Aştept învierea viilor

11:15 am, 7 aprilie 2011 • de Comentariile sunt închise pentru Aştept învierea viilor

» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

După ce am abordat, în mai multe articole, subiecte religioase dintr-o perspectivă deloc conformă cu dogma ortodoxă, o mulţime de oameni fără de păcat s-au grăbit să-mi dea cu cataroiul în cap, pe motiv că aş fi ateu, păgân, eretic, fără niciun Dumnezeu, batjocoritor al celor sfinte etc. etc. Dragii mei fraţi ortodocşi, nu sunt nimic din toate astea. Singurul lucru care poate ne diferenţiază e acela că eu nu pun semnul egalităţii între religie şi credinţa. Sentimentul religios este un dat al fiinţei umane, căci, din raţiuni care savanţilor le scapă, se pare că în creier există un „Godspot”, un loc făcut parcă special spre a-l venera pe Dumnezeu. Cu asta sunt întru totul de acord. Dar nu pot fi de acord cu modul în care unii oameni, mai abili şi mai inventivi, s-au transformat, cu de la sine putere, în mijlocitori către Dumnezeu, punând bazele religiei ca aparat social şi generând o întreagă ierarhie de popi, epitropi, episcopi, arhiepiscopi şi megafericiţi.

Cred din tot sufletul într-o forţă superioară care l-a dat jos pe Adam din pom, de l-a bărbierit şi l-a făcut om, ba i-a mai dat-o şi pe Eva, să-i ţină de urât. O forţă care poate fi, în egală măsură, de natură spirituală sau materială, dar care, indiferent dacă vine din alte dimensiuni sau doar de pe alte planete, ne depăşeşte atât de mult încât nu o putem concepe decât ca fiind de natură divină. Nu cred însă în legendele pioase inventate prin mănăstirile medievale, după cum nu cred în necesitatea unor intermediari între mine şi Dumnezeu. Căci preoţii, indiferent cărei religii aparţin, sunt, de fapt, nişte bişniţari. Doar că nu vând blugi pe Lipscani, ci indulgenţe sau iertarea păcatelor, în strană. De ce ar avea nevoie un om ca păcatele să-i fie iertate prin intermediul altui om, poate mai păcătos şi mai lacom decât el? Care-i raţiunea şi, mai ales, care-i câştigul pentru enoriaşii care nu lipsesc nicio duminică de la biserică, după care merg acasă şi-i trag, creştineşte, un topor în cap vecinului, pe motiv că iar a mutat gardul?

Acum, după ce legea parteneriatului stat-Biserică a fost trimisă la reexaminare, văd că Dănuţ SRL şi fraţii lui mitropoliţii sunt foarte îngrijoraţi că vin cultele eretice şi le fură credincioşii din bătătură. Că, lipsită de banii de la buget, Biserica n-are forţa financiară a  sectelor creştine din Occident şi s-ar putea să rămână fără muşterii şi cu cutia milei goală. Ocupaţi cu grijile lumeşti şi cu spaima că ar putea fi lipsiţi de şpăgile din pomelnice, preacuvioşii prelaţi ortodocşi uită un lucru: că, spre a face prozelitism, nu-ţi trebuie neapărat valize cu dolari, ci doar o inimă curată şi o voinţă de fier. Primii creştini care porneau per pedes apostolorum să răspândească pretutindeni învăţătura lui Iisus nu aveau cont în bancă şi nici carduri VISA, nu se cazau la hoteluri de cinci stele, ci dormeau sub cerul liber. Şi totuşi, credinţa lor a răsturnat lumea. Astăzi, preoţii noştri se suie în SUV şi gonesc pe şoselele patriei ca posedaţi de zeci de draci vitezomani, nu spre a vorbi credincioşilor din cine ştie ce cătun îndepărtat despre minunea Învierii, ci spre a ajunge la timp la toate pomenile programate pentru ziua respectivă. Primele comunităţi creştine îşi alegeau preoţii după har. Astăzi, harul a fost înlocuit cu o patalama: ai absolvit Teologia, devii automat „omul lui Dumnezeu” şi toate enoriaşele ţi se înghesuie sub patrafir, să se umple de sfinţenie… Să fim bine înţeleşi, preacucerniciile voastre: nu elderii ăia cu cravate negre şi moace de tocilar, care împing turnul de veghe din casă în casă, vă fură enoriaşii, vi-i furaţi voi singuri, mai rău ca şutii din tramvaiul 41.

Rămân la părerea mea: bisericile, oricare ar fi ele, sunt nişte instituţii perimate, retrograde, care aduc nu iubire şi pace în sufletele oamenilor, ci ură şi dezbinare, făcându-i să se ucidă în numele dragostei de om. Credinţa singură este necesară. Credinţa veşnică şi nestrămutată, acea credinţă sinceră a frumoşilor sălbatici ai preistoriei care, în naivitatea lor, se închinau la pietre şi arbori, dar care credeau cu tărie în tainele divine. Acel sentiment care-l făcea pe Luther să rostească „pecca fortiter” – păcătuiţi oricât, dar şi mai tare să vă fie credinţa. De asta avem, cu adevărat, nevoie, nu de popi care fură bani de la stat să-şi mai facă un palat (parohial) sau o măgăoaie de catedrală a prostirii neamului prost. Sunt credincios, dar cred că morala, etica şi sistemul de valori n-ar trebui să ţină de o religie anume. M-aş bucură dacă semenii mei, oamenii mileniului III, ar renunţa la încrâncenare şi ar pune credinţa adevărată mai presus de dogmele religioase. Şi nu învierea morţilor o aştept, ci învierea viilor: ziua în care pământenii vor găsi puterea de a trăi cu adevărat, eliberaţi de mentalităţi învechite, de idei preconcepute, de obsesia păcatului şi de spaima focului veşnic al Gheenei. Cred în Dumnezeu, dar, în egală măsură, cred în omul care gândeşte singur şi scormone lumina…

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

Comments are closed.

Scroll to top