Dilemele morale pe care cazul jurnalistului Robert Turcescu, cel care declara acum două zile, printr-un discurs plin de emoție și cu dese referiri religioase, că este ofițer sub acoperire al serviciilor secrete ale armatei, le ridică sunt comune tuturor celor implicați în activități de spionaj.

În Occident, specialiști și psihologi studiază efectele pe care acest timp de activități “sub acoperire” le presupun.

Recent, cotidianul New York Times publica un material pe această temă, citând unul dintre numele cele mai respectate din domeniu. David L. Perry, profesor de etică la Colegiul de Război al Armatei SUA, autor al unei apreciate lucrări în domeniu intitulată “Filozofia dezgustătoare: Etică, Spionaj și Acțiuni sub Acoperire”, explica faptul că pentru orice ofițer sub acoperire există un moment care vine, mai devreme sau mai târziu, și care pune la grea încercare psihicul acestuia – acela în care intervin îndoielile privind activitatea desfășurată.

“Nu contează cât de inatacabile din punct de vedere moral sunt obiectivele tale, trebuie să te comporți etic pentru a le atinge. Cei mai mulți dintre noi recunosc anumite reguli morale de bază care trebuie să fie obligatorii în majoritatea cazurilor. Să spui adevărul, să-ți ții promisiunile, să ai grijă de familie, să respecți drepturile altora și așa mai departe. Reguli ca acestea nu pot fi ignorate, chiar și atunci când acest lucru se dovedește a fi incomod . Dar cei mai mulți dintre noi suntem de acord, de asemenea, că se pot face excepții legitime de la aceste normele morale. Uneori, de exemplu, am putea fi nevoiți să alegem între două sau mai multe dintre principilei morale importante, atunci când acestea nu pot fi îndeplinite toate în același timp. (…) Dar unele acte vitale necesită un comportament imoral. Dar cum îți dai seama că acest sacrificiu merită făcut ?”, explică profesorul Perry.

“Cred că (n.r. – în cazul spionilor și al agenților sub acoperire ) răspunsul constă în abilitatea de a răspunde cu DA la două întrebări esențiale. Prima întrebare este : Este aceasta singura cale de a obține informațiile pe care le caut ? Înșelăciunea ar putea fi cel mai simplu mod de a afla ceea ce încerci să descoperi, dar ar trebui folosită numai în cazul în care nu există alte mijloace. A doua întrebare este mult mai dificilă: O terță persoană dezinteresată ar fi de acord că informația pe care încerc să o dezvălui este de mai mare importanță pentru societate decât actul imoral <limitat> pe care îl comit pentru a o dezvălui ?

Acum, presupun că oricine a citit acest text a avut reacții imediate la a doua întrebare: Cine se califică mai exact ca “persoană dezinteresată”? Cum se măsoară “importanța” informației? Care sunt limitele actului imoral “limitat”? Acestea sunt toate întrebările valabile. Dar tocmai această complexitatea semantică este cea care ilustrează de ce este atât de greu să se răspundă afirmativ la a doua întrebare (și ar trebui să fie dificil, pentru că spionajul nu este o activitate pentru oricine)”, concluzionează Perry.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

boxpromospionaj

Votează: (1 voturi, media: 5,00 din 5)

Încarc...

About the Author: Vlad Ilina

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.