Afacerea mic.ro a fost o mare teapa, probabil una dintre cele mai urate date de miliardarul Dinu Patriciu, fostul proprietar al trustului media Adevarul Holding, unui grup mare de mici si medii antreprenori care au crezut in el, in statutul lui mult-vehiculat de om cu bani si chiar de „cel mai bogat roman”, pozitie promovata in ultimele numere aproape obsesiv dar si mincinos de suplimentul specializat al revistei Forbes, “500 de miliardari”.

Devoalarea datoriilor trustului Adevarul Holding facuta de colegul nostru Petrisor Obae (bravo lui!) pe paginademedia.ro  readuce in atentie anumite informatii care se vehiculau de mult dar care, la vremea respectiva, erau greu de crezut. Multi au citit si au scris despre mic.ro, dar putini au inteles ceva. Mic.ro a avut de la bun inceput, inca din faza de concept, ca scop principal, nu obtinerea de profit, ci generarea de cashflow (de bani gheata). Sigur ca, daca se ajungea la profit, cu atat mai bine.

Lansat intr-o perioada in care cine avea bani cash (si Patriciu suferea acut din lipsa de cash si cu activele blocate si subevaluate de o piata in cadere) avea, teoretic, enorme oportunitati de achizitii la pret mic si de afaceri super-profitabile, proiectul mic.ro si-a atins scopul cu varf si indesat. Multi spun ca a fost un esec. Presa a batut campii despre falimentul dezastuos al lui mic.ro. Reporter Virtual va spune ca acest proiect nu a fost privit la final ca un esec de catre parintele sau. El a fost gandit ca un generator de cashflow si exact asta a facut. Iar versiunea optima, dar si cea mai profitabila, era ca din acest cash sa nu dea… nimic inapoi. Exact asta s-a intamplat!

Furnizorii, pacaliti pe banda rulanta

Reporter Virtual incearca sa va explice mecanismul acestui joc de-a speranta si care risca sa il puna in umbra pe teparul Ioan Stoica cu tot cu celebra lui afacere „Caritas” de la Cluj. Pentru ca in proiectul Caritas exista in concept ca „unii” – si mai ales cei de la „varful piramidei” – isi vor primii banii. In proiectul mic.ro, teapa a fost totala.

Pe vremea cand totul parea bine si frumos. O afacere de mare perspectiva…

Planul era simplu. dar diabolic: „Ne folosim de aparitia din <<Forbes>> si defilam cu Dinu Patriciu – cel mai bogat roman. Lansam un numar mic de magazine si vorbim tuturor despre miile de alte magazine pe care urmeaza sa le lansam in timp foarte scurt. Ei, si aici vine bomba: „ne ducem la producatorii de zahar, ulei, faina, malai, carne etc si luam credit in produse, negociem un termen de plata foarte lung si pana la urma platim cand vrem sau nu mai platim deloc si alegem alti furnizori”.
Zis si facut! Furnizorilor mari si medii de produse de larg consum vandabile, care au cotizat la greu prin credit cu produse, le erau promise termene de plata lungi, care nici acestea nu erau tinute… Producatorul sau distribuitorul era plimbat cateva luni, timp in care facea livrari constante, zilnice sau saptamanale, si la final, cand se „prindea” de schema si inceta livrarile, era „aruncat” la cos si se trecea la urmatorul producator sau distribuitor al respectivului aliment.

S-a discutat mult despre datoriile de zeci de milioane de euro pe care mic.ro a „reusit” sa le acumuleze in timp foarte scurt. Putini au inteles ce se intampla cu banii si cum de se reuseau asemenea „performante” de creditare intr-o vreme in care sa obtii credite era efectiv o aventura. Iata care era formula: o inselatorie aproape perfecta, in orice caz perfect de banala… Cu banii ce se luau instant de pe produsele super-vandabile, se deschideau urgent magazine, se plateau managerilor salarii fabuloase pentru business-uri nefabuloase (a fost publicata lista cu salarii) si, surpriza, se finantau gaurile financiare din trustul „Adevarul Holding”, condus catre faliment cu eleganta de catre „managerul” Peter L. Imre, ginerele sefului SIE Teodor Melescanu si un intim al lui Dinu Patriciu.

Adevarul, datorie de 3,5 milioane euro la… mic.ro

Aparitia pe lista creditorilor de la Mic.ro a trustului Adevarul Holding, cu suma de peste 3,5 milioane euro, este ciudata si nenaturala. In primul rand, mai exista o lista de creditori asumata de Cristian Burci – cel care a preluat Adevarul Holding de la Dinu Patriciu – prin firma Elida Media Consulting. Lista creditorilor asumati de Burci este netransparenta dar foarte probabil include datorii uriase cu tiparul, hartia, cerneala, alte credite bancare si, probabil, alte credite luate de la firme ca mic.ro. In orice caz, Cristian Burci a asumat prin „dealul” facut ca va raspunde pentru 50,2 milioane euro din datoriile Adevarul Holding. Uriasa suma! Credeti ca domnul Burci s-a grabit sa le plateasca? Nu! Ca si mentorul Patriciu, a ales calea dreapta a… tepei.
Dar, sa il lasam deocamdata pe Cristian Burci, fara insa a uita sa spunem ca se tot discuta de el, dar asta pentru ca si-a asumat public imaginea patronului. Il anuntam si pe aceasta cale ca Reporter Virtual STIE ca dl Burci este doar unul dintre participantii la cartelul din spatele trustului Adevarul Holding si ca va face dezvaluiri interesante si complete pe acest subiect.

Februarie 2012: incep protestele; pagubitii mic.ro ies in strada, dar fara niciun folos

Sa ne intoarcem la mic.ro. Patriciu si echipa lui „manageriala nu au pacalit doar cele cateva zeci de producatori si distribuitori de produse alimentare ce s-au rotit rand pe rand pe masura ce renuntau sa mai livreze produse catre mic.ro si au umplut buzunarele patronului. Mai grav, au pacalit zeci si sute de mici intreprinzatori, salariati si persoane fizice autorizate care si-au pus toata speranta in colaborarea cu „cel mai bogat roman”. Pur si simplu pe multi i-au bagat in faliment! Altii si-au pierdut complet averile stranse cu sange. Pe unii i-ati vazut la Pro TV protestand pe la portile inchise ale companiei. Ei bine, ce nu stiau (se auzise, dar nu exista dovada) pe atunci dar este clar astazi este ca Patriciu a luat din banii pe care nu ii platea (datorii) de la mic.ro si a finantat, printre altele, Adevarul Holding. Aceasta datorie este nenaturala, pentru ca „Adevarul” era, in mod normal, creditorul lui mic.ro, distribuind si vanzand carti, ziare si reviste prin reteaua mic.ro.
Soldul de 3,5 milioane ramas datorie a lui Adevarul catre mic.ro reprezinta dovada unui imprumut sau serviciu fictiv (depinde cum a ales Patriciu finantarea catre „Adevarul”) mult mai mare decat cei 3,5 milioane euro!

Dragi pacaliti a lui mic.ro, mai ales cei mici, pentru ca marii producatori – prin modul in care au cazut rand pe rand in capcana facandu-si concurenta neloaiala – isi merita soarta cel putin in parte, deci dragi antreprenori, persoane fizice si angajati, cand voua nu vi se plateau banii dinspre mic.ro, sefii companiei trimiteau bani catre o alta gaura neagra a afacerilor patronului Dinu Patriciu.

Raspunderea administratorului nu functioneaza

In mod normal, aici se naste responsabilitatea administratorului. Si, daca Politia si Parchetul vor avea curiozitate si interes, se poate discuta si despre responsabilitatea patronului, pentru ca singurul care avea interes sa finanteze gaura neagra de la „Adevarul” pacalind oamenii si partenerii de la mic.ro era nimeni altul decat Patriciu. Daca micii creditori vor fi suficienti de uniti, clarvazatori si insistenti pot atrage aici responsabilitatea administratorului mic.ro, pentru ca nu se poate justifica o datorie de milioane de euro catre „Adevarul”, in conditiile in care la acea vreme compania care detinea mic.ro nu isi platea nici macar facturile la curent sau angajatii.

Pro TV transmite de la protestele mic.ro, chiar Adrian Sarbu avand de recuperat de la Dinu Patriciu peste un milion de euro

Se pot scrie multe povesti despre modul in care s-au facut afaceri in presa romana. Emblematic pentru starea actuala a presei scrise sunt aceste exemple cu patroni „miliardari de carton”, care au facut nenumarate artificii si au rostogolit tepe folosindu-se de imaginea publica fals creata prin mijloacele de presa. Este o intamplare ca presa este la pamant si ca fiecare mare patron roman de media are „bube juridice”? Nu, fireste! Este o directa legatura cu modul in care acestia inteleg sa faca business si sa isi dezvolte afacerile pe spatele pacalitilor. „Omul de afaceri” Cristian Burci este un exemplu elocvent despre noul val de patroni. Nici nu a preluat bine „Adevarul” si a ales ca, in loc sa isi plateasca datoriile – ca doar stia ce a cumparat!, sa bage Adevarul Holding in insolventa, sa confirme si sa legitimeze pacaleala data multor furnizori, angajati, parteneri care au crezut ca lucrurile se vor rezolva. Au crezut in oameni, in presa, in patroni.
In Romania se dau inca foarte usor aceste tepe. Pentru ca ideea raspunderii administratorului nu functioneaza. Poate o corectie legislativa i-ar face pe unii tepari de meserie sa se gandeasca de doua ori inainte de a face astfel de planuri diabolice. Pana atunci, nu ramane decat puterea exemplului si informarea, singurele lucruri care au functionat si vor functiona vesnic. Reporter Virtual va va oferi si in continuare asemenea exemple cu speranta ca cineva va baga la cap. Daca il are!

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

AdevarulBurciImreMic.roPatriciu

(Niciun vot deocamdată)

Încarc...

About the Author: Bogdan Irimescu

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.