Povestea nespusă a unui articol cenzurat la Adevărul Holding. Online-ul s-a cutremurat de o așa nenorocire, iar ActiveWatch – Agenția de Monitorizare a Presei a tremurat de indignare. Tot pe internet. Faptele sunt simple. Un ziarist de la Adevărul Holding a scris o anchetă, articol care a apărut în ziar, dar nu și pe online. Autorul a sughițat pe blogul personal că e șocat, iar unii  i-au plâns pe umăr. Cenzură! Așa s-a strigat, iar ecoul s-a auzit până la ActiveWatch, care a aflat că eroul articolului, Cristian Boureanu, a intervenit ca ancheta să fie îngropată doar pe print. Lucru remediat după bocetele din online. Putem vorbi mai departe despre o serie de prostii în lanț, de incompetență mai exact.

În presa scrisă, cenzura nu este o noutate. Nici măcar în online, de ceva vreme, dar e mai nou. Anchetele nu sunt iubite pentru că deranjează, iar jurnaliștii buni de investigație au loc să se exprime în online sau pe plan internațional, unde iau și premii. Marea ancheta din Adevărul este, de fapt, o preluare a unor informații din ziarul Bursa, care a publicat în martie 2010 povestea irakienilor care devin acționari la firme cu datorii, companii care intră în faliment pentru că patronii sunt de negăsit. Aveți în captură ambele anchete care vorbesc despre același lucru. Tehnica de a fabrica astfel de investigații este veche. Un ziar publică un articol, iar altul preia informația, o mai umflă nițel cu pompa, cu informații noi (eventual, o declarație care nu zice nimic nou, o poză sau încă un element care să demonstreze efortul jurnalistului), apoi se scrie “exclusiv” cu majuscule. Așa arată și articolul din Adevărul, marfă despre care autorul susține că a muncit la ea luni de zile. Baliverne. Este o investigație pe care orice ziarist cu puțin creier o poate face în maximum o săptămână, doar așa, pentru a trage de timp, pentru că, în mod normal, e gata în două zile. De muncă, fără frecat menta.

Așadar, peisajul acestui scandal se schimbă. Sper că se observă din avion că vorbesc despre plagiat. Nu poți susține că este vorba despre o anchetă exclusivă când jumătate din ea este fumată de un an și jumătate. Nimeni nu va mai sări de fund în sus. De ce? Pentru că practica este veche. Lumea presei s-a obișnuit cu ea. Eu tot nu o accept. Un plagiat rămâne plagiat, fără să discut despre restul articolului umflat cu pompa. Dacă ar fi fost onești, cei care scriu sau/și coordonează editorial o gazetă ar putea trece câteva cuvinte despre sursa de la care a plecat investigația. Ce este nou în articolul din Adevărul? Faptul că, pe lângă irakieni, a fost descoperit un muritor de rând, nu “oamenii străzii”, cum a înflorit Adevărul, a preluat o firmă cu datorii de la Boureanu pentru ca omul politic și de afaceri să scape de datorii. Aceeași rețetă, dar un nou personaj. Asta e exclusivitatea din text, chiar dacă e subțire și nu îți trebuie luni de zile de muncă pentru a afla. Vă spun și cum se face. Iei firma lui Boureanu, vezi la Registrul Comerțului cine e noul acționar, îl identifici, încerci să vorbești cu el (nu s-a reușit, evident), apoi zici că ai rupt cu investigația anului  . Asta e marea anchetă, pe scurt.

Unde sunt prostiile? Prima a fost că ancheta nu a apărut pe online. O porcărie pentru că era în ziar deja. Era de înțeles că au fost făcute presiuni, mai nasol este că Boureanu s-a dovedit un bou și a recunoscut că a intervenit pentru blocarea ei. Asta este a doua prostie. Nu a spus la cine, iar cei de la ActiveWatch nu au insistat să afle cine e cenzorul-șef. Povestea și-a asumat-o directorul editorial al grupului, respectiv Răzvan Ionescu. Mă îndoiesc că el a luat decizia, ci cred că a făcut-o chiar Peter Imre, managerul general (n.r. – este o presupunere, nu o certitudine. Încă.). Normal că el nu-și asumă pentru că nu are voie să se implice în politica editorială, în mod firesc. Vorbesc despre cum este normal, nu ideal. Numai că patronii și directorii generali o fac mai mereu. Că au putere. Pentru mine însă, prostia cea mai mare este apariția cuvântului exclusiv, cuvânt care nu există pe print și este corect așa, pentru că Bursa a descoperit povestea, iar Adevărul a continuat-o. E golănia cu numărul trei.

Concluzia. Adevărul n-a descoperit cenzura și nici plagiatul, ci doar continuă practica mizerabilă care a dus la căderea presei în ochii cititorilor.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

Adevarulcenzurainvestigatieplagiatpresaprostie

(Niciun vot deocamdată)

Încarc...

About the Author: Tiberiu Lovin

Jurnalist din 1992. Specializat în investigaţii, a lucrat pentru ziarele locale Deşteptarea, Ziua şi Monitorul de Bacău, România liberă (1995-2003 şi 2007-2009), Cotidianul şi Jurnalul naţional (2004-2005), Evenimentul zilei (2005-2007). În 2007 a fondat Reporter Virtual, iar din 2009 până în prezent ocupa funcţia de director pe online pentru Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind.

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.