» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

antene telecomPiața românească de telecomunicații, ajunsă la maturitate și afectată de criza economică din ultimii ani, pare predispusă în anul 2015 la acțiuni care sa conducă la reduceri de costuri.

A intrat piața de telecom în zona consolidării?

Consolidarea pare a fi cuvântul cel mai utilizat când se vorbeste despre telecomunicațiile noastre în anul 2015. O vor marii nicolae oacaoperatori exasperați de competiție, de tarifele mici, sau care nu au rețea fixă. Ce operatori sunt de vânzare sau susceptibil de a deveni ținte de preluare? In primul rand Akta/DCS al cărui proces de vanzare a inceput in primavara anului 2014 si care, conform declarațiilor oficialilor săi, pare a fi stârnit un interes deosebit cel puțin declarativ, vânzarea fiind sperată în acest an. Cu un portofoliu de circa 500.000 de utilizatori ai serviciilor de TV prin cablu, internet şi date, AKTA este cel mai mare operator independent de pe piaţă, prezent în special în mediul rural şi în oraşele mici unde îşi suprapune într-o mică măsură reţeaua cu RCS&RDS, UPC sau Telekom.

Care ar putea fi operatorii ce ar putea beneficia cel mai mult prin achizitia AKTA?

In primul rând operatori care deja au retea de comunicații fixe prin cablu, dar complementară. Adica Telekom, RCS&RDS, dar mai ales UPC. Telekom, care trece printr-un proces de restructurare accelerat odată cu venirea lui Nikolai Beckers, nu pare a fi cel mai interesat.

Doar dacă prețul …. RCS&RDS, operator care mai tot timpul s-a uitat în jur și a cumpărat tot ce se putea mărindu-si astfel acoperirea și numărul utilizatorilor, ar putea fi interesat dacă prețul va fi in linia celor cu care s-a obișnuit. Cel mai câștigat pare a fi UPC România, care ar obține o rețea aproape complementară și și-ar spori substanțial baza de clienți. Orange și Vodafone au mare nevoie de rețea de comunicații fixă, care să acopere în primul rând orașele, astfel că AKTA nu pare a avea tocmai rețeaua căutată de aceștia. Un impediment în procesul de vânzare pare a fi prețul cerut de proprietari – €200 milioane, de peste 4 ori veniturile de €45,4milioane a anului 2013, valoare descurajantă pentru oricare dintre cei menționați mai sus. Ar putea fi și UPC Romania de vânzare? Dacă da, marii operatori Orange și Vodafone ar putea fi foarte interesați de rețeaua fixă a acestui operaror și am avea o luptă acerbă cel puțin în doi.

Sau ”consolidarea” poate lua forma și a unor parteneriate? Se pare că marii operatorii au început discuții bilaterale privind încheierea unor alianţe strategice privind utilizarea şi dezvol­tarea în comun a reţelelor cu obiectiv lansarea de servicii fixe de către cei care nu au rețea fixă sau să câştige acces la reţele mobile 3G şi 4G.

Relansarea UPC?

UPC România este un operator într-o situație delicată. Are o rețea de telecomunicații fixe modernizată care îi permite să ofere servicii de bună calitate – Internet cu viteza de 500Mb/s, telefonie și Tv, dar nu are rețea de comunicații mobile, care să-i permită să ofere pachetul maxim cu 6 servicii, astfel că distanța din UPC și RCS&RDS s-a tot mărit de când ultimul a lansat serviciul Digi Mobil și oferă pachetul maxim cu 5/6 servicii.

Ce ar avea de făcut UPC? Cel mai simplu ar fi să lanseze un operator mobil virtual, mai ales că marii operatori de comunicații mobile se tot laudă că au deschis rețeaua mobilă, dar, inexplicabil, nu au niciun operator mobil virtual partener, cu excepția Lycamobile. O altă soluție ar fi un partneriat cu acești marii operatori de comunicații mobile care nu au, dar își doresc foarte mult o rețea de comunicații fixe – Orange, Vodafone.

În afară de aceste soluții care să-i permită să ofere pachetul maxim cu 6 servicii, UPC Romania ar putea achizițona operatorul AKTA, care i-ar aduce o rețea complementară și o baza importantă de clienți, 0,5 milioane, care să-i permită să se apropie de RCS&RDS. Desigur dacă prețul va fi unul accesibil.

O a treia soluție nu se întrevede, dacă excludem vânzarea.

ANCOM – o noua conducere?

La 1 aprilie 2015 își terrmină primul mandat la ANCOM Marius Cătălin Marinescu, primul președinte al autorității naționale de reglementare a telecomunicațiilor care duce la bun sfârșit un mandat complet. Ceilalți președinți au avut mandate întrerupte de intervenții politice, care au dus și la atenționări din partea Comisiei Europene și chiar au inspirat consolidarea legislativă a puterii președinților autorităților de reglementare a telecomunicațiilor din UE. A fost un mandat de 6 ani, cel mai lung și cel mai eficient mandat de la înființarea autorității în 2002. (Timpul îți permite să construiești!)

A fost mandatul în care România a organizat prima licitație de spectru din istoria sa în anul 2012, licitație care a adus statului venituri de peste €682 milioane, în care s-au acordat 485 MHz in benzile de 800 MHz, 900 MHz, 1800 MHz si 2600 MHz și care nu a fost contestată de niciun competitor la acea vreme. (O singură critică venită după doi ani din partea operatorului Vodafone, care neatent la runda de alocare a licitației din 2012 a rămas cu o bandă de frecevențe perturbată de vecinii din nord și est, iar pentru a depăși situația se pare că a făcut schimb de spectru cu RCS&RDS plus contractul de roaming național.).

A fost un mandat în care ANCOM s-a impus prin prestația sa atât pe plan intrern, cât mai ales pe plan internațional, atât în regiunea noastră unde a reușit să coaguleze interesele specifice regiunii (armonizarea în folosirea dividendului digital, promovarea licitațiilor ca formă de alocare a spectrului, etc.) cât și pe plan european prin poziții de prestigiu și de mare responsabilitate în diverse organisme.

Tot în acest mandat s-a elaborat și primul ghid pentru reglementarea operatorilor de rețele mobile virtuale, din păcate fără prea mare efect. Noroc cu Lycamobile și eforturile sale, care au scos România de pe lista rușinii, a țărilor fără operatori de rețele mobile virtuale. Ce s-ar putea reproșa totuși  – întârzieri, uneori mari, în punerea pe costuri a tarifelor de terminare în rețelele mobile (de ex. 2014 în loc de 2012) și tarife de terminare în rețele mobile încă mari. Datorită contextului său macroeconomic (PIB, salarii, etc.) România ar trebui să aibă, alături de Bulgaria, cele mai mici tarife de terminare în rețele mobile din UE. Dar nu are!

Prestația actualului președinte ANCOM îl recomandă pentru un nou mandat. Rămâne de vazut dacă și politicienii (guvern, președinte, ..) îl recomandă. Sau, dacă și dânsul mai dorește să continue.

Care ar putea fi noii operatori pe piața telefoniei mobile?

Orange Romania cere tot mai insistent, de ceva vreme, accesul la rețeaua de comunicații fixe a operatorului RCS&RDS motivând că este un operator cu putere semnificativă de piață. Orange uită sau ignoră că există un acces deja reglementat și încă de foarte mult timp – accesul la rețeaua fostului operator monopolist RomTelecom.

Ambii operatori, atât Orange cât și RCS&RDS sunt operatori cu putere semnificativă, primul pe piața comunicațiilor la punct mobil, iar al doilea pe piața comunicațiilor la punct fix, iar deschiderea accesului la rețelele lor ar fi o premieră pentru piața noastră, cei mai avantajați părând a fi operatorii fără rețele mobile – UPC România, AKTA, etc., care căpătând acces la o rețea mobilă vor putea astfel oferi pachetul maxim cu 6 servicii. Vor mai fi avantajați și operatorii de rețele mobile virtuale care vor căpăta astfel acces la o rețea de comunicații mobile performantă și cu o bună acoperire națională.

Sau vom avea parteneriate? Sătui să mai aștepte accesul la rețelele pe care nu le au, se pare că marii operatorii au început discuții bilaterale privind încheierea unor alianţe strategice privind utilizarea şi dezvol­tarea în comun a reţelelor cu obiectiv lansarea de servicii fixe de către cei care nu au rețea fixă (Orange şi Vodafone) sau să câştige acces la reţele mobile 3G şi 4G (RCS&RDS).

Cum s-au aruncat banii din licitațiile telecom pe pomeni electorale  

Guvernul României și-a făcut un obicei în a considera telecomunicațiile o sursă de venituri care să alimenteze ”găurile negre” ale economiei, neștiind sau ignorând că există o corelație între gradul de dezvoltare și utilizare a accesului la rețele de mare viteză și creșterea economică a țării, bunăstarea întregii națiuni. Creșterea cu 10% a utilizării internetului provoacă o creștere cu circa 1,5% a PIBului, prin faptul că în noile zone racordate la Internet afacerile se pot desfășura mult mai ușor. În loc să investească în viitor guverananții noștri investesc pe termen foarte scurt mărind salarii, pensii, etc. în preajma alegerilor – ”pomeni electorale”, sau alimentând găuri negre din economie. Așa se face că cei peste €682 milioane obținute din licitația de spectru din anul 2012 nu s-au folosit pentru România Digitală, pentru conectarea Românei la rețele de mare viteză, pentru creșterea gradului de adopție a Interentului, pentru creșterea economiei naționale. România este, alături de Bulgaria, ultima țară în UE din punctul de vedere al utilizării Internetului și nu întâmpător PIBul nostru este tot pe ultimul loc în clasamentul UE.

Mai mult, după ce că nu folosesc eficient veniturile din telecomunicații guvernanții mai pun și taxe noi operatorilor din telecomunicații, ”taxa pe stâlp”, de exemplu, și aceasta într-o perioadă delicată – industria este în stagnare, criza economică, astfel că începând cu anul 2009 veniturile și profitabilitatea în telecomunicații a tot scăzut. În tot acest timp, miniștrii care au condus telecomunicațiile nu au zis nimic, nu s-au ridicat să apere creșterea telecomunicațiilor și implicit a economiei naționale.

S-a zis, la început de an 2015, că se va reduce taxa pe stâlp. Este un început timid. Taxa pe stâlp trebuie eliminată IMEDIAT pentru a ajuta telecomunicațiile să-și revină, să depășească perioda de criză și astfel să ajute la creșterea economică a țării. Iar veniturile generate de telecomunicații (licitații spectru, vânzări de active, etc.) ar trebui să fie reinvestite în telecomunicații, în dezvoltarea accesului de bandă largă pentru a recupera cât mai repede decalajul (utilizare Internet, PIB) față de țările UE.

Continuarea externalizării operării rețelelor

Odată cu intrarea telecomunicațiilor în faza de maturitate, dar și presați de condițiile economice, operatorii, cu gândul la reducerea costurilor forțați de scăderea veniturilor, iau tot mai în serios externalizarea operării rețelelor.

Începutul a fost făcut de RomTelecom, care în anul 2010 a încheiat un contract de externalizare cu Ericsson ce a presupus şi transferul a circa 400 angajaţi. Apoi în iulie 2014 un alt contract, între RomTelecom & Cosmote și Ericsson, a presupus și transferul a 730 persoane. În februarie 2012, Huawei câştiga un contract de externalizare, preluând pentru cinci ani managementul operaţiunilor de teren pentru reţeaua Vodafone România. Circa 70 angajaţi Vodafone deveneau angajaţi Huawei, ca parte a echipei care prelua aceste activităţi. Spre sfârșitul anului 2014, un nou contract de externalizare a fost negociat între Orange și Ericsson, care a implicat și transferul a peste 100 angajați.

Prin aceste contracte operatorii transferă operarea și mentenanța anumitor părți de rețea și odată cu aceasta și personalul care se ocupa de aceasta. Transferul se face către fabricanți de echipamante de telecomunicații, către cei care livrează sau chiar instalează echipamentele, adică către companii cu profundă expertiză în lucrul cu echipamentele de telecomunicații. Ce câștigă operatorii? Eficiență, în primul rând, care se traduce și prin costuri mai mici. Ce câștigă fabricanții, cei care preiau operarea rețelelor? O nouă activitate, venituri! Tradițional, fabricanții de echipamente erau companii care cercetau, produceau și livrau echipamante de telecomunicații. De circa 10 ani fabricanții oferă și servicii de mentenanța a rețelei, primii clienți fiind operatorii de rețele mobile.

De ce ar putea continua și în anul 2015 externalizarea operării unor părți de rețele? Pentru că din 2009, scăderea veniturilor operatorilor de telecomunicații a condus la scăderea profitabilității acestora care poate fi îmbunătățită fie mărind veniturile (creșterea cheltuielilor cu servicii de comunicații?) fie micșorând cheltuielile. Cum mărirea veniturilor depinde de factori externi, ar putea fi de așteptat și în anul 2015 reducerea cheltuielilor prin contracte prin care se transferă mentenanța a noi părți de rețele.

Românii nu au cheltuit mai mult pentru servicii de telecomunicații în ultimii ani

Din 2008, anul de grație al economiei românești dar și al telecomunicațiilor noastre, veniturile telecomunicațiilor tot scad. Criza prelungită, punerea pe costuri a tarifelor, etc. și, colac peste pupăză ”taxa pe stâlp” aplicată din 2014, au făcut ca operatorii să înregistreze scăderea veniturilor, a profitabilității, a capacității investiționale. Deși începând cu anul 2013, România a înregistrat creșterea PIB-ului, aceasta nu s-a manifestat încă în creșterea cheltuielilor românilor pentru servicii de telecomunicații, adică a veniturilor, deși tentații ar fi – telefoane tot mai inteligente, tablete, laptopuri, acces cu viteza tot mai mare, etc. Să fie 2015 anul în care românii se vor decide să cheltuiască mai mult pentru comunicații electronice?

Românii sunt forțați de operatori să aibă mai multe telefoane pe rețele diferite

Anul trecut, cu o întârziere de cel puțin 15 luni, ANCOM a mai facut un pas în punerea pe costuri a tarifelor de terminare în rețelele mobile – de la 1 aprilie 2014 tariful de terminare în rețelele mobile a scăzut la c€0,96/minut, tarif mai mare decât tarife stabilite în țări mult mai dezvoltate economic (Franța, etc.) și mult mai mare decât tariful de terminare în rețelele fixe din România, c€0,14/minut, fapt care face ca telefonia fixă, afacere în ultima fază a ciclului de viață, să subvenționeze în continuare telefonia mobilă, afacere ajunsă la maturitate. Ca urmare a acestui tarif MARE de terminare a convorbirilor în rețelele mobile, peste 80% din traficul originat de o rețea mobilă se termină în aceiași rețea și doar puțin ”scapă” spre alte rețele mobile, astfel că românii au în continure 2 sau 3 telefoane mobile în buzunar pentru a evita uriașa taxa vamală numită tarif de terminare, plătind mai mult decât trebuie pentru telefonie mobilă.

ANCOM trebuie să continue și în acest an procesul de normalizare a tarifării terminării convorbirilor în rețelele mobile reducând tariful de terminare în rețelele mobil sub c€0,5/minut.

Punerea pe costuri a tarifelor de terminare în reţele mobile are rolul să permită românilor să aibă NUMAI UN telefon mobil în buzunar, aşa cum au numai un telefon fix acasă şi să nu plătească mai mult decât trebuie.

Operatorii de telefonie mobilă au oferte prin care țin captivi consumatorii

Din aprilie 2014, cu o întârziere de cel puțin 15 luni ANCOM a redus tarifele de terminare în rețele mobile urmare a recomandării Comisiei Europene. Ceva mai devreme și în pregătirea acestor reduceri de tarife, Consiliul Concurenței lansa o investigație asupra modului în care se transferă această reducere în tarifele utilizatorilor finali. De ce această grijă a Consiliului Concurenței?

Dacă analizăm tarifele din telefonia mobilă din România observăm că au fost construite pentru a ţine captiv consumatorul acestor servicii: sute de minute în reţea, apoi mii de minute, la tarife rezonabile şi uriașe taxe vamale care să-i oprească să ’iasă’ din reţea la depăşirea minutelor alocate – Cosmote €0,223/minut la abonament de €8,8/lună, Orange – €0,15/minut la abonament de €8/lună şi Vodafone €0,21/minut la abonament de €9 în 2013. Astfel, s-a ajuns ca România să aibă patru reţele de comunicaţii mobile care nu prea comunică între ele – în iunie 2014 circa 82% din trafic se termina în propria reţea şi doar 12% se termina în alte reţele mobile, fapt ce nu denotă eficienţă. Aşa au ajuns românii, în încercarea de a vorbi cu persoane conectate în alte reţele, să aibă în buzunar 2 sau 3 telefoane mobile contectate în reţele diferite pentru a evita mari tarife de terminare.

Numarul mare de SIMuri tradus printr-o penetrare mare, peste 100% cum este în Romania, dar şi în alte ţări, nu ar trebui să fie un motiv de mândrie naţională, ci dimpotriva ar trebui socotit un eşec al pieţei de vreme ce românii plătesc mai mult pentru telefonia mobilă, circa €200 milioane/an, având două sau chiar trei telefoane mobile conectate în diferite reţele. Nu acelaşi lucru se întâmplă în telefonia fixă unde tarifele rezonabile de terminare, dar și substituția fix-mobil, nu îi face pe români să aibă mai multe telefoane fixe, deşi sunt mai multe reţele de telefonie fixă.

Punerea pe costuri a tarifelor de terminare în reţele mobile oferă, poate, un moment asemănător cu cel de la liberalizarea telefoniei fixe când au fost rebalansate tarifele. Până la liberalizare, convorbirile locale ieftine erau subvenționate prin tarifele mari ale convorbirilor interurbane, iar acum tarifele mari practicate de operatorii de telefonie mobilă pentru convorbiri către alte rețele are rolul de a crea efectul de ”club”, dar și de a subvenționa convorbirile terminate în propria rețea. Atunci, prin telefonia fixă, ca și acum, prin telefonia mobilă, societatea plătea mai mult decât trebuie pentru servicii ale căror costuri mărite se regăsesc în toate bunurile, serviciile produse de economie. Rebalansarea ar trebui să însemne noi tarife pentru telefonia mobilă astfel încât diferența dintre tariful unei convorbiri terminată în rețeaua care a generat apelul și una terminată în altă rețea să fie de circa c€1/minut, la actualul tarif de terminare de c€0,96/minut.

Este momentul ’rebalansării tarifelor din comunicaţiile mobile’ de către operatorii de telefonie mobilă, pentru eficienţă şi accelerarea competiţiei.

Vinde guvernul anul acesta ce mai are în RomTelecom?

În toamna anului 2013, guvernul României începea a treia tentativă de a vinde pachetul pe care statul roman îl mai deține în operatorul RomTelecom, 45,99%, după alte două tentative eșuate în 2005 și 2008. A fost angajat consilierul juridic, Bulboacă şi Asociaţii, a fost angajat și consorțiul (Swiss Capital, UBS,Mușat și Asociații, BT Securities) care să realizeze vânzarea pachetului. Până în august 2014 acest consorțiu trebuia să fi prezentat o propunere pentru vânzarea optimă (maximizarea valorii) a pachetului – listare la bursă sau vânzare directă, fuziune RomTelecom – Cosmote înainte de vânzare. Până acum nimic!.

Cum consorțiul angajat cu vânzarea pachetului avea tot interesul să-l vândă pentru a-și încasa onorariul, se pare că guvernul se desparte greu de participația pe care o deține în RomTelecom. Se va vinde totuși participația statului român în RomTelecom în 2015? Se va face aceasata prin listare la bursa (duală) sau prin negociere directă cu acționarul majoritar?

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (2 voturi, media: 3,00 din 5)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

4 comentarii

  1. Teo spune:

    Slab articol. Teorii goale de conținut și lipsa unei explicații coerente a afirmației din titlu. De fapt, dacă citești cu atenție articolul se vede că este o contradicție între titlu, conținut și realitate. Autorul pur și simplu face abstracție de cei cu cartelele preplătite. Am impresia că nici nu cunoaște ofertele operatorilor pe acest segment. De asemenea, face abstracție de (extra-) opțiunile ,,nelimitat în orice rețea,, ale operatorilor. Cumva crede că sunt puțini cei care au așa ceva?
    Nu în ultimul rând, autorul folosește acest stil grețos de a scrie valorile financiare ca în limba engleză: €45,4milioane în loc de 45,4 milioane €, c€0,96/minut în loc de 0,96 c/min. Cumva confundă gramatica română cu cea engleză? Cumva i se plimbă limba-n gură (sic!)? Sau e trendy să fii gomos bătându-ți joc de limba pe care o vorbești și o scrii? Nu mai zic de greșelile de tehnoredactare că, la acest capitol, intră în aceeași ciorbă cu mulți jurnaliști.
    Hai să ne dăm mari și să scriem de-acum înainte Mb/s 500, benzile de MHz 800, MHz 900, MHz 1800, MHz 2600 ca să ne dăm șmecheri.
    Poate ne explică tehnic domnul autor cum s-au acordat 485 MHz in benzile de 800 MHz, 900 MHz, 1800 MHz si 2600 MHz?
    Slab, foarte slab.

  2. ProfesorDoctor spune:

    De ce e rusinos ca nu avem operatori virtuali!?

    • Nicolae Oaca spune:

      Ziua buna,
      Este rusinos sa fim ultimii in UE dpdv la PIBului? Al salariului? Al numarului de operatori virtuali? …
      Desigur nimeni nu te arata cu degetul si nu te balameaza ca avem salarii mici, PIB mic, sau ca nu avem operatori virtuali? ”Rusinea” o simtim pe pielea noastra – cu salarii mici avem putere mic ade cumparare, Fara opertrori mobili virtuali avem o competiei mai putin intensa, etc.
      O zi buna

      Nic Oaca

  3. Mulțumesc.Fain articol. Interesant.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top