Poate că nimeni nu i-a făcut un portret mai bun lui Raed Arafat decât Vlad Mixich, în cartea lui, „Fanaticii”. Pentru că medicul sirian este, în felul lui, un fanatic. Un fanatic care s-a  bătut cu morile de vânt ale sistemului şi, după multe lupte, le-a învins. Apoi a devenit subsecretar de stat, dar a continuat să se implice personal în activitatea SMURD, fiind mereu primul pe frontul contra nenorocirilor, bolilor şi calamităţilor. Totuşi, se pare că Arafat s-a integrat atât de mult în sistem, încât a ajuns, până la urmă, să fie învins de el, ca şi alţi mari români în viaţă.

De unde până să ajungă lefegiu la stat Arafat se plânsese de beţele în roate pe care i le pusese statul român, împiedicându-l, constant, să dezvolte serviciul SMURD, astăzi medicul sirian a ajuns cel mai mare critic al serviciilor private de ambulanţă. Oficial, el spune că acestea nu ar oferi servicii de calitate, ci că vor doar să-şi scoată cât mai repede investiţia, pe spinarea pacienţilor. Din câte ştiu, deja există companii private de asistenţă medicală, dar nu despre ele e vorba în filmul „Moartea domnului Lăzărescu”, ci despre Salvarea noastră cea de toate zilele, aia unde suni azi şi îţi vine mâine un doctor dezabuzat, care-ţi spune „N-ai, bă, nici pe dracu’!” şi pleacă trântind uşa dacă nu-i bagi în buzunar măcar nişte hârtii de zece lei.

Neoficial, teama domnului Arafat ţine de neputinţa sistemului sanitar de stat de a ţine pasul cu serviciile private de profil. Este absolut clar că, dintr-o concurenţă reală şi, mai ales, loială, pacientul ar avea cel mai mult de câştigat, iar statul, cel mai mult de pierdut. Întrebaţi un cardiac ce ar prefera: să vină Salvarea de la stat pe gratis într-o oră sau ambulanţa de la privat, pe o sută de lei, în cinci minute? Întrebarea este, evident, retorică. Şi atunci, de ce se teme Raed Arafat că la privaţi calitatea ar fi mai slabă decât la stat? A aruncat vreun privat bolnavul de pe targă? Din câte ştiu, nu. În schimb, ăia de la stat au mai aruncat din ei, că bolnavii în România asta sunt tot mai mulţi, iar paturile, prin spitale, tot mai puţine…

Astăzi, Arafat şi-a dat demisia. Un gest lăudabil, într-o lume a politicienilor care se ţin de scaun cu dinţii, dar un gest inutil. Am reuşit, în doar câţiva ani, să transformăm un fanatic care nu avea nimic mai sfânt decât salvarea vieţii oamenilor, prin orice mijloace, într-un conformist asemenea oricărui funcţionar de stat, care vede în concurenţa sistemului privat o ameninţare pentru bucata lui de ciolan. Arafat nu s-a ratat singur. Noi, românii, l-am ratat. Noi am făcut din el un birocrat căruia îi tremură chiloţii că sistemul de stat, pe care el îl vede azi perfect, de unde până mai ieri îl considera plin de hibe, va da faliment. Aşa cum anticipam încă de acum mai bine de un an, aici, noi, românii, acelaşi neam care a compromis comunismul în 45 de ani şi capitalismul în doar 22, am reuşit să-l transformăm pe Arafat în Arafatescu.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

ambulantademisieRaed Arafatsalvaresistem privat de sanatateSMURD

(Niciun vot deocamdată)

Încarc...

About the Author: RV

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.