» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

Când animalele din junglă o iau razna, cel mai în măsură să-ți explice comportamentul lor aberant este zoologul. Dar ce te faci când dă strechea în animalele politice din jungla puterii și ele încep să se sfâșie la televizor, în direct și la oră de vârf? E simplu: chemi politologul să-ți spună dacă mai au vreo șansă de însănătoșire sau e cazul să le bage DNA-ul pe toate în carantină, până se potolesc. Așa am făcut și noi, adresându-i câteva întrebări la obiect reputatului politolog Cristian Pârvulescu.

 

Domnule Pârvulescu, se rupe PSD, cum se vorbește pe la colțuri?

Conflictele interne din PSD sunt recurente. Când partidul nu s-a fracturat de-a dreptul, așa cum s-a întâmplat în 1992 cu separația dintre FSN (PD) și FDSN (PSD) sau în 1997 apariția APR, au existat fisuri în interior între Adrian Năstase și Ion Iliescu, Mircea Geoană și „vechea gardă”, apoi între Victor Ponta și Liviu Dragnea. Dacă analizăm cu atenția situația observăm că PSD, chiar când se afla la guvernare, era străbătut de numeroase falii. Cea mai importantă criză, determinantă în viața de organizație, este cea de succesiune: PSD nu a reușit să găsească autentic succesor al fondatorului său, Ion Iliescu. Nici Adrian Năstase, nici Mircea Geoană, nici Victor Ponta nu au reușit! De ce ar reuși Liviu Dragnea? Strategia celui din urmă a fost să crească puterea politică a aleșilor locali, așa că partidul a devenit din ce în ce mai mult o confederație de organizații locale, nu un partid național. Mișcarea spre preluarea și reprezentarea intereselor personale ale aleșilor locali, tipică pentru așa numitele partide-cartel de care vorbeau încă de acum două decenii Richard Katz și Peter Mair, a fost cheia succesului PSD. Pe de altă parte, absența oricărui cadraj ideologic a facilitat migrația politică. În mai mult rânduri, mai ales când se afla în opoziție la nivel central, aleșii locali ai PSD au dezertat spre alte partide. În această criză, totul decide de capacitatea lui Liviu Dragnea de a schimba primul ministru. Dacă moțiunea de cenzură nu trece, atunci, chiar dacă nu va fi o ruptură, oricum nu una imediată, va fi o mișcare spre platforma politică a lui Sorin Grindeanu și Victor Ponta. Primarii PSD sunt prudenți, nu se entuziasmează și nu părăsesc barca decât atunci când devine clar că nu mai poate ajunge la țărm!

Acum cinci luni, Grindeanu nu zicea nici pâs când Dragnea îi lua toate microfoanele și îl lăsa să se joace cu pixul, la conferințele de presă. Ce l-a făcut pe premier să devină, dintr-o dată, atât de curajos?

Puterea! În sistemul politic românesc primul ministru deține rolul central. Nu președintele, ci primul ministru este cheia de boltă a întregului sistem! Ori, când primul ministru nu este și șef de partid, puterea acestuia poate fi limitată. Ceea ce produce inevitabil crize! A fost nevoie de timp pentru a se acomoda și a putea exercita efectiv această putere. Pentru a împiedica acest lucru, primul ministru a fost lipsit de expertiza care l-ar fi putut ajuta să exercite puterea, prin desființarea Cancelariei. Iar Secretariatul General, care prelua atribuțiile Cancelariei, rămânea, cum se întâmplase sub prim-ministeriatul lui Emil Boc, sub control politic exterior. Atunci era Traian Băsescu, acum Liviu Dragnea. Încetul cu încetul, Sorin Grindeanu a devenit – era inevitabil! – din om de partid, pus de partid, controlat de partid, un om de stat. Interesul partidului și interesul statului, ca să nu mai vorbim de interesul general, sunt, prin însăși natura lor, diferite. Exercitând puterea, asigurând sau blocând accesul la resurse, Grindeanu a devenit un factor de putere care punea în discuție autoritatea președintelui partidului. Oricum, dacă la început Sorin Grindeanu a fost un „surogat”, care îl reprezenta pe Liviu Dragnea, după marile manifestații din februarie, legitimitatea șefului partidului s-a evaporat. Probleme juridice ale lui Liviu Dragnea, care au fost transformate în priorități ale guvernării, au pus primul ministru într-o postură ingrată, din care a încercat să iasă prin afirmarea independenței sale decizionale. Și, când a început să-și exercite puterea în mod real, a devenit o „problemă”. Iar problemele trebuie rezolvate!

Când îl văd pe Grindeanu așa de bătăios, mă gândesc, fără să vreau, la întrebarea din ”Moromeții”: ”Pe ce te bazezi?” Pe ce sau pe cine credeți că se bazează premierul în momentele astea?

Dacă nu are o susținere reală și critică în partid, dincolo de grupul de la conducere controlat de Liviu Dragnea, orice altă formă de protecție este înșelătoare! Pentru că prima bătălie trebuie să fie în partid. De aceea, este probabil că alături de Victor Ponta a construit o minimă bază în partid care să-i permită să reziste. Cât de viabilă este această grupare se vedea la votul moțiunii de cenzură. În fond, dacă atrage un grup de 20 de parlamentari PSD, iar Opoziția și minoritățile se abțin, Grindeanu ar putea supraviețui moțiunii de cezură! Suntem într-un tipic caz de dilemă a prizonierului: fiecare actor încearcă să-și maximizeze șansele fără să piardă ceea ce are!

De ce a ținut morțiș Dragnea să-l dea jos pe Grindeanu tocmai acum? De ce nu peste o lună sau cinci? Oare ”timpul nu mai are răbdare” cu el, ca să citez tot din Moromeții?

Probabil că timpul a fost argumentul crucial pentru declasarea debarcării! Dar, e doar o ipoteză, ar putea fi mai mult decât debarcarea „primului ministru”. Ar putea fi o punere în aplicare a unei „lovituri” din iunie, dar care nu-l vizează pe primul ministru, ci poate pe președinte. Pentru că președintele, mai ales într-o coabitare, reprezintă o contrapondere la puterea liderului partidului. Dacă acesta e și prim ministru, aveam clasica confruntare dintre președinte și prim ministru. Dar dacă nu este prim ministru? Atunci, e nevoie o concertare a partidului cu guvernul pentru a micșora marja de manevră a președintelui. O analiză diacronică simplă arată că, de câte ori a fost în opoziție sau într-o situație de coabitare cu un președintele provenit dintr-o altă organizație, PSD a fost tentat să provoace crize politice pentru a prelua controlul. Așa s-a întâmplat, spre exemplu, în 2009 sau în 2012. În 2012 PSD, pe fondul unui conflict dur cu Traian Băsescu, a riscat organizarea referendumului de demitere a președintelui. Acum, cu alte revederi privind realizarea referendumului, de ce nu s-a încerca organizarea unui referendum? De exemplu, după o suspendare a președintelui care nu acceptă propunerea pentru poziția de prim ministru a majorității? De ce acum și nu mai târziu? Un calcul simplu: in iulie alegatorii PSD sunt acasă, pe când cei ai lui Iohannis sunt in concediu. Cu cei 54% dintre primari (52% de la PSD si 2% de la ALDE) se pot mobiliza cei 30% dintre alegatori (mai ales cei rurali) necesari atât pentru demiterea președintelui cât și – de ce nu?- pentru modificarea Constituției. În această ultimă ipoteză atât BOR cât și integriștii neoprotestanți ar fi oarecum obligați să facă campanie pentru referendum cu și pentru PSD.

Am inaugurat un model democratic unic în lume: partidul de guvernământ vrea să-și dea jos propriul guvern prin moțiune de cenzură și s-ar putea ca guvernul să fie sprijinit tocmai de Opoziție ca să rămână în funcție. Mai are totuși Grindeanu vreo șansă să se mențină la putere?

N-aș zice că este chiar un nou model, ci mai degrabă o adaptare a partitocrației la spațiul politic românesc. Am mai cunoscut, după 1990, astfel de perioade,mai ales între 1996 și 2000. Partitocrația este o formă de parazitare a democrației reprezentative prin transformarea partidelor în unicele centre de putere. Un exemplu: în Italia, în timpul așa zisei prime republici, așa cum se numește sistemul italian așa cm a funcționat între 1946 și 1994, partidele schimbau primii miniștri. Majoritatea rămânea constantă, dar primi miniștrii și miniștri erau schimbați cam la un an și jumătate, deci de trei ori într-o legislatură Asta, pentru a permite tuturor grupurilor importate din partid să participe la împărțirea resurselor. Dar partitocrația este doar o parte din explicație. Obiectivul principal este preluarea integrală a puterii.

Considerați că e posibil ca președintele Iohannis să caute formarea unui cabinet minoritar, eventual tehnocrat, în jurul lui Grindeanu?

O astfel de ipoteză nu poate fi exclusă, dar vor accepta PSD și ALDE o astfel de situație? S-ar putea să mizeze pe o astfel de criză, pentru că ar avea astfel un bun argument pentru suspendarea președintelui. Oricum, nu putem exclude ipoteza că am putea avea alegeri anticipate anul acesta, fie acestea alegeri parlamentare, fie alegeri prezidențiale. Și măcar un referendum!

După scandalul cu Ordonanța 13, PSD a scăzut puternic în sondaje. Sunteți de părere că această scădere se va manifesta și acum sau electoratul PSD e dispus să înghită orice?

Gradul de dependență – economică și politică – față de partid al electoratului PSD este important. Așa că, dacă referendumul și alegerile anticipate se vor organiza vara, PSD are șanse mai mari de a câștiga, în timp ce, dacă „războiul” se amână pentru toamnă ar putea fi, din multe puncte de vedere, prea târziu pentru a-i permite să câștige.

Ce anume a afectat mai mult credibilitatea PSD: faptul că nu și-a îndeplinit promisiunile, iar salariile vor fi mărite nu în iulie, ci în ianuarie anul viitor, sau faptul că Partidul vrea să-și dea jos propriul guvern, pe care l-a ridicat în slăvi până acum?

Toate acestea, dar mai ales marile proteste din februarie 2017 care a deligitimat – atât pe plan intern, cât și internațional – majoritatea parlamentară și a readus spectaculos problema corupției în atenția opiniei publice, la doar o lună și jumătate de la alegerile parlamentare.

În contextul actual, dacă Dacian Cioloș va înceta să stea și să ”cujete” și-și va face, în sfârșit, partid, credeți că acest partid ar putea deveni o revelație, precum ”En Marche” al președintelui francez Macron?

Pentru ca o astfel de mișcare să aibă succes ar fi nevoie de un elan, care, în cazul lui Dacian Cioloș a fost pierdut. Dar, sigur, alegerile anticipate ar putea relansa mișcarea.

 

 

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (4 voturi, media: 3,75 din 5)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top