» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

Amicul meu Val Manescu imi trimite un text care merita citit cu atentie. „Mai uşor ar fi să nu schimbi nimic. Ar trebui păstrată ţara asta aşa cum e, pusă sub o cupolă de sticlă şi extras aerul cu o pompă de vid. Ar rămâne totul încremenit, aşa cum e de zeci de ani. Peisajele fascinante, femeile superbe, căruţele,  intelectualii superdotaţi, artiştii geniali, Carpaţii, câinii vagabozi, maşinile bengoase, cerşetorii, Marea Neagră, şmecherii, Voroneţul, gropile, Casa Poporului, mizeria, totul s-ar conserva şi ar rămâne intact pentru civilizaţiile viitoare. Ar rămâne pentru veşnicie mărturia  unui popor care nu-i în stare să-şi învingă neputinţa. Un popor cu closetul în grădină şi cu noroiul în bătătură. Un popor sinucigaş care alege din patru în patru ani, din cei răi şi mai proşti pe cei mai răi şi mai proşti. Ca să conducă ţara asta unică, frumoasă de plângi. Un teritoriu al oricui şi, în egală măsură, al nimănui.

Era un cântec: „Criogenia, salvează România”.  Şi altul, care ar trebui să devină imn naţional: „România, trezeşte-te!” Hip hop de-al băieţaşilor de cartier, de după blocuri. Îngrozitoare cântece. Îngrozitoare urlete de scârbă, de spaimă, de durere.  Şi noi, ăştia de mai suntem pe-aici, ce facem? Stăm pe bloguri. „După bloguri suntem noi, care te facem pe tine”. Adică pe cine? Tot pe noi. Ascunşi după tastaturi. Înfundaţi în cârciumi. Asurziţi de house. Tâmpiţi de telenovele, de cancanuri, de bârfe.

Sâmbăta, duminica, toată ziua, Calea Victoriei e goală. Nici ţipenie. Şi-n timpul acesta, aleşii despuiază România de tot ce mai are ea.  Noi ne facem pe noi, în sensul de fuck. O ţară care se face pe ea. România unică, România mereu surprinzătoare. Nicăieri pe planeta Pământ nu mai există o ţară care se face pe ea. Cine dă bani pentru cupola de sticlă?

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

4 comentarii

  1. val spune:

    Îmi pare rău că am fost rău în postul de mai sus, prin care Tiberiu vrea să mă facă celebru.
    În seara asta am umblat 4 ore prin Bucureşti. La muzee erau cozi infernale. Iar manifestările colaterale erau tari de tot – proiecţii, spectacole, lunini şi sunete incredibile. Am mai văzut ceva oarecum similar de deştept la EXPO 2002 în Elveţia.
    …Şi lume ca la Revoluţie, să vadă ce-i prin muzeele României. Mi-a plăcut să văd că băieţaşii şi frumoasele fete intrau în istoria locului. Unii mai scuipau, mai aruncau pe pe jos cutiile de Red Bull, i-am iertat. Că era Noaptea Muzeelor Deschise. GRATIS!!!
    Ceea ce m-a terminat a fost liniştea. Era ca la un peregrinaj. Mai ceva ca la Înviere.
    M-am întrebat unde sunt rockerii, maneliştii, sau hiphopiştii, labagii care fac scandal când li se arată o ocazie cu multă lume.
    Am văzut lume bună, fete îmbrăcate decent, băieţaşi care puneau mucurile la coş şi mulţi, mulţi străini uluiţi că sunt atâţia oameni prin muzeele din Bucureşti, oraşul gropilor şi al câinilor bagabonţi.
    N-am plătit intrarea la Muzeul Naţional de Istorie ( unde m-am plimbat prin oraşele române de dinainte de război), nici la Platul Regal, unde coada era cam de două ore, nici la Sala Muzeului de Artă unde am văzut un film făcut de Picasso în 1957… Când mai ai ocazia şi timpul în viaţa asta să vezi un film făcut de Picasso??? (Aici era mai puţină lume, dar la intrare am băut un ceai de fructe exotice căruia pînă şi papilele mele muribunde de-atîta tutun i-au simţit aromele.)
    Apoi am intrat în procesiunea de sute de oameni care-şi programaseră noapte albă ca să vadă ce e în clădirile pe lângă care trec în fiecare zi când se duc la joburile lor.

    E vreun cont unde pot să bag nişte bani?
    Mi-a plăcut Bucureştiul în noaptea asta.
    Iar plăcerile se plătesc.
    Ce să mai zic de bucurii!!!

  2. Gabi spune:

    Imi place cum scrie prietenul tau.E chiar asa in Romania.Eu as completa ceva la cele spuse de el despre cateva cantece.Rock,Altar:
    Bine ai venit in Romania
    La noi s-a inventat prostia
    Bine ai venit in Romania
    Invata gratuit supravietuirea
    Bine ai venit in Romania
    La noi s-a inventat prostia
    Bine ai venit in Romania
    Fii foarte atent si prinde smecheria

    La noi totul e posibil
    Dar sa schimbi ceva e aproape imposibïl

  3. Tiberiu Lovin spune:

    Val este poet si jurnalist. Cred ca este cam scumpa cupola, dar poate merita.

  4. Doina spune:

    Iertati-mi ignoranta, nu stiu cine este domnul Val Manescu, dar doresc sa-l asigur ca nu este singurul care a constatat ca suntem „unici si irepetabili” ca popor. Sunt de acord ca in pofida potentialului intelectual si aptitudinal urias, zic eu, suntem de-o prostie rarisima si criminala. Ca ne batem joc de noi insine si de meleagurile noastre minunate, mi-am putut da seama inca o data, strabatand tara de-a curmezisul nu demult… La cupola de sticla nu m-am gandit, ce-i drept, dar am acelasi sentiment amar. Of!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top