Printre autorii de carte de la noua ediție Gaudeamus apar și jurnaliști. Grigore Cartianu a lansat deja volumul ”Jurnalul unui puci ratat”, Dan Tăpălagă a dat undă verde cărții ”Prețul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemult”, iar Radu Paraschivescu, Cătălin Ștefănescu, Irina Păcurariu și Vlad Petreanu au scos pe piață ”Căutătorii de povești. O călătorie prin bibliotecile de azi”. L-am întrebat pe Grigore Cartianu pentru cine votează: pentru ziarist sau pentru scriitor.

Reporter Virtual: Ai lansat o nouă carte. Ca simplu cititor, ce temă preferi: lovitura de stat cu Ceauşescu sau puciul cu Băsescu?

Grigore Cartianu:  Lovitura de stat din 1989 a fost o operă mult mai complexă, grandioasă chiar, decât puciul viguros-anemic din 2012. S-au schimbat vremurile, s-au repoziţionat şi combatanţii… Plus finalitatea: în 1989 a fost doborât Ceauşescu, în 2012 nu a fost clintit Băsescu. Diferenţa e dată de conjunctura externă: în 1989 marile puteri au avut un proiect comun (răsturnarea lui Ceauşescu); în 2012, viziunea şi interesele Vestului sunt cu totul diferite de cele ale Estului.

”Jurnalul unui puci ratat”. Cât a lipsit să dispară ultimul cuvânt din titlul cărţii?
Puţin, foarte puţin. Un milimetru. Exact milimetrul despre care vorbea Iulia Motoc, curajoasa judecătoare constituţională, atunci când spunea că fără puternica susţinere externă, Curtea Constituţională ar fi cedat. Asta înseamnă că am fi intrat într-un haos total, cu un Băsescu demis neconstituţional, un Antonescu uzurpator şi o Românie decuplată pe termen lung de la sistemul democratic occidental.

Dacă nu era ”ratat”, ar fi apărut cartea ”Jurnalul unui puci”?
Ar fi apărut, dar cu un titlu mult mai dur. Probabil, ceva de genul „Această bandă care a dat lovitura de stat”. Şi ar fi fost un bestseller. Nu cred că puciştii ar fi apucat să-mi blocheze accesul la tipografii, distribuţie etc.  Oricât s-ar fi străduit, nu ar fi avut cum să-mi taie calea spre cititori. Dacă aş fi cinic, aş spune că, personal, dintr-un puci reuşit aş fi ieşit în câştig, probabil că aş fi vândut sute de mii de cărţi. Dar România ar fi devenit o ţară otrăvită, în care nu se mai putea trăi.

Spui că te-ai simțit ca un soldat pe frontul adevărului. Cu ”a” mic sau cu ”A” mare?

Cu „A”, chiar dacă nu mă refer la ziarul la care lucrez. Adevărul ca filosofie, ca necesitate absolută.

Acum, după a cincea carte, te simţi mai jurnalist sau mai scriitor?
E a cincea carte în ultimii trei ani, dar a şaptea în total. Înainte de „Sfârşitul” Ceauşeştilor” (2010), „Crimele Revoluţiei” (2010), „Teroriştii printre noi” (2011), „Cartea Revoluţiei” (2011 şi „Jurnalul unui puci ratat” (2012), au mai fost două cărţi de sport: „Hora de la miezul nopţii” (1995) şi „Hagi” (2000).Cu toate astea, o spun cu mâna pe inimă: sunt sută la sută ziarist şi zero la sută scriitor. Deocamdată… Autor de carte nu e totuna cu scriitor. În viziunea mea, scriitorul este acela care se dedică total activităţii literare – asta s-ar putea numi scriitor profesionist. Eu fac publicistică, iar cărţile mele aparţin unor genuri gazetăreşti, nicidecum literaturii. Când mă voi hotărî să devin scriitor, credeţi-mă, o voi face în forţă, cu toată energia. Am mare încredere că voi reuşi.

Dacă ai fi obligat să optezi între ”ziarist” și ”scriitor”, ce ai alege?
De o mie de ori, scriitor. Să trăiesc departe de Bucureşti, la ţară, în Gorj, şi să scriu în draci. Mamă, mamă, ce cărţi am în cap!… Îmi place enorm presa, o fac cu pasiune, nu voi dispărea niciodată complet din peisajul ei, dar cărţile mă subjugă cu totul. Deocamdată, nevoile sociale mă ţin captiv în Bucureşti, dar într-o bună zi îi voi spune adio! Dacă aş prinde peştişorul de aur, l-aş ruga să-mi îndeplinească o singură dorinţă: să-mi aducă un Mecena care să-mi vegheze financiar liniştea creaţiei. Cred că ar face o bună investiţie – şi Mecena, şi peştişorul…

Top 3 cărţi care te-au cucerit?
1. „Un veac de singurătate” (Gabriel Garcia Marquez); 2. „Bătrânul şi marea” (Ernest Hemingway); 3. „Complotul împotriva Americii” (Philip Roth), „Toba de tinichea” (Gunter Grass), „Copiii din miez de noapte” (Salman Rushdie), „Numele trandafirului” (Umberto Eco), „Mă numesc Roşu” (Orhan Pamuk), „Conversaţie la Catedrală” (Mario Vargas Llosa), „Împăratul muştelor” (William Golding), „Recursul la metodă” (Alejo Carpentier)… Scuze, mi-e greu să fac diferenţieri. Şi am lăsat pe lângă atâtea şi atâtea… Doar Marquez ar merita, singur, un Top 10!

Top 3 scriitori români?

1. Ioan Luca Caragiale; 2. Liviu Rebreanu; 3. Marin Preda.

Ce nu-ţi place la scriitorii români?
La cei actuali, că sunt prea provinciali, fără anvergură, lipsiţi de ambiţii planetare. La cei din comunism, că au fost prea conformişti, majoritatea oportunişti, unii chiar laşi. Clasicii sunt cu adevărat mari.

Ce nu-ţi place la Uniunea Scriitorilor?
Faptul că e un fel de oficiu social pentru scriitorii pensionari – fie ei adevăraţi sau impostori. Uniunea are mii de membri, deşi în ţara asta nu există, cu adevărat, mai mult de 300 de scriitori (mă refer la cei în viaţă). Ceilalţi nu au operă, dar au legitimaţie de membru al Uniunii Scriitorilor, ceea ce le conferă un bonus de 50% la pensie. Cei mai mulţi se fac membri ai Uniunii tocmai pentru a-şi rotunji pensia, chiar dacă nu-i citeşte nimeni. Cam aşa se întîmplă şi cu revoluţionarii: important e nu ce ai făcut în decembrie 1989, ci dacă te-ai învârtit de un certificat de revoluţionar. În schimb, nu există bani pentru tinerii scriitori. Din punct de vedere financiar, Premiile Uniunii Scriitorilor sunt ridicole. Dacă în deşertul ăsta organizatoric mai scoate capul câte un tânăr scriitor, nu este meritul Uniunii, ci al unor edituri (care investesc în ei) şi al scriitorilor înşişi.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

CartianuGabriel Garcia MarquezGaudeamuspuciUniunea Scriitorilor

(Niciun vot deocamdată)

Încarc...

About the Author: Laurenţiu Ciocăzanu

Jurnalist din 1992. Corespondent pentru "România liberă", "Ziua", "Antena 1", BBC (1992-1997). Redactor la biroul din Bucureşti al BBC World Service, secţia în limba română (1997-2000). Redactor-şef adjunct si editorialist la "Evenimentul zilei" (2000-2006). Redactor-sef "Compact", Ringier România (2006). Redactor-şef "Adevărul" (2006-2008). Director editorial "Adevărul" şi "Adevărul de seară" (2008-2010).

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.