De când a fost tras pe linie moartă în PSD, după eşecul suferit în alegerile din 2004, şi a încetat să mai fie prima locomotivă a partidului, Adrian Năstase nu mai trage ţignale răsunătoare, ci se mulţumeşte să pufăie discret, pe la colţuri, ca să nu-şi deranjeze pupilul ajuns preşedinte şi să fie şi el pus pe coji de nucă, precum Geoană. Dar, oricât i-ar fi de discret pufăitul, fumul dens ridicat de el e suficient de puternic ca să-i intoxice pe mulţi şi să-i determine să creadă că fostul prim-arogant al ţării s-a schimbat. Ei bine, nu s-a schimbat. Este la fel de încrezut, la fel de duplicitar şi la fel de fricos cum îl ştiam, doar că acum e într-o nouă prezentare. Adrian Năstase vrea să dea de înţeles că s-a reinventat, că a învăţat din greşelile trecutului, că s-a smerit şi e gata să pună cârca la munca de jos, întru propăşirea ţării şi fericirea românilor rupţi în cur.

Doar că fostul premier uită de la mână până la gură că una zice şi alta fumează. Nu mai târziu de acum câteva zile, el deplângea la televizor, cu lacrimi de crocodil, „neghiobia guvernanţilor”, care ignoră relaţiile comerciale cu China. Nici n-a ajuns însă premierul Boc bine la Beijing, că Năstase a dat-o la întors, afirmând, la Baia Mare, că vizita este „umilitoare” şi nici nu trebuia făcută. „Eu cred că Emil Boc s-a dus în China pentru a aduce de acolo nişte trofee pentru muzeul comunismului, pe care actuala putere încearcă să-l construiască la Bucureşti. Este, după părerea mea, o greşeală enormă. După ce ne-am clarificat statutul ca membru al NATO şi membru al Uniunii Europene, n-am ştiu să punem în valoare vecinătatea noastră cu Rusia, o piaţă de desfacere, o piaţă de materii prime deosebită, pentru nişte chestiuni de orgoliu şi chestiuni, până la urmă, de tip absolut personal, care n-ar trebui să joace un rol atunci când este vorba de construcţia politicii externe a României. Pe de altă parte, cu China, la fel, din cauza, probabil, a unor sugestii din partea altora – sper, cel puţin, să nu fi fost o chestiune internă – s-a ajuns la această situaţie. Dar este cu atât mai umilitoare această vizită, acum, în acest fel şi, în mod deosebit, în condiţiile în care România, de nouă luni de zile, nu are ambasador în China. Să mergi în prima vizită în China, să mergi pentru relaţii economice, dar să nu ai acolo un ambasador, care să preia mesajele şi să urmărească proiectele, mi se pare incalificabil”. Năstase nu uită să-şi reafirme curajul, amintindu-ne că, în 2003, când China era paralizată de epidemia de gripă aviară, el a fost singurul care a avut ouă de s-a încumetat să meargă acolo şi să mănânce orez din aceeaşi cratiţă cu gazdele, cu care a iniţiat şi proiecte economice importante, blocate însă, ulterior, de „tirania băsistă”.

Că bine le zici, coane Năstase! Ca dumneata, bobocule, mai rar! Dar spune-le miticilor, că poate au uitat, şi de termopanele alea minunate, şi de superbele vase Ming şi de celelalte mărunţişuri pe care distinsa consoartă le-a târguit prin China, în vreme ce bugetarii şi pensionarii căinaţi de dumneata se mulţumesc cu chinezării pe care le cumperi acum din piaţă şi ţi se strică imediat ce ajungi acasă. Spune-le, dacă tot vorbim de trădarea interesului naţional, şi de contractele Bechtel, Petrom etc., semnate pe ochi frumoşi, pentru că aveai matale nişte locuri goale pe pereţi şi era păcat să nu le umpli cu nişte vangogi. Şi mai explică-le că umilinţă nu înseamnă să te duci în China ca să semnezi nişte contracte importante, fiindcă te-au chemat chinezii, nu te-ai invitat tu, ci să semnezi un tratat cu ruşii de pe poziţia ei în picioare, tu în patru labe.

Pe undeva, înţeleg frustrarea lui Adrian Năstase: cât a fost premier, a supt vârtos şi la oaia capitalistă, a americanilor, şi la cea comunistă, a chinezilor şi ruşilor. Acum, a cam înţărcat bălana, ca să zic aşa, şi, scos de la împărţitul bucatelor, vulpoiul Năstase behăie cu glăscior de miel nedat la iarbă că strugurii sunt acri şi de import. Cât priveşte muzeul ăla al comunismului, stai liniştit, coane Năstase, se face oricum: avem şi la noi, în România, suficienţi comunişti ca să umplem cu ei un muzeu cât Casa Poporului! Doar că, vezi matale, unii se încăpăţânează să trăiască mai mult ca ţestoasa lui Darwin, iar alţii nu se dau împăiaţi decât pe şpăgi mai grase ca guşa lor.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

BocchinaduplicitateNastaseRusia

(Niciun vot deocamdată)

Încarc...

About the Author: RV

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.