Fondat în 2007 de Tiberiu Lovin, Reporter Virtual s-a transformat în cel mai bun blog de ştiri despre industria mass media. Specializat în exclusivităţi şi campanii de durată, blogul a fost şi este citat de cele mai importante televiziuni, ziare şi site-uri din România. De pe 1 noiembrie, blogul s-a transformat într-un site de ştiri, dar îşi va păstra nişa deja cucerită: informaţii exclusive din presă. Veţi descoperi însă de acum mai multe anchete, reportaje şi interviuri, plus cele mai fierbinţi ştiri ale zilei. Mai jos aveţi actuala echipă a RV.

Trafic. Potrivit unui studiu demografic realizat de Trafic.ro, Reporter Virtual este lecturat în general de tineri cu vârste cuprinse între 21-39 de ani,  iar media zilnică este de 5.000 de vizitatori unici. La această oră, RV a înregistrat 3,7 milioane de vizite şi peste 9 milioane de vizualizări. Media lunară a sărit de 200.000 de vizite şi peste 400.0000 de vizualizări, maximul fiind atins în septembrie când RV a fost avut peste jumătate de milion de afişări.

Influenţă şi vizibilitate. Conform monitorizării Focus Blog şi Post Rank, Reporter Virtual se află pe locul patru în topul blogurilor din România. În top Zelist se află în primele zece site-uri din România, iar cea mai bună poziţie a fost obţinută în luna mai 2010 când a fost pe primul loc. În afară de citare ca sursă, fondatorul blogului a fost invitat la mai multe emisiuni tv şi radio, dar şi solicitat să acorde interviuri pentru presa scrisă şi online. Unul dintre cele mai relevante poate fi găsit pe SeTimes, site susţinut de comandamentul militar responsabil pentru operaţiunile SUA din  52 de ţări.

Echipa Reporter Virtual

Fondat în 2007 în ideea de a publica aici anchetele cenzurate în presă, reportaje şi dosare ample, Reporter Virtual s-a transformat rapid în cel mai bun site de ştiri despre industria mass media, în special din culise. În cei trei ani de existenţă, Reporter Virtual a fost scris doar de Tiberiu Lovin, care în aprilie 2009 a devenit jurnalist freelancer, iar în mai a avut primul colaborator. De atunci, echipa s-a modificat continuu, iar printre colaboratori au fost scriitori, fondatorul Wikipedia România, jurnalişti şi oameni care n-au avut legătură cu presa. Într-un final, echipa care produce zilnic informaţie şi emite opinii a rămas în patru oameni, toţi sub 40 de ani. Aveţi o scurtă descriere despre fiecare făcută de autori.

Ion Cristoiu deţine rubrica Foişorul lui Ion Cristoiu, pe care o găsiţi la categoria Scena Presei. Nu cred ca e nevoie de o prezentare a maestrului.

Tiberiu Lovin: În 2010 am împlinit 18 ani de când lucrez în presă. După o carieră de cinci ani ca pugilist, pe care am întrerupt-o brusc la 18 ani, am devenit reporter pentru că am descoperit un analfabet care producea ştiruţe pe bandă rulantă, moment în care am spus că dacă acel om este jurnalist eu pot fi un ziarist genial. Am început ca reporter pe toate domeniile, m-am specializat în cultură, apoi am devenit jurnalist de investigaţii, iar premiul cel mai important l-am obţinut în 2008 pentru anchetă din partea Clubului Român de Presă. Am debutat la ziarul Deşteptarea din Bacău, oraşul natal, apoi am lucrat pentru Adevărul, ca şi corespondent, România liberă, Cotidianul, Jurnalul naţional şi Evenimentul zilei. Am cochetat cu radio şi tv, dar de circa trei ani cred cu tărie că presă adevărată se poate face doar pe online. Primul blog l-am făcut în 2007, când habar nu aveam cu ce se mănâncă, dar m-a ajutat enorm Contrasens, care a făcut acelaşi lucru pentru mine şi când am lansat Reporter Virtual.

Din aprilie 2009, în ziua în care blogul a împlinit doi ani, am fost restructurat de la România liberă, ziarul căruia i-am făcut prima campanie de presă, cu care am şi câştigat premiul Clubului Român de Presă  (Maternităţile Groazei), i-am adus cel mai mare trafic online din istorie şi am realizat prima anchetă cu camera ascunsă. Din păcate, am un defect major: sunt direct şi sufăr la capitolul diplomaţie. Le-am spus şefilor în faţă că sunt idioti, deci incompetenţi, apoi am devenit membru de sindicat – organizaţie pe care doreau să o desfiinţeze, pentru a le arăta că-mi sunt indiferente ameninţările lor. Pentru că nu aveau motive profesionale, şefii au decis să ma pună pe liber pe motiv de restructurare economică. Le-am promis că voi câştiga procesul şi după un an şi jumătate am reuşit. Nu, nu mă voi întoarce în presa scrisă, ci doar le voi lua banii pentru această perioadă. Pe perioada procesului am intrat în Federaţia Româna a Jurnaliştilor MediaSind, unde am fost numit director pentru zona online, iar în paralel activez în Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor. Cam atât despre mine. În fine, să nu uit că între timp i-am devenit şef ziaristului care care scria ştiri cu picioarele, dar nu mă consider nici acum un jurnalist genial şi nici sexy, cum zicea Academia Caţavencu. Singura constatare după 18 ani în această meserie superbă este că iubesc presa mai mult decât orice şi că sper ca prin ceea ce fac să-i redau demnitatea pierdută.

Americanul: M-am născut în Romania, am avut ocazia sa cunosc comunismul, democraţia originală a lui Iliescu şi democratia subminată de Securitate a lui Constantinescu. Atunci m-am lămurit cum e cu politicienii. Am încercat să fac afaceri în România, n-a mers aşa ca m-am hotărât să-mi iau soarta în mâini şi am plecat din tara. Fiind norocos din fire am câştigat loteria vizelor. Aşa am ajuns în SUA. Am lucrat puţin ca angajat la o firma care a dat faliment. Forţat de împrejurari, mi-am încercat norocul pe cont propriu şi eu zic ca mi-a reusit.

N-am pregătire de specialitate în presă, dar mi s-a spus că ştiu să mă exprim în scris. Reporter Virtual mi-a oferit ocazia să o fac pentru o audienţă largă. Şi cum toate trebuie să aiba un nume, naşul meu a zis să fiu Americanul. Şi aşa am rămas.

Bianca Damian: De mai bine de un an lucrez pentru Reporter Virtual, unde încerc să ţin cititorii conectati zilnic la pulsul mass media. Am început să fac Revista presei despre presă dintr-un hei-rupism şi mi-am dat seama că mi-am regăsit astfel pasiunea pentru jurnalism. Nu duc dorul şedinţelor de redactie şi nici pe cel al legitimatiei de ziarist. A avut grija şeful să facă brandul celebru. Şi îi mulţumesc pentru asta. Mulţumesc şi celor care mă critica, e constructiv. Aşadar, ne-am schimbat blăniţa, dar năravul a rămas: vrem să fim primii care va dăm ştirile necosmetizate.

Spartakus: Numele meu n-are nici o importanţă. Aţi considera că scriu mai bine sau mai prost dacă aţi afla că mă cheamă Băsescu şi nu Iliescu sau Antonescu şi nu Constantinescu? E mai bine pentru toată lumea să mă ţineţi minte drept Spartakus, un melanj straniu, dar plauzibil între un sclav care a murit pentru că a vrut să trăiască  liber, în urmă cu două mii de ani şi nişte tineri visători care, acum un secol, au dorit să schimbe lumea prin foc şi sabie. Lumea e astăzi la fel: rea, ipocrită, lacomă şi păcătoasă, însă nu trebuie să disperăm, pentru că foc s-o mistuie vom găsi: doar mijlocul să vă fie încins şi făcliile aprinse.