» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

Judecătoarea Camelia Bogdan, de la Curtea de Apel București, cea care a condus completul în dosarul ICA-Dan Voiculescu a descris într-un articol de specialitate de ce se impune confiscarea exstinsă în astfel de cazuri.

Articolul “Reflecţii asupra unor situaţii de incompatibilitate a judecătorului în legea procesual-penală” a fost publicat pe site-ul www.juridice.ro, notează evz.ro.

Câteva fragmente:

– legile de prevenire a comiterii unor activităţi ilegale prin care se periclitau interesele generale ale Italiei de către Mafie au fost considerate de Curte ca având un caracter eminamente preventiv, nefiind fundamentul unor acuzaţii în materie penală, pentru a atrage aplicarea garanţiilor prevăzute în art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului

– Luarea acestei măsuri de siguranţă este determinată de necesitatea prevenirii repetării de fapte periculoase în viitor.

– Măsura confiscării poate fi dispusă şi dacă judecătorul pronunţă soluţia achitării, cu excepţia situaţiei în care soluţia de achitare priveşte lipsa faptei prevăzute de legea penală.

Articolul integral al judecătoarei Camelia Bogdan, AICI.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (3 voturi, media: 4,67 din 5)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

4 comentarii

  1. Daniel spune:

    Dna Judecator Bogdan,
    Sincer, cred ca acest articol nu trebuia scris, pentru ca asa cum este scris eu il vad ori ca pe o scuza ori ca pe o cerere de ajutor sa motivati o decizie despre care personal cred ca este cea mai eroare judiciara din Romania.

    La verificarea terenurilor şi construcţiilor am constatat că în toate materialele documentare, respectiv: Situaţia contabilă a ICA SA, documentele de privatizare ADS, calculele ADS, raportul de constatare al specialistului DNA, expertiza contabilă din dosarul ICCJ 7546/1/2009, rechizitoriul din dosarul 84/P/2007, precum şi în expertizele evaluatorii, autorii acestor materiale nu au detectat o eroare fundamentală, şi anume înregistrarea în evidenţele contabile ale ICA a activelor terenuri şi clădiri DE DOUA ORI:
    • o dată ca imobilizări corporale (in contul 211 terenuri şi 212 clădiri);
    • şi o dată ca imobilizări financiare (înregistrate la cedarea dreptului de folosinţă aportat de ICA SA la Bioprod SA), cu înregistrarea pasivului în alte rezerve, în contul 262 Titluri de participare
    cu consecinţa dublării eronate a valorii terenului şi construcţiilor la momentul privatizării SC ICA SA, prin licitaţie de acţiuni a ADS.

    Aceasta spusa, decizia pe care ati dat-o se refera la bunuri care au fost aportate din 1993 de catre ICA SA catre Bioprod, pe care le-ati sechestrat, incalcand cam tot ce este drept comercial si lege a contabilitatii. Bioprod SA a primit ca aport în natură, în 1993, în 1999 şi 2003 tot patrimoniul ICA SA format din clădiri şi teren, în baza art 65 alin (1) In lipsa de stipulaţie contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatricularii ei în registrul comerţului, acestea fiind documente justificative legale care înregistrează patrimoniul. Acest aport în natură a uzului nu se mai afla în proprietate ICA SA la privatizare, deci nu poate fi confiscat dacă nu se revocă actele Bioprod SA, care însă nu pot fi revocate acest drept fiind prescris. Decizia 888/A/2014 nefiind un document justificativ contabil/civil/comercial opozabil Bioprod SA şi continuatorilor acesteia se aplică art 63: Cererile si caile de atac prevazute de prezenta lege, de competenta instantelor judecatoresti, se solutioneaza de tribunalul in a carui circumscriptie isi are societatea sediul principal.

    Sechestrul se putea pune cel mult pe nuda proprietate.

    Sentinţa penală 701/26.09.2013 prevede un prejudiciu civil de 60.482.615 Euro în sarcina inculpaţilor arestaţi/condamnaţi, la care Decizia 888/A/2014 a adăugat confiscarea unor bunuri şi de la terţi, fără anuarea civilă a unor titluri de proprietate. Din punct de vedere contabil Decizia este lipsită de sens. În contabilitate există o ecuaţie de bază care este interpretată eronat de instanţă:

    Active – Datorii/obligaţii = Capitaluri proprii

    Activele sunt cele 60.482.615 Euro precum şi Terenurile şi Clădirile

    Datorii/obligaţii nu au fost luate în consideraţie de instanţă

    Capitaluri proprii includ şi 9.947.862 actiuni pentru Voiculescu Camelia şi 9.947.861 acţiuni pentru Voiculescu Corina

    În primul rând obiect al urmăririi penale a fost Dan Voiculescu şi nu Camelia şi Corina Voiculescu, care nu au fost citate în acest dosar. Dan Voiculescu a mărit capitalul social al SC ICA SA post privatizare, spălarea de bani putând avea loc în timpul privatizării, dar post privatizare nu poate fi vorba de o infracţiune, mai ales că plata măririi de capital s-a făcut din surse proprii ale investitorului Dan Voiculescu diferit de achiziţionarea acţiunilor de către Grivco SA la privatizare.

    Sumele de 2.984.358,3 lei reprezentând contravaloarea a 9.947.861 de acţiuni pentru Voiculescu Camelia şi 2.984.358,6 lei reprezentând contravaloarea a 9.947.861 de acţiuni pentru Voiculescu Corina nu pot fi imputate acestora pentru că prin acţiunea de confiscare statul s-a îndestulat cu valoarea activelor, valoarea pentru acţiuni fiind o îmbogăţire fără justă cauză a STATULUI prin care se dublează sancţiunea. Conceptul de acţiune reprezintă valoarea activului net. Dacă se confiscă activul este ilogic să confişti încă o dată valoarea activului net.

    Dispoziia cu privire la plata chiriei cu TVA

    Aceste valori sunt calculate eronat din următoarele motive:

    Din punct de vedere al deciziei 888/A/2014 instanţa a dublat valoarea pe care a cerut-o pentru TVA cu privire la chiria percepută de la Romtelecom o dată facturată, încasată şi virată de Grivco SA, a doua oară confiscată de la acţionarii sau foştii acţionari ai Grivco SA. Din punct de vedere al Legii contabilităţii este o anomalie să ceri TVA unui acţionar aşa cum prevede art 66 alin (1) din Legea 31/1990:

    Pe durata societăţii, creditorii asociatului pot să-şi exercite drepturile lor numai asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului după bilanţul contabil, iar după dizolvarea societăţii, asupra părţii ce i s-ar cuveni prin lichidare.

    Presupunând că tranzacţia ar fi fraudulentă, acţionarul primeşte numai o mică parte, respectiv chiria se reduce cu valoarea amortizării, costurilor de întreţinere, impozitelor pe proprietate, apoi rezultatul se impozitează cu 16% pentru impozitul pe profit, apoi cu 16% pentru impozitul pe dividende. Acţionarul nu primeşte niciodată TVA, deci nu poate să plătească un TVA neîncasat. Instanţa are o lacună majoră în dreptul societăţilor comerciale şi al acţionarilor.

    Prin definiţia de la art. 125 din Codul fiscal taxa este o valoare adăugată pe care vânzătorul o colectează pentru stat şi o virează la stat:

    Definiţia taxei pe valoarea adăugată. Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului şi care este colectat conform prevederilor prezentului titlu.

    Norma metodologică 23 alin (1) la art 140 Cod fiscal completează definiţia şi arată că:

    Taxa se determină prin aplicarea cotei standard sau a cotelor reduse asupra bazei de impozitare determinate potrivit legii.

    În mod eronat Instanţa a adăugat şi TVA-ul colectat, pentru chirie şi plătit de către Grivco la stat. Înstanţa a solicitat prin Decizie includerea unei clauze scutite de la plata TVA în baza art 141 alin (2) lit e):

    Următoarele operaţiuni sunt scutite de taxă (TVA) arendarea, concesionarea, închirierea şi leasingul de bunuri imobile.

    În cazul în care Statul ar colecta din nou TVA la tranzacţiile cu Romtelecom ar interveni o îmbogăţire fără justă cauză, dar şi o anomalie, o persoană/mai multe persoane fizice neplătitoare de TVA ar fi obligate la plata unei despăgubiri/confiscări, unde acestea nu au drept de deducere. Caracterul TVA este neutru, adică persoana care a plătit TVA are dreptul să-l deducă într-o tranzacţie economică şi nefiind o tranzacţie economică nu ne aflăm în condiţiile art 128 de livrare de bunuri sau prestări de servicii, ci în faţa unei confiscări care nu indeplineşte condiţiile legale. Persoanele supuse confiscării nu sunt parte a tranzacţiei dintre Grivco SA şi Romtelecom, ele nefiind parte la o tranzacţie economică. Cum Grivco a colectat şi a virat TVA, nu avem motiv pentru a colecta de la acţionari această taxă indirectă.

    Surprinderea mare a acestor greşeli de interpretare ȋn acest dosar, este aceea că dreptul de deducere este recunoscut de Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene, printr-o jurisprudenţă bogată, dar nu este de instanţe, ȋncălcȃndu-se flagrant art. 267 TFUE. Hotărârea din 1 martie 2012, Polski Trawertyn, 280/10, la punctele 40 şi 47 este extrem de relevantă:

    40. În această privință, trebuie amintit că dreptul de deducere prevăzut la articolul 167 și următoarele din Directiva 2006/112 face parte integrantă din mecanismul TVA‑ului și, în principiu, nu poate fi limitat. Acesta se exercită imediat pentru totalitatea taxelor aplicate operațiunilor efectuate în amonte (Hotărârea din 15 iulie 2010, Pannon Gép Centrum, C‑368/09, punctul 37 și jurisprudența citată).

    47. Astfel, reiese din jurisprudență, pe de o parte, că, deși este adevărat că persoanele impozabile au în temeiul articolului 213 din Directiva 2006/112 obligația de a declara când încep, își modifică sau încetează activitățile, statelor membre nu li se permite în niciun caz, în ipoteza neprezentării unei declarații, să priveze persoana impozabilă de exercitarea acestui drept (a se vedea Hotărârea Nidera Handelscompagnie C-385/09, citată anterior, punctul 48).

    La fel este şi Hotărârea din 21 octombrie 2010, Nidera Handelscompagnie, C385/09, punctul 48:

    48. Desigur, persoanele impozabile au de asemenea obligația de a declara când încep, când își modifică sau când încetează activitățile, conform măsurilor adoptate în acest scop de statele membre, și aceasta în temeiul articolului 213 din Directiva 2006/112. Cu toate acestea, Curtea s-a pronunțat deja în sensul că o asemenea dispoziție nu permite în niciun caz statelor membre, în cazul neprezentării unei declarații, să reporteze exercitarea dreptului de deducere până la începutul efectiv al realizării obișnuite a operațiunilor taxate sau să priveze persoana impozabilă de exercitarea acestui drept (a se vedea, prin analogie, Hotărârea din 21 martie 2000, Gabalfrisa și alții, C 110/98-C 147/98, Rec., p. I 1577, punctul 51).

    Ce este mai grav, este faptul că la nivel de Instanţă, nu s-a executat o verificare corectă a legii, cu ȋncălcări ale legislaţiei ȋn vigoare, toate din cauza unei interpretări a legii ce rezultă din lipsa unor cunoştinţe economice/fiscale, care ne poate arunca ȋn derizoriu la CJUE. Romȃnia s-a aliniat la standardele europene.

  2. Costin spune:

    Judecatoarea asta mananca r*hat. L-a condamnat si i-a confiscat tot fiindca asa i s-a ordonat. Acum o sa plece bine merci la Strasbourg.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top