Dilema libertăţii

5:31 pm, 22 ianuarie 2010 • de Comentariile sunt închise pentru Dilema libertăţii

» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

Tiberiu LovinUneori, un jurnalist este pus in fata dilemei existentiale: torn sursa si imi pastrez libertatea sau nu o torn si risc sa ma trezesc dupa gratii? Din punctul meu de vedere este o falsa dilema. Exista un cod deontologic la care ai achiesat in momentul in care ai intrat in aceasta armata fara arme si vesta antiglont in lupta pentru interesul public. In cazul in care ai sarit in barca presei doar pentru a te imbogati, a santaja si a face jocurile unor partide sau organizatii mafiote, din nou aceasta dilema nu exista, pentru ca nu vei ajunge niciodata la DIICOT sau la DNA, ca mine, pentru a da cu subsemnatul ca intelegi acuzatia si iti asumi riscul de a-ti pierde libertatea, de a avea cazier si de a ajunge „ala care a comis-o”.

Scriu aceasta opinie pentru ca simt nevoia sa pun punct unor eventuale neclaritati sau incertitudini.  Anchetatorul meu mi-a spus ca nu pot sa-mi protejez sursa, iar eu am sustinut contrariul. N-as divulga sursa pentru ca, in afara de incalcarea deontolgiei, mi-as distruge instant credibilitatea, cel mai de pret atu al unui jurnalist. Poti fi genial si sa ai talent cu carul, evident ca nu e cazul meu, dar daca ti-ai pierdut credibilitatea de gazetar trebuie sa te lasi de meserie. Iar eu o iubesc in fiecare clipa, iar incalcarea acestei reguli ar insemna sa bag divort, ceea ce mi s-ar parea de nesuportat.

Nu m-am consultat foarte mult cu avocatii pe cazul meu, dar mai stiu ca pe langa codul deontologic exista si cateva cazuri la CEDO in care patru publicatii si o agentie de stiri au castigat procesul cu justitia britanica, care a decis sa-si divulge sursele. Pe langa acest caz mai sunt si altele, la care se adauga normele din 2003 ale Consiliului Europei privind libertatea de expresie si de informare (Monitor). Acolo scrie negru pe alb: „Intr-un proces în care un jurnalist a fost obiectul unei sentinţe de divulgare a surselor, ca urmare a publicării de informaţii în legătură cu problemele de gestiune dintr-o societate de programe informatice (însoţită de amendă din cauza refuzului de a se supune), Curtea a precizat că « protejarea surselor jurnaliştilor reprezintă una dintre pietrele de temelie ale libertăţii presei » şi că « limitările impuse confidenţialităţii surselor reclamă din partea Curţii examinarea cea mai scrupuloasă »”. Putem sa ne intoarcem si-n 1996 la cazul Goodwin. In afara de aceste exemple edificatoare mai exista un aspect: constiinta jurnalistului. Iar ea nu tine cont nici de lege, nici de amenintari voalate sau direct. Constiinta mea e blocata pe refuzul de a dezvalui vreodata sursele.

Si acum ma refer la un caz absolut ridicol (al meu) in comparatie cu exemplele citate. Un caz in care Maria Toghina, o jurnalista pe care nu o recunosc ca facand parte din breasla, incearca sa ma forteze sa ma dezic de o profesie pe care am slujit-o aproape 18 ani, asa cum mi-a stat in putere. Ea a renuntat la aceasta calitate de cand a devenit sef la radio, fie ca vrea sa recunoasca sau nu. A renuntat la normele profesiei nu de acum, acuzatie pe care i-o aduc direct si o voi demonstra intr-un serial incepand foarte probabil de luni , dar si-a taiat definitiv orice legatura cu mass media in ziua in care a decis sa faca plangere impotriva unui alt jurnalist. Putea sa fie oricare altul, nu eu cel trimis in cercetari penale pentru a-mi divulga sursa. Nu i-am facut publice mesajele intime catre sotul ei sau mai stiu eu ce, ci ea se vaita ca as fi postat pe blog o discutie foarte amicala dintre ea si consiliera ei, taclale legate de mine, de felul in care ele se felicitau reciproc cat de inteligente sunt ca m-au pus cu botul pe labe intr-un drept la replica legat de dezvaluirea mea cu declaratia de avere incompleta. Replica pe care puteam sa o public sau nu. Din fericire, eu sunt jurnalist pana la capat si le-am acordat dreptul lor. In schimb, cele doua asa-zis ziariste au ticluit un plan cu care sa-mi inchida gura definitiv si sa ma desparta de cel mai important „lucru” din viata mea si pe care-l iubesc neconditionat: presa.

Nu vor reusi nici ele, asa cum n-au reusit nici altii, nici prin tribunale, nici la DNA si nici cand au considerat ca prea sunt sindicalist cu gura mare si trebuie sa fiu restructurat pentru a-mi pune punct carierei. Aceste obstacole nu fac/au facut decat sa ma intareasca. De aceea n-am nicio dilema. Intre libertatea mea si libertatea presei, intotdeauna o aleg pe ultima.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

Comments are closed.

Scroll to top