» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail
bacanu la realitatea tv1

Petre Mihai Băcanu, intrat aseară în direct la Realitatea TV prin telefon

AMINTIRI DE LA MINERIADĂ. Amintirile jurnalistul Petre Mihai Băcanu, fost Director la „România liberă”, istorisite în emisiunea „Jocuri de Putere” de aseară, de la Realitatea TV, l-au determinat pe un fost coleg al său, jurnalistul (pensionar acum) Marian Grigore, să ne trimită un text la redacție.

În materialul trimis pe adresa ReporterVirtual.ro, Marian Grigore spune că s-a uitat „cu stupoare” la mărturiile lui Băcanu prin telefon de la emisiunea lui Rareș Bogdan, deoarece șeful RL n-ar fi fost în birou atunci când au venit minerii la Casa Presei în iunie 1990.

Iată amintirile unui martor ocular al tulburilor evenimente de atunci, cu precizarea că reponsabilitatea celor afirmate îi aparține:

MINERIADA, AȘA CUM AM TRĂIT-O

Marian Grigore

Marian Grigore

S-a redeschis dosarul mineriadei și am o mare teamă că adevărul reținut de istorie și care urmează a fi supus judecății ar putea să difere, pe ici, pe colo, și anume în punctele esențiale, de cel la care am fost martor ocular și, în episodul de La România Liberă, participant direct.Tare mi-e că vor fi destule lucruri ce vor fi puse în cârca minerilor fără să le fi făcut, nu pentru că n-ar fi destule lucruri, multe de o sălbăticie inimaginabilă, pe care chiar le-au făcut, ci pentru a ascunde în spatele inerentelor controverse stârnite de confuzia creată adevărații vinovați și adevăratele crime.

Am urmărit emisiunea domnului Rareș Bogdan dedicată rememorării mineriadei din iunie 1990  și, cu acest prilej, am urmărit cu stupoare ”mărturia” domnului Petre Mihai Băcanu. Am pus ghilimele și am spus ”cu stupoare”, întrucât la ora venirii minerilor domnia sa nu era în redacție. De altfel, nu mai era absolut nimeni de la România Liberă, cu excepția lui Bogdan Ficeac, aflat pe coridor, discret, între foștii săi colegi de la revista Magazin. Am temeiuri să cred că el n-ar avea tăria să mă privească în ochi și să mă dezmintă dacă l-aș întreba, în public, dacă e adevărat ce spun.

Birourile României Libere erau toate goale și închise. Iar acum îl aud pe prietenul meu Petrică Băcanu (da, pot spune că am fost prieteni până a fost arestat, că i-am fost prieten și când, în ședința de partid în care urma să-l înfierăm am făcut pe niznaiul cerând să ni se spună exact ce-a făcut, de parcă n-am fi știut toți, dar, oficial, ni s-a spus doar că trebuie să-l excludem, astfel încât respectiva ședință s-a fâsâit; i-am fost prieten, sau așa mă socoteam, și după ce-a revenit, dar nu asta contează acum), îl aud, spun, cum povestește în emisiune cum minerii au distrus tot ce-au putut distruge în birouri, cum au ieșit la fereastră fluturând ”dolarul fals” de format A4 pe care-l avea ca suport pentru ceștile de cafea, probabil, pe birou etc, etc. Îl ascult și mă revăd cu 25 de ani în urmă, pe holul din fața biroului lui, închis și acesta, în antecamera căruia, mai devreme, la ora 8 dimineața, secretara sa fusese agresată și pusă, după cum mi s-a povestit, să mestece și să înghită un șpalt de tipografii din combinat, veniți să închidă ziarul pe care refuzau să-l mai tipărească, ca fiind reacționar. A fost singurul birou în care au intrat și, dacă au fost distrus ceva acolo, au făcut-o tipografii, nu minerii, care încă nu ajunseseră acolo.

Pe vremea aceea lucram ca redactor la revista ”Magazin”, aflată la același etaj, IV, ultimul al corpului B, dar pe coridorul care, din holul în care dădeau scările și lifturile,, pornea spre dreapta, în timp ce birourile României Libere erau pe coridorul din stânga.Eram, de asemenea, vicepreședinte al SOCIETĂȚII ZIARIȘTILOR DIN ROMÂNIA- SZR – funcție în care fusesem ales la Congresul de la Brașov, de la începutul lunii mai..

bacanu la realitatea tvCu o zi înainte eram la Baia Mare, în delegație, de unde, după ce am văzut ce se întâmplă la București și după întreruperea emisiunii TV, m-am întors cu trenul de noapte, lăsându-mi bagajele în Gara de Nord, , într-o casetă de pe peron, de unde am plecat direct spre Televiziune . N-am mai ajuns acolo, m-am oprit în fața Palatului Victoria, în piața deja ocupată de o mulțime de bucureșteni veniți, ca și mine, să afle de la ”centrul puterii” ce se întâmplă.Am aflat că, în zori, ajunseseră în București minerii, dar că tovarășul Iliescu le-a cerut să meargă, organizat, să ocupe Piața Universității.

.     Puțin după ce am ajuns,. au apărut și grupuri de bucureșteni de tipul ”IMGB face ordine” care s-au infiltrat în mulțime.. Țin minte că lângă mine s-a oprit un tip la vreo treizeci de ani, înarmat cu o bâtă de lemn de vreun metru și ceva, vopsită în verde, evident ruptă dintr-o bancă din parc.L-am întrebat ce caută cu ea acolo. ”Păi, pentru elementele legionare”, zice.”Arunc-o imediat, – m-am rățoit la el -, noi suntem aici să arătăm lumii că suntem altfel decât huliganii care au devastat Televiziunea!” Săracul, a lăsat-o jos buimăcit, probabil și-o fi spus că s-a schimbat consemnul… Cu același ”argument” am protejat și o echipă de reporteri TV francezi, care începuse să fie agresată. Lăsați-i să filmeze, să vadă întreaga lume că suntem civilizați, nu huligani!Naivul de mine, habar n-aveam ce se întâmpla deja la Universitate.

Recunosc, acum, că puteam s-o pățesc urât, dovedeam o bună doză de inconștiență și la fel m-am purtat cam toată ziua. Mă credeam dibaci cu argumentul ”suntem altfel, bla, bla… dar a ținut. În piață, însă, lucrurile se încingeau de la o clipă la alta. După ceva timp au apărut camioanele cu mineri din valul al doilea. A (re)apărut, mai apoi, președintele Iliescu la balconul de deasupra intrării principale și le-a spus: ”Dragi mineri, colegii voștri sunt deja în Piața Universității, mergeți și vă alăturați lor, faceți ordine, anihilați elementele reacționare, fasciste și legionare, din partidele așa-zis istorice, și uneltele lor, trădătorii din conducerea unor sindicate și din presa reacționară etc, etc”. Citez din memorie, dar țin minte și acum frisonul care m-a cuprins, văzând cu câtă claritate și totală lipsă de jenă erau date aceste ordine mortale pentru evoluția democratică a țării. Țintele erau clare: partidele istorice, sindicatele, presa liberă, tot ce nu era FSN sau emanație a acestuia.

În tot acești ani care au trecut am încercat, fără să reușesc, să-mi explic de ce nimeni nu menționează această a doua ieșire în balcon a lui Ion Iliescu. Sigur, pare redundantă față de prima cuvântare,mai amplă, din zori, pe care am văzut-o reluată de nenumărate or.  Dar a doua oară a adăugat, totuși, în mult mai scurta sa alocuțiune, acele trimiteri la partide, la unii lideri sindicali, la redacții. Or, din tot ce s-a relatat, parcă n-ar fi trimis minerii decât în Piața Universității să măture gunoaiele golanilor și să planteze flori…Probabil doar de atât l-ar vrea unii acuzat…

M-am îndreptat imediat spre redacție, unde era de așteptat să vină minerii, conform indicațiilor. ”România liberă” era, cum se știe, în capul listei ziarelor ”reacționare”. Acolo, de la balconul biroului în care lucram și în care stăteam comentând evenimentele cu mai mulți colegi, am văzut caloana de mineri îndreptându-se spre intrare, în timp ce la ferestrele corpului central, la ADEVĂRUL, unde lucra și Sergiu Andon, președintele SZR, la ferestre se buluceau aplaudacii de sub conducerea lui Darie Novăceanu. Am ieșit imediat pe hol, în capul scărilor, ”să fac onorurile”

Îi urmăream  cum urcau, tropăind, etaj după etaj, Și-au ajuns… În frunte, un tip spălat, proaspăt ras, într-o ținută minerească nu nouă, dar perfect întreținută, asemenea hainelor minerești de lucru din garderoba de protocol în care fusesem echipat când vizitasem o mină ca ziarist. Lângă el, o gardă de doi ortaci mult mai autentici, cu ochii înroșiți de oboseală, murdari de praf de cărbune, cum ieșiseră din șut, fără să mai apuce să tracă pe la dușuri, fiecare înarmat cu o bucată de furtun de compresor, întărit cu armătură din fire de oțel.

– Inginer Cămărășescu – zice cel spălat, șeful, luându-mă, probabil, drept șeful de protocol al filialei locale a FSN.

– Noroc. bun – salut minerește și mă prezint. Marian Grigore, vicepreședinte al SZR, sindicatul ziariștilor din România.

– Cheile de la toate birourile de la România Liberă și toți ziariștii afară, în fața birourilor în care lucrează Percheziție! – comandă scurt, militărește, Câmărășescu Mai rămânea să răcnească ”executarea!”.

        – Și-atunci dumneata ce faci aici – se rățoiește șeful, și  parcă simt cum i-a mai rămas între dinți, nerostită, și-o vorbă de mamă…Dă-te la o parte, că intrăm și fără chei!

În acest timp, ortacii, fără să-l depășească, se înghesuiau în spatele lui, în jurul lui, împinși din spate de cei de pe scări.

– Tot ziarist, tot mincinos – se rățoiește către mine unul dintre cei doi ortaci care veniseră cu șeful, cel mai tinerel dintre ei, parcă, din partea stângă a scărilor , cum ar veni. Zice, și ridică amenințător pulanul improvizat.

– Dar ce, la Adevărul nu- tot ziariști, vă duceți și-acolo, îs și ei mincinoși? – i-o întorc eu.

– Nu, la Adevărul nu,-  face el, încurcat și surprins. Și lasă pulanul jos. Parcă ar fi vrut și el să înțeleagă cum e posibil ca cei de la Adevărul să fie tot ziariști, fără să fie și mincinoși. Momentul periculos fusese depășit.

Între timp, ”inginerul” Cămărășescu, pătrunsese pe lângă mine în hol, însoțit de ortaci. Erau destui pe acolo care îi și lăudau c-au venit, nu atât din convingere, îi știam, ci din oportunism, astfel încât, una peste alta, atmosfera nu mai era atât de încrâncenată. Lipseau ”inamicii”, n-aveau pe cine să bată, așa că încercau deocamdată clanțele birourilor, așteptând, probabil, ordinul să le spargă.Ordinul n-a mai venit.

De pe scări, însoțit de o delegație de tipografi din Combinat, apăru un ofițer în uniformă de armată, maior dacă nu mă înșel, sigur ofițer superior, pe care acum, după ani, îl bănui a fi același cu cel care, în decembrie, ne dăduse arme și muniție din depozitul gărzilor patriotice, pe bază de buletin. Dar se poate să mă înșel și să fie doar o coincidență de grad și uniformă.

Tipografii și ofițerul s-au dus la Cămărășescu, au discutat nu știu ce și au plecat apoi pe coridorul de La România Liberă, doar ei și câțiva ortaci, Probabil că au coborât pe acolo în tipografie. Când s-au întors, după ceva vreme, Cămărășescu flutura o hârtie, un Protocol, spunea, încheiat între mineri și tipografi, prin care aceștia se angajau să nu maii permită tipărirea ziarului România Libeeră, și nici întoarcerea redactorilor în birouri. În caz contrar, spunea, se vor întoarce.

Aceasta este declarația mea, cum s-ar cuveni să închei această relatare a adevărului despre „distrugerile” de la România Liberă.

      P.S. După căteva săptămâni, prin redacție am fost anunțați că vor veni niște procurori să ia declarații celor care pot relata ce și cum a fost, Declarațiile au fost date de cei care au vrut. (am dat și eu) într-un birou din redacția României Libere.  Acum am mari îndoieli că cei care le-au cules erau procurori ori ”altceva” și, oricum, azi știu mai multe despre cum ar trebui să arate o declarație de martor într-un dosar penal. În niciun caz așa cum au fost acestea date. Și, în plus, nimeni nu m-a mai chemat vreodată să depun mărturie..

Marian Grigore

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (6 voturi, media: 5,00 din 5)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

2 comentarii

  1. X spune:

    Masă de manevră facilă, minerii au fost îmbarcaţi în trenuri spre Bucureşti, pentru o descindere paramilitară. Inginerul Ioan Mănucu a dispus oprirea trenurilor cu mineri, iar ordinul a fost revocat de şeful căilor ferate, Gh. Dobre, subordonatul lui Traian Băsescu, subsecretar de stat în ministerul Transporturilor şi viitor ministru, care, pe când noi manifestam în Piaţa Universităţii, îl vota pe Ion Iliescu, aşa cum singur a mărturisit, râzând. Cei doi au colaborat perfect: Iliescu a chemat minerii, Băsescu i-a adus. Dacă trenurile rămâneau oprite, apelul lui Iliescu rămânea vorbă-n vânt.
    Asta e istoria recentă a României, aşa au fost faptele. Iar imbecilii care l-au reales pe Băsescu pe motiv de mineriade au fost mai furajaţi decât minerii. Unii au rămas în acelaşi stadiu de furajare.
    roxanaiordache.wordpress. com/2011/06/15/iliescu-a-chemat-minerii-basescu-i-a-adus/

  2. credibil spune:

    Omul aceasta bate câmpii. B. Ficeac în redactie la venirea minerilor? Omule, Corneliu Vlad de la Externe era pe hol, nu Ficeac. Daca nu stii, nu vorbi. Si mai e ceva…Băcanu nu a spus ca a fost de fată cand au venit minerii la RL. Ortacii l-au căutat acasă pentru a-l pedepsi…Nu l-au găsit, din fericire..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top