Ceauşescu n-a murit. Pentru unii

2:51 pm, 26 ianuarie 2010 • de Comentariile sunt închise pentru Ceauşescu n-a murit. Pentru unii

» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

la mormantul lui Ceausescu26 ianuarie 2010, Cimitirul Ghencea Civil, diiiiiis-de-dimineaţă. Câini, milogi, lumânări, aurolaci, nostalgici cu urdori la ochi, coroane de flori (din plastic, unele), zăpadă şi mult soare. Miros de pământ crud. Pensionarii, pe caz de boală, majoritatea, aprind câte o lumânare şi bâzâie, trăgându-şi mucii la intervale dese. Unii râd, până li se hâţână protezele, pe care cu mândrie le poartă de pe vremea lui Nea Nicu. Clopotul bate în dungă, neştiind pentru cine.

Şi anul ăsta, de ziua lui Nicolae Ceauşescu, ”nostalgicii iepocii de aur” s-au strâns, ciopor, la mormântul fostului dictator, pentru a se tângui în fel şi chip. E un circ sinistru ce se repetă de două ori pe an în cimitirul Ghencea, cu personaje îmbrăcate ca-n 1980, prin care urlă vocea trecutului „glorios”, când bebeluşii erau hrăniţi cu ceai în maternităţi, zeci de biserici cădeau sub lama buldozerelor, în măcelării se găseau doar cârlige metalice unse cu grăsime, iar în cele 2 ore de televiziune pe zi, numele cizmarului analfabet şi al soţiei sale, absolventă de 4 clase primare, erau pomenite în fiecare minut. Mi se face silă şi-mi vine să plec. Oricum, e un ger de-ţi îngheaţă şi nervul în măsea. Mă opreşte-n loc un moşulică, beat-ştangă, cu izmenele pişate şi chef de dialoguri instante. Îmi pune gheara în piept şi zice, duhnind a trăscău: „Voi, tinerii, habar-n-aveţi cini ie Ceuşăscu! Vă spui io: ie ăl mai mare dântre domnitori! Pentru noi, oamenii muncii cari am construit socialismu’ şi ţara, iel n-a murit. Ceauşăscu trăieşte!” Scoate apoi o sticloanţă înzilizită din buzunar şi trage un gât.

2008_0126nostalgici20080009Un ziarist tinerel, dar vineţel de frig, se repede cu reportofonul în botul ud şi roşu al moşului. ”Ce spuneţi? Ceauşescu trăieşte? Este opinia dumneavoastră? Pe ce vă bazaţi?”. Beţivanul îşi şterge balele de la gură şi se porneşte pe relatat verzi şi uscate. Puştiul cu legitimaţie de presă înregistrează foarte atent. În jur, fiecare are ceva de reclamat. Un bătrânel, cu geaca ruptă la cotul stâng, povesteşte că lui i-a venit întreţinerea pe decembrie mai mult decât are pensia. Băbuţele din jur, îmbrăcate ca de duminică şi mirosind a naftalină şi-a Preductal expirat, huiduie bucuroase: ”Huoooo, uoţilooor!” Un bărbat cu fes albastru înjură impozitele, gazele, apa caldă prea scumpă şi curentul electric. Toţi fac gargară în acelaşi timp, nu înţelegi nimic. Cineva cântă vechiul imn al Republicii Socialiste România.

O babă din mulţimea revoluţionară ar vrea nişte ghete noi că ”…astea vechilii e găurite, maică, şi-mi ese deştile p-afară pân zăpadă. N-aveţi p-acasă unilii care nu vă mai trebuie?” Opreşte pe oricine intră în cimitir şi-i pune aceeaşi întrebare: ”N-aveţi o pereche dă ghete? Că ali mieli…”

Un moş gălbui explică, unui alt ziarist, ceva despre avioanele cu reacţie şi Cel de-al Doilea Război Mondial. Omul presei notează tot. Lumea cască gura. Cocoţată pe cavoul de lângă mormântul marelui ctitor, o femeie roşie la obraz şi cu căciulă de blană, ţine cuvântări: ”Păi, cum s-a întâmplat, dom’le, dă am rămas săraci lipiţi pământului, noi, muncitorii? urlă cucoana, de zici că acum face AVC. Suntem slugile mafioţilor, asta suntem. Trebuie să ne răsculăm!” ”Ce zice?” întreabă baba, care cere ghete. Cineva nevăzut traduce: ”Zice că era mai mişto pă vremea lu` Ceaşcă! Şi că ar fi mai bine să mai taci, dracului, cu ghetilii tăle, cu tot, că ne-ai înnebunit de azi-dimineaţă!” Băbuţa, care aude ca cucu-n gură, îi răspunde fără nicio legătură: ”Eeehe, aşa e, maică, aşa lumea s-a făcut rea! Pă vremea meaaa…” N-o ascultă nimeni, pentru că un tip recită o poezie patriotică, la fel de tâmpită ca şi el.

„Să-l dezgropăm la picere!”

mormantul lui ceausescuSoarele încălzeşte slab crucile, bate vântul, latră câinii, cu cercei în urechi. Gardienii publici stau şi ei prin preajmă. Tropăie, ca să-şi încălzească reumatismele şi artitele în plină dezvoltare. Dacă se încaieră vizitatorii trebuie să intervină la timp. Oamenii continuă să vină. Cu flori, cu lumânari. Între timp, un tip şui, cam la vreo 45 de ani, aflat probabil în delir (de la temperatura prea scăzută) bombăne, îmbujorat: ”Io vă spui, tovarăşu` nu-i mort! Păi, nu vedeţi? Mormântu` ăsta nu să potriveşte cu înălţimea lui. El avea un metru şaijdoi. Groapa asta e prea scurtă. Ar trebui să dezgropăm mormântu`, măcar acilea, la picere. Băgăm o mână să pipăim coşciugu`. Dup-aia punem pământu` la loc. Cine ne vede? Doar suntem între noi, vechii combatanţi…” Lumea se revoltă. Tovarăşii nu sunt de acord să-l profaneze pe „cel bun”. Un tataie vrea să zică şi el o vorbă, dar glasul lui e prea stins. Se supără şi pleacă trist. Toţi nostalgicii povestesc ceva, cuiva. Concomitent. O femeie cam la vreo 50 de ani, grasă şi blondă, spune că pe vremea lu` Împuşcatu` era chelneriţă la Gambrinus. Are şi ea ceva de împărtăşit mulţimii îngheţate, care, evident, n-o ascultă. ”Ce viaţă mai duceam! Aveam de toate şi bani şi relaţii. Ce dacă nu era frumos la tilivizor! Acu` ce vedem? Curve şi crime. După 89 am rămas pă drumuri. Restaurantu` a mai fun`ţionat niţăl şi s-a închis. Am ajuns femeie dă servici, io, fată cu şcoală profesională dă chelneri. Păi, ie corect, tovarăşi?” Baba surdă are şi ea treabă: explică unor băieţi curioşi, că pe vremea lui Ceauşescu ea s-a dus la Comitetul Central ca să ceară o butelie nouă, că ”aia veche a sărit în aier”. Tinerii o privesc năuci. Ciorile croncăne sinistru, maidanezii hămăie lehămisiţi, iar morţişorii din gropi parcă se scutură şi ei de greaţă. E prânzul. Miroase a tocană şi a rântaş de la blocurile din apropiere. Nostalgicii încep, unul câte unul, să trădeze cauza şi să-şi deplaseze spondilozele către casele lor. Cineva încă mai dondăne o poezie schizofrenică, scuipând printr-o portavoce îndărătnicii care s-au încăpăţânat să rămână: ”Cine te-a-mpuşcat, bre, nea Nicu? Iliescu bolşevicu`?” Nu-i răspunde nimeni.

La Poartă, o găsesc pe băbuţa fără ghete. Azi a strâns 5 păhărele de colivă, un colăcel, treiaripioare de pui, a băut şi vin ”…să hie dă sufletu` lu nea Nicu Ceauşăscu”. E fericită!

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

Comments are closed.

Scroll to top