Tragedia petrecută în urmă cu câteva zile la Maternitatea Groazei dr. Panait Sârbu – Giuleşti, a zguduit şi revoltat o întreagă ţară, dar şi pe românii aflaţi dincolo de graniţele ei. Drama de acum a readus în prim-plan bolile cronice de care suferă sistemul medical românesc: subfinanţarea, nesimţirea şi lipsa de personal. Dar cred că din tabloul acesta mai lipsesc două... 

In timpul celor trei ore de discutii, impreuna cu Ion Cristoiu am fumat aproape un pachet de tigari, deci aveti nevoie de ceva timp pentru parte a doua a interviului. Parte in care mi-a povestit cum si cine l-a descoperit ca gazetar, greseli ale presei, ce parere are despre Cornel Nistorescu, dar si despre moguli, cum a debutat la Realitatea tv, ce salariu maxim a avut, cum vedea trecerea Evz in curtea... 

La doi pasi de biblioteca Academiei Romane, Ion Cristoiu scrie si citeste intr-o casa-biblioteca, in care fumul de tigara e parfumul care se asorteaza cu mirosul cartilor ce tapeteaza apartamentul in fiecare camera, inclusiv in sufragerie. Colectionar impatimit de ceasuri si stilouri, batranul gazetar te poate surprinde si cu pasiunea pentru tehnica moderna. “Sunt bolnav dupa timp”, imi... 

Nu ştiu alţii cum sunt şi nici nu cred aş avea chemare către un sondaj concludent acum, dar eu, când îmi aduc aminte de copilărie, îmi vine să chiui, să alerg, să ţopăi şi să sar, până-mi iese inima din piept şi fuge, fuge tocmai pe strada Petru Maior, din Bucureşti, acolo unde mi-am julit genunchii prima dată în viaţă. Îmi salivează degetele de multă vreme ca să scriu amintirea... 

26 ianuarie 2010, Cimitirul Ghencea Civil, diiiiiis-de-dimineaţă. Câini, milogi, lumânări, aurolaci, nostalgici cu urdori la ochi, coroane de flori (din plastic, unele), zăpadă şi mult soare. Miros de pământ crud. Pensionarii, pe caz de boală, majoritatea, aprind câte o lumânare şi bâzâie, trăgându-şi mucii la intervale dese. Unii râd, până li se hâţână protezele, pe care... 

Recent, Catalin Mihuleac si-a lansat cartea “Pamfletul si tableta. Jurnalism sau literatura?” (n.r. teza sa de doctorat in litere predata la Universitatea “Al.Ioan Cuza”-Iasi). Profitand de de zona din care ne tragem si de meseria la care tinem, i-am cerut acordul lui Catalin sa public cateva fragmente din cartea sa, cele care se “pupa” cu ideile ce se regasesc si... 

El a fost primul bărbat către care am întins mânuţele, când aveam doar câteva zile şi nu-i desluşeam ochii, gura sau obrajii, ci doar mirosul. L-am iubit feroce, cu patimă, aşa cum fac totul pe lumea asta de ciocolată, fluturi albaştri, stafide şi ură, în care m-am născut. Au urmat, apoi, alţi bărbaţi în viaţa mea, dar nu despre ăia vreau să vă povestesc eu acum, ci despre…EL,... 

Va fi cel mai scurt episod de pana acum (as fi vrut). In opt luni de cand am inceput acest proiect nu mi-au iesit toate cum as fi vrut, dar despre neimpliniri voi scrie la final. Am reusit in schimb sa-mi asigur un confort financiar pe care nu l-am avut niciodata ca jurnalist intr-o cariera de 17 ani, confort care mi-a permis sa-mi fac viata mai usoara, dar si sa-i ajut pe altii (ceea ce pentru mine... 

În noaptea de 24 spre 25 august 2006, regizorul Cristian Daniel Nemescu, şoferul de taxi Dumitru Aruştei şi inginerul de sunet, Andrei Toncu, au murit într-un terifiant accident de circulație. Tragedia s-a întâmplat, puţin după miezul nopţii, la intersecţia dintre Splaiul Independenţei și bulevardul Ştirbei-Vodă. Cristi avea 27 de ani, Andrei 28 și Radu 27. Niște băiețandri, aproape.... 

De fiecare dată când simt miros de sărbători în nări, de cozonac, colinde şi de bucurie, îmi amintesc de ei. De nişte boschetari, hipoglicemici, leşinaţi de foame şi de frig, aurolaci fără şansă şi fără căpătâi. Puteţi să mă acuzaţi de orice, de ipocrizie, de malahie socială sau schizofrenie habefreno-catatonică! Dar asta simt. Şi nu pot schimba cu nimic lucrurile. I-am... 

Dragii mei, eu cred că petrecerile tinerilor de la începutul anilor ’90 erau total diferite faţă de cele de acum. După revoluţie sau ce-o fi fost ea, aveam cu toţii o foame de viaţă, de distracţie, de oameni şi de iubire, cum numai după marile războaie se mai întâmplă. Eu, tânără studentă la FJSC, mă învârteam fericită ca un titirez prin Bucureştiul hilar care încă mai... 

De multă vreme mă bate pe umăr o amintire dragă, dulce ca orezul cu lapte, vanilie şi stafide din copilărie…. M-am gândit la ea mereu, zâmbindu-i, dar niciodată n-am povestit nimănui şi am ţinut-o ascunsă în mine, pe undeva, într-un buzunărel al sufletului. E vorba despre Diriga. Cu majusculă.  Mai mult →