Bătaia soră cu moartea încasată săptămâna trecută de un jurnalist rus de 30 de ani pe nume Oleg Kaşin a făcut lumea să-şi pună din nou întrebări privind limitele democraţiei de la Moscova. În media, povestea a stârnit vâlvă, dar puţini ştiu că temerarul ziarist nu era la prima corecţie de acest gen. În urmă cu doi ani, pe când se afla într-o cafenea de lângă Kremlin, Kaşin a fost izbit cu pumnul în faţă de un scriitor cu care avusese o dispută deloc ortodoxă, pe Internet. Lovitura nu l-a speriat pe Kaşin, care a continuat să facă pe blogul său acuzaţii şi dezvăluiri senzaţionale, atrăgându-şi numeroşi cititori, dar şi duşmani primejdioşi. Asasinarea altor jurnalişti care au îndrăznit să deranjeze puterea, precum Anna Politovskaia şi Natalia Estemirova de asemenea nu l-a înspăimântat. A continuat să scrie, spre deliciul miilor săi de cititori şi să colaboreze cu alţi bloggeri ruşi, dornici să se opună, ca o veritabilă armată online, abuzurilor puterii. Kaşin venise la Moscova din oraşul Kaliningrad când avea doar 23 de ani, şi graţie talentului jurnalistic remarcabil a devenit rapid un nume cunoscut în presa rusă. Iniţial angajat al unei publicaţii pro-guvernamentale, care caută să mobilizeze tineretul rus împotriva valului favorabil Occidentului ce cuprinsese Ucraina, în 2008 Kaşin a schimbat brusc tabăra, devenind cel mai înverşunat critic al Kremlinului.

În urma unui articol publicat în revista online LiveJournal, în august 2010, articol în care aducea acuzaţii grave lui Andrei Turceak, guvernatorului de Pskov, Kaşin a primit, pe site-ul publicaţiei, următorul comentariu, venit se pare chiar din partea demnitarului în vârstă de doar 34 de ani: “Tinere, ai 24 de ore să-ţi ceri iertare. O poţi face aici sau pe blogul tău. Ceasul a început să ticăie.” Kaşin nu s-a lăsat intimidat: “Aceasta este o ameninţare, domnule Turceak? Faptul că sunteţi rudă cu un prieten al lui Putin nu mi se pare o calitate suficientă pentru a fi guvernator. Sunt sigur că dacă alegerile ar fi fost libere n-aţi fi luat nici măcar 5% din voturi. Nu retractez nimic din ce am scris” Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, în aceeaşi vară Kaşin a înfuriat poliţia rusă şi partidul de guvernământ, prin modul cum a reflectat pe blogul său protestele antiguvernamentale de la Himki, regiunea Moscova. Aşa încât, deşi s-a pretins că ar fi fost vorba de o răzbunare personală, generată de pasiunea jurnalistului pentru o femeie măritată, nimeni din Rusia nu-şi închipuie că Oleg Kaşin ar fi fost bătut de vreun soţ înşelat sau de un vecin, pentru locul de parcare…

Ce dovedeşte povestea lui Kaşin? Că dacă în ţări ca SUA folosirea libertăţii de exprimare nu atrage după sine cafele radioactive sau accidente dubioase, în ţări precum Rusia sau China cei ce îndrăznesc să critice puterea, semnându-se cu numele din buletin, ar putea avea măcar înţelepciunea de a-şi scrie, în paralel, şi testamentul. Atitudinea lui Kaşin, lăudată de mulţi, mi se pare total neproductivă. Este un gest nobil să te opui tiraniei şi să scrii articole curajoase împotriva puterii discreţionare, dar într-o ţară unde lupul KGB nu a murit, ci doar şi-a schimbat blana, o atitudine mai potrivită ar fi lupta din umbră, sub cel mai deplin anonimat, căci dezvaluiri spectaculoase se pot face şi astfel. A ieşi în faţă, demascând sub nume propriu corupţia puterii, înseamnă, în Rusia, sinucidere curată. Imaginaţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă Lenin şi ciracii săi ar fi ieşit, curajoşi, la lumină, spre a critica abuzurile ţarismului, în loc să se ascundă, deghizaţi, într-un cotlon uitat de lume, ticluind acolo lichidarea regimului. Cu certitudine, revoluţia bolşevică n-ar mai fi existat. Nu e suficient să critici o dictatură, trebuie să şi ştii să o faci. Altfel, cimitirele moscovite se vor mai umple de nişte curajoşi şi lumea civilizată va rămâne la fel de bulversată de “enigmaticul suflet slav”. La Moscova, câinii de pază ai democraţiei nu doar că vor lătra, dar vor şi muri, în vreme ce caravana lui Putin va trece, triumfătoare, mai departe.

Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă un asemenea regim ar fi existat la noi. Credeţi că jurnaliştii care-l scuipă zilnic pe Băsescu şi ţipă de mama focului că trăim sub o crâncenă dictatură ar mai fi îndrăznit să deschidă gura, la televiziuni, prin ziare şi pe blogurile personale, lansând acuzaţii reale sau inventate? Cunoscând aluatul din care sunt plămădiţi vuvuzeii şi gudureii de la noi sunt convins că, într-o asemenea situaţie, decât să scrie şi o virgulă împotriva Cotroceniului, mai curând trompetele mogulilor şi-ar înghiţi limba. Or pentru ei, asta ar însemna şomaj curat, în vreme ce pentru moguli ar înseamna că trebuie să folosească Zewa, chit că nu-i la fel de catifelată.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

bloggeridictaturaRusia

(Niciun vot deocamdată)

Încarc...

About the Author: RV

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.