponta și Ghiță au toate șansele să preia controlul total al României. Politic, premierul nu pare să aibă adversar, urmare a divizării opoziției și a contracandidaților slabi la președinția României, iar din punct de vedere al presei lucrurile încep și aici să se ”normalizeze” în sensul dorit de cei doi. Antena 3, RTV, TVR, plus puzderia de publicații aflate în parohia baronilor PSD pot asigura PSD-ului suficientă tribună manipulator-populistă astfel încât vocile critice din restul presei să se audă tot mai slab. Mai mult, așa cum a dezvăluit ieri seară Rareș Bogdan, la Realitatea TV, există o listă neagră de publicații și posturi TV pe care Ponta și Ghiță le doresc fie dispărute, fie controlate. Așadar, planul merge uns, iar viitorul presei-putere, al jurnalismului curat, independent, arată tot mai sumbru.

Adevărul despre Crescent e anti-Tolontan?

Pe fondul acesta, ies la suprafață ciocniri chiar și în interiorul acelui segment media care s-a comportat până acum în spiritul jurnalismului onest, decuplat de la mecanismul de control clocit pe axa Antena 3-Ponta-Ghiță. Exemplul cel mai răsunător al ultimelor zile este disputa dintre jurnaliștii Stelian Negrea și Cătălin Tolontan. Primul a dezvăluit că o parte din banii fostei Securități, via nebuloasa firmă Crescent, au ajuns în custodia firmei care administrează ziarul ”Gazeta Sporturilor”, aflată și ea, ca și Crescent, în proprietatea familiei Voiculescu:

NegreaCompania Convergent Media SRL, care publică ziarul Gazeta Sporturilor și www.gsp.ro, deținută actualmente de cele două fiice ale lui Voiculescu Dan și condusă de Catalin Tolontan a fost finanțată cu milioane de dolari din conturile firmei Crescent Commercial &Maritime (Cyprus) Ltd, firma Securității lui Nicolae Ceaușescu al cărei reprezentant în Romania era Voiculescu Dan, condamnat în dosarul ICA la 10 ani de închisoare cu executare pentru spălare de bani”, scrie Negrea într-un material publicat pe siteul Voxpublica sub titlul „Gazeta Sporturilor ridicată pe banii lui Ceaușescu. Cătălin Tolontan a semnat împrumuturi de sute de mii de dolari de la firma Crescent a Securității, reprezentată de Voiculescu”.

Cătălin Tolontan, vizat direct de informațiile publicate de Stelian Negrea, a reacționat la scurt timp, într-o declarație pentru Reporter Virtual:

tolontanDocumentele prezentate de Stelian Negrea sînt corecte și publice. Ele înseamnă fix ce scrie pe ele. De altfel, pot fi găsite inclusiv la registrul Comerțului. E vorba de un împrumut și apoi de o mărire de capital, adică de o procedură standard și evident legală de finanțare a unei companii.Cum și de unde decid acționarii să finanțeze o companie nu e decizia administratorului, a mea în cazul Gazetei.
În privința concluziilor, e dreptul lui Stelian Negrea să tragă ce pildă dorește.
Înțeleg că, în concepția lui, în 2004 Gazeta ar fi fost finanțată pe banii lui Ceaușescu ceea ce înseamnă că și Stelian Negrea ar fi fost plătit din banii lui Ceaușescu atunci cînd a lucrat pentru Intact. Și că acum Stelian Negrea ar fi plătit, la Realitatea TV, din banii Poștei Române, devalizată, potrivit Tribunalului București, de finanțatorul canalului TV Maricel Păcuraru, condamnat la 8 ani, sentință nedefinitivă.
Dacă operăm cu această logică, tot din banii lui Ceaușescu ar fi fost plătiți Andrei Pleșu, Mircea Dinescu, Mircea Cărtărescu, Emil Hurezeanu sau Dorin Tudoran, toți avînd colaborări de-a lungul anilor, dacă nu greșesc, cu trustul Intact. Ce să mai zicem căDinescu, Pleșu, recidiviști vasăzică, sau Gabriel Liiceanu au fost plătiți din banii furați de Vântu de la popor, dacă e să acționăm după această logică. În lumina noilor dezvăluiri, chiar un membru al administrației prezidențiale ar fi fost plătit de Adevărul din traficul de copii, ca și revista Dilema care e, cum s-o zicem mai direct, beneficiara posibilului trafic de organe umane. E un raționament și acesta pentru cine vrea să-l îmbrățișeze.

Cu mască sau fără mască?

Acest schimb de replici ridică mai multe întrebări. Cine are dreptate? E corectă interpretarea lui Stelian Negrea cum că Tolontan a ascuns finanțarea ziarului pe care îl conduce de atâția ani ”din banii Securității”? Sau e corect punctul de vedere al șefului GSP potrivit căruia el și jurnaliștii săi nu trebuie să se simtă vinovați de proveniența banilor care au ajutat la ținerea în viață a publicației respective? Mesajul lui Stelian Negrea, sedimentat în urma documentelor publicate, a fost clar: Tolontan nu e diferit de Gâdea, Badea, Ursu și toți ceilalți angajați ai lui Dan Voiculescu, care și-au asumat cu bună știință trecutul și afacerile mogulului, devenind una cu el. Să fie oare atât de simplu?
Acuzația lui Negrea presupune că Tolontan știa fără putință de tăgadă că banii primiți de firma la care el era administrator și care păstorește GSP sunt bani proveniți din fondurile fostei Securități. Jurnalistic, legătura e permisă, practic, realist vorbind, pentru ca ea să devină adevăr universal e nevoie ca și Tolontan să admită că avea informații sau că măcar era conștient de o astfel de filieră ascunsă în timp. Redactorul-șel al Gazetei nu a confirmat așa ceva. Dimpotrivă, din mesajul său de mai sus, reiese exact contrariul: că proveniența banilor e treaba acționarilor, nu a administratorului (Tolontan) firmei care a beneficiat de împrumut. Ca atare, dezvăluirea lui Stelian Negrea e justă, dar nu are putere de lege.
În apărarea jurnalistului de la Realitatea TV a sărit și Narcisa Iorga, membru CNA. Intervenția sa a fost chiar mai dură și l-a plasat pe Tolontan direct în tabăra fățarnicilor care profită de banii altora în timp ce se joacă cu ”masca” în public:
Narcisa Iorga”Domnule Negrea, parerea mea e ca aveti asteptari prea mari din partea unui jurnalist care doar pare corect. Vede probleme numai unde vrea, iar daca nu sunt unde trebuie, le creeaza lipind franturi de realitati. Aveati o parere prea buna despre el. Si-a construit o imagine de jurnalist onest, dar nu e decat o masca.”, a comentat Narcisa Iorga.

Trei contre pentru șansa presei-putere

Așadar, se poate spune tranșant că e vinovat Tolontan pentru că a funcționat ca jurnalist pe o firmă legată financiar de istoria financiară a fostei Securități, în posesia căreia a ajuns, prin mijloace încă neelucidate total, Dan Voiculescu? Să fie acesta semnul că Tolontan nu este ceea ce pare, așa cum susține Narcisa Iorga? Doar publicul poate da răspunsul. Nouă ne rămâne interpretarea, inevitabil subiectivă, și faptele din istoria recentă. Iar aici, Cătălin Tolontan, jurnalistul, nu administratorul firmei care primea împrumut de la Crescent, n-a fost niciodată ”omul lui Voiculescu”. N-a cântat așa cum i-a cerut patronul sau, dacă nu el, direct, atunci interesul patronului. N-a intrat în corul avocaților lui Dan Voiculescu, așa cum au procedat Gâdea, Badea, Ursu&comp. A fost probabil un risc asumat. Putea să piardă totul sau să câștige. S-a delimitat public de Dan Voiculescu încă dinainte ca mogul să intre vârtos pe mâna justiției. A fost o ”mască”? N-o poate ști decât Cătălin Tolontan. Nouă ne rămân faptele, nu gândurile care nasc vorbe și mai apoi acțiuni. Iar faptele ne vorbesc destul.
Prin prestația sa publică, nu doar prin delimitarea timpurie de Dan Voiculescu, Tolontan s-a plasat în tabăra jurnalismului curat. Nici ”băsist”, nici antibăsist. A jucat abil pe sârmă între tabere pro și contra, într-o lume în care a încerca să nu ai simpatii sau antipatii politice te face mai degrabă suspect decât soldat cinstit al normalității. Probabil că și din acest motiv, al încăpățânării sale funciare de a se ”înrola”, și-a construit o imagine de purtător de ”mască”, de personaj public care trebuie să ascundă el ceva din moment ce nu e nici cu unii, nici cu alții!
Ca mulți alți pasionați de presă, Tolontan a trebuit să caute un loc unde să scrie. Destui jurnaliști s-au angajat la patroni care nu prezentau încredere și nici pedegree de proprietari de presă după standardele lumii libere. Nu toți au avut șansa să lucreze pentru CNN, BBC, Deutsche Welle, Reuters sau The Guardian. Marea majoritatea a celor care au vrut să facă presă au ajuns în curtea unora care nu-i meritau ca angajați. Problema nu e asta. Ci ce faci cu locul tău de muncă. Cum practici meseria de jurnalist. Una e să-i cânți în strună mogulului (sau, mai rău, vezi ce fac acum cei de la Antena 3, să ajungi chiar avocatul patronului într-un proces în care este dovedit ca fiind corupt!), alta e să-ți faci meseria raportându-te doar la propria conștiință și la valorile jurnalismului curat. Îmi vine greu să cred că nenumăratele poziții publice ale lui Cătălin Tolontan, în favoarea jurnalistului și în contradicție cu genul de presă-unealtă de care vorbeam mai înainte, au fost simple jocuri de scenă menite să-i creeze doar o mască de onest al presei. Îmi vine greu să admit că a existat o înțelegere ocultă Tolontan-Voiculescu, făcută pe sume mari legate ombilical de conturile fostei Securități, prin care primul să facă pe eroul în public atacându-l pe cel de-al doilea! Îmi vine de asemenea greu să accept că nenumăratele înjurături adresate de Mircea Badea șefului GSP au fost rodul unei strategii puse la cale, cu știința lui Voiculescu, pentru îmbrobodirea opiniei publice cu ”pluraritatea” de opinii din curtea Intact.
Da, putem accepta că Tolontan n-a sărit ca ars în public atunci când a semnat, ca administrator, actele prin care firma Gazetei Sporturilor primea împrumut de la Crescent, o companie cu trecut obscur și chiar malefic. În mod normal, ca administrator, ești obligat să execuți deciziile acționarilor sau, dacă nu, să pleci. Dar atâta vreme cât o instanță fiscală sau chiar judecătorească n-a stabilit nimic în neregulă legat de proveniența banilor, ai datoria să ții în viața firma, oamenii și implicit, în cazul de față, jurnalismul. E clar că Tolontan lucra în mediu ostil. Nu doar disputele sale publice cu Voiculescu pot confirma asta, ci felul în care mogulul vedea presa și viața. Antena 3 și Jurnalul Național sunt cele mai bune exemple că Dan Voiculescu vede în presă un mijloc de a-și apăra afacerile, libertatea și de controla mediul politic (i-a reușit mereu, prin alianțele cu PSD). Probabil că Tolontan a descoperit asta ulterior intrării în curtea mogulului. Înainte vreme, cei care acum rezistă la Gazetă lucraseră ani buni la ProSport, fără nicio legătură cu Voiculescu. Și-au probat acolo calitatea jurnalistică și morală, prin lupta la baionetă cu mafia din fotbal. Doar Evenimentul zilei și foarte puține alte publicații o mai făceau pe vremea aia. Era un act temerar, lipsit de ”pragmatism”, atunci tandemul Dragomir-Sandu cumpărase multă presă. Tolontan și Ioanițoaia n-au jucat în acea ligă murdară. Ulterior, au ajuns împreună cu echipa în curtea lui Voiculescu. Își construiseră deja imaginea de jurnaliști care vor să trăiască din presă, nu din banii celor despre care scrie presa.
Iar dincolo de toate, până când se va dovedi vreo ilegalitate, ce contează este arhiva Gazeta Sporturilor. N-am văzut în ea campanii de susținere a lui Dan Voiculescu, nici de linșaj al lui Traian Băsescu, nici ținte inventate permament din nu știu ce motive dubios-profitabile. Am văzut multă scriitură bună, reportaje de pus în ramă, anchete și investigații care au deranjat întreg spectrul politic și destule texte câinoase care i-au supărat rău pe prietenii lui Dan Voiculescu (vezi cazul Copos). Am văzut multe dovezi de presă-putere în Gazeta finanțată cu banii Crescent, și niciun exemplu de presă-unealtă. Dacă și Gâdea&Badea ar fi procedat la fel, atunci banii Securității n-ar fi fost risipiți aiurea-n tramvai pentru protejarea mogulului, ci ar fi devenit purtători de democrație prin exprimarea presei ca putere, nu ca unealtă…
Dezvăluirile lui Stelian Negrea sunt binevenite. Orice document, orice semn de întrebare, orice suspiciune ajută. Narcisa Iorga are și ea dreptul și chiar căderea morală să nu creadă în lacrimi, să-și pună întrebări, să caute până în adâncurile ființelor publice. Luptă cu morile de vânt în CNA și jos pălăria pentru dăruirea sa! Așa trebuie să fie un demnitar pur-sânge, de partea celui care îi plătește funcția, nu în tabăra celor care l-au numit pe funcție (există destule astfel de specimene și în CNA, și în enorm de multe locuri publice). Dar și Cătălin Tolontan are dreptul său să-și apere statutul de jurnalist care n-a servit altceva decât jurnalismul. Într-o lume în care presa-putere piere sub loviturile presei-unealtă, Negrea, Iorga și Tolontan sunt bineveniți la masa jurnalismului pe contre, dar cu bună-credință. Toți au acționat așa. Nimeni nu e de pus la zid. Și nici de prins în ramă. Sunt semne ale normalității de presă, sunt exemple de presă-putere, care s-au putea să fie tot mai rare…
Laurențiu Ciocăzanu
Ciocazanu
VEZI ȘI:

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (7 voturi, media: 4,14 din 5)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

Comments are closed.

Scroll to top