Bidilici este urmărit penal pentru „instigare la dare de mită şi complicitate la folosirea influenţei şi autorităţii, de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru sine de foloase necuvenite”, potrivit Mediafax. Într-un interviu mai vechi, din publicaţia locală „Cronica de Mehedinţi”, Bidilici povestea cu nonşalanţă despre pasiunea sa pentru PSD, despre propunerile de a ocupa diverse funcţii importante în judeţ şi făcea judecăţi de valoare despre calitatea jurnalismului şi a presei locale. Mesajul său era clar: este o ipocrizie să faci presă independentă în România. Redăm mai jos o parte din acel interviu:
„Cronica de Severin”:Jurnalist, membru de partid politic sau simplu cetăţean? Trei situaţii care le poţi dezvolta în câteva cuvinte…
Adrian Bidilici: Jurnalist nu m-am considerat niciodată, ci doar lucrător în presă. Membru de partid cu adeziune nu am fost, de asemenea, niciodată. Dar evident că am anumite simpatii către PSD şi PNL, pe care le recunosc şi mi le asum. Toate astea mă definesc şi în calitatea de cetăţean. Doar că eu sunt un cetăţean care a mai avut norocul să se poată exprima din faţa camerelor. Apropos de această calitate de “cetăţean”, am observat că s-au iscat unele discuţii legate de prezenţa mea în mijlocul protestatarilor din faţa Prefecturii Mehedinţi. Cred că este o dovadă a faptului că eu cred în ceea ce spun la televizor. Nu poţi să zici “Jos, Băsescu!” în faţa camerelor, iar apoi să te faci că plouă, când oamenii strigă şi în stradă acest lucru.
-Zvonuri sunt şi vor mai fi. Totuşi, ce vrea Adrian Bidilici de la administraţia publică locală, dacă ţinem cont de faptul că a mai fost director?
-Nu îmi doresc nicio funcţie în administraţie, aşa că se pot linişti cei care acreditau deja, ideea că ar urma ca, în viitorul apropiat, să ocup funcţia de prefect. Am văzut că inclusiv Ion Mîţu făcea referiri la această posibilitate, ceea ce m-a distrat copios. Pentru că mi-a arătat că domnul actual prefect chiar se teme de această variantă şi vorbea, oarecum, din poziţia de predecesor al meu… Oricum, ca să continui această glumă, îl asigur pe domnul Ion Mîţu, ca şi pe ceilalţi pedelişti, că nu aş fi deloc un prefect bun pentru ei. Altfel, să ştii că am primit oferte de a candida, unele chiar de dată recentă. Îţi spun o informaţie în premieră: mi s-a propus să candidez la primăria Severinului sau la Camera Deputaţilor, din partea unui anumit partid politic. Deocamdată, am refuzat elegant, însă viitorul este în faţă…
-Cu ce „păcătuieşte” presa locală în momentul de faţă, când vremurile sunt aşa cum sunt? Ajută la ceva „îndulcirea” sau „amăreala” anumitor „tabere”?
-Presa locală este imaginea în oglindă a societăţii în care trăim. Este evident că şi presa este împărţită în simpatii şi antipatii politice. Doar că unii şi le recunosc, alţii pozează în “deontologi”. În Statele Unite, ziarele îşi recunosc orientarea public, la vedere. Mi s-ar părea mult mai cinstit faţă de cititori, de telespectatori, dacă am ieşi din starea asta de ipocrizie.
-Independenţa presei este, în ziua de azi, o himeră. Cât de independent îl vezi pe controversatul Adrian Bidilici pe viitor?
– Din perspectiva celor spuse anterior, nici nu ştiu dacă vreau să fiu “independent”. Aici e ca la fotbal, din moment ce te interesează fenomenul, e clar că eşti şi susţinătorul uneia sau alteia dintre echipe. Nu poţi să spui că eşti microbist, dar că nu ai o echipă preferată. La fel e şi în presă sau în politică, cât timp eşti, vrând-nevrând, în interiorul fenomenului, e clar că eşti şi suporter. Important este, însă, să nu te transformi în “ultras”.
-Pe plan local se duce o „luptă surdă” în televiziune. De fapt, cu ce ajută, la modul generalist posibil, omul simplu, televiziunile locale? Putem numi omul simplu, neînregimentat politic, o victimă a acestei lupte?
– Dacă am crede că “omul simplu” este o victimă a “luptei surde” dintre televiziuni, ar însemna să subestimăm inteligenţa telespectatorului. Nu există televiziuni obiective, la fel cum nu există telespectatori obiectivi. Fiecare om se uită la televiziunea despre care crede că spune adevărul acceptat de el. Cu alte cuvinte, mă uit la Tele2 pentru că ăştia spun lucrurile aşa cum le văd şi eu. Tocmai din motivul ăsta, audienţa Tele2, de exemplu, a crescut foarte mult pe fondul protestelor de stradă şi a nemulţumirilor sociale. Iar ca revers al medaliei, au scăzut ca audienţă cei care laudă actuala putere.
-De ce ar fi nevoie ca presa locală să-şi recapete credibilitatea?
-De oameni deştepţi. Sau măcar de oameni care să cunoască limba română. Ştiu că poate deranja pe cineva ce o să spun, dar şi în presă au apărut extrem de mulţi neaveniţi, care-şi permit să dea verdicte, să facă analize politice, iar ei nu sunt în stare nici măcar să facă un acord gramatical corect. Criteriile de selecţie ar trebui să fie mai riguroase, pentru că altfel riscăm ca presa, în general, să se decredibilizeze şi mai mult. Eu însumi nu mă consider jurnalist, ci doar lucrător în presă. Dar nici nu mi se pare corect să fiu considerat “coleg” cu tot felul de neaveniţi care, dacă au un microfon în mână, se consideră jurnalişti!
Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:
TweetETICHETE:
NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.