Dezastrul de la prima sesiune a examenului de bacalaureat i-a făcut pe mulţi liceeni să creadă că trăiesc, de fapt, un vis urât. Cum adică, după patru ani de chiul, bătut între ei sau pocnit profesori, trecut clasa pe sponci, distrus şcoli, asta să le fie răsplata? Nicio posibilitate de a mai copia, de a se sfătui unii cu alţii, de a fi ajutaţi de profesorii care-i ţinuseră atâta vreme în cârcă? Nicio milă din partea supraveghetorilor, ba, colac peste pupăză, şi ochiul nemilos al camerelor video aţintit asupra lor? Am crezut sincer că, năuciţi de pumnul în plex pe care l-au primit din partea noii conduceri a Ministerului Educaţiei, junii care şi-au făcut educaţia pe maidan se vor speria şi, peste vară, se vor pune cu burta pe carte cu un elan de-a dreptul erotic, exersat deja de ei încă din pubertate. Dar m-am înşelat. Urecheala de acum trei luni nu i-a speriat, aşa că domnii liceeni au trândăvit, bine-mersi, s-au distrat, au mers la mare, la munte, la grătare, la chefuri, la manele şi la păcănele, aşteptându-se, probabil, ca în toamnă să copieze pe rupte. S-au înşelat ei: măsurile anticopiat au fost şi mai dure, iar procentul de admişi reflectă exact nivelul de cunoştinţe al majorităţii absolvenţilor de liceu: undeva pe la nivelul călcâiului broaştei pitice de grădină.

Evident, ca şi la prima sesiune, caprele abia ieşite din discoteci au găsit rapid ţapul ispăşitor: ministrul Funeriu, călăul care distruge visele unei generaţii, căreia şi-aşa tocmai ce i se închiseseră magazinele de vise. Despre faptul că n-au avut, timp de patru ani de zile, niciun chef să înveţe şi nici acum, în al unsprezecelea ceas, nu s-au arătat deloc atraşi de carte, liceenii indignaţi nu spun nimic. Dar problema şi mai naşpa e, băi, băieţi cucuieţi şi la zece ziua beţi: pe viitor nu se întrevede nicio ameliorare. Nicio speranţă că voi sau următorii candidaţi veţi avea parte de un bac mai uşor. Nu se zăresc, cu alte cuvinte, orizonturile roşii trâmbiţate de USL, ci tot amurgul portocaliu sau, dacă vreţi, violet – ca să fiu şi eu în ton cu programa la română – al PDL. Aşa că luaţi-vă gândul că, din 2012, se va reveni la vremurile de huzur de până acum, când minunatele guvernări se împăunau cu recolta de absolvenţi la hectar.

Ori că va fi tot Funeriu ministru, ori că va fi altul, semnalul a fost dat, iar proiectul a funcţionat: deci, se poate. Se poate şi fără absolvenţi agramaţi şi semialfabetizaţi care să umple băncile facultăţilor. Dac-ar mai avea un dram de minte sub frizurile alea ultimul răcnet, generaţia lui “o dinioară, două diniori” ar lăsa naibii liniuţele şi-ar trage o linioară, de bilanţ. Şi ar vedea că nu-i de glumă: ori suntem bacalaureaţi, ori nu mai suntem! Mi-aş dori din tot sufletul ca, din această ultimă lecţie dură, liceenii picaţi la bac să tragă azi foloasele, ca să nu tragă mâine ponoasele. Şi, dacă tot nu vor şi nu vor să înveţe, nu-i nicio pagubă: sigur o s-avem în curând mai mulţi kilometri de autostradă, că doar la săpat şanţuri nu-ţi trebuie integrale.