În măreaţa zi de 26 octombrie 2010, pe tăpşanul nostru mediatic a dat buzna, țîșnit din boscheţii afacerilor obscure cu statul, un cetăţean, pe numele său de buletin Sebastian Ghiţă. Strălucind de încîntare că-l vede lumea şi palpitînd de emoţia noutăţii, domnul cu pricina ne-a dat de ştire că a devenit managerul postului Realitatea TV. S-au scurs de atunci aproape două luni. Timp în care, asemenea multora din ţinutul de la Dunăre, n-am reuşit să desluşesc enigma gestului asumat de Sebastian Ghiţă.
Un tînăr om de afaceri, ajuns multimilionar la o vîrstă cînd colegii săi de generaţie abia dacă pot face rost de banii pentru leacul de tuse sau pentru a-şi plăti chiria garsonierei din Militari, s-a decis, de bunăvoie şi nesilit de nimeni, să finanţeze postul TV falimentat cu geniu de Sorin Ovidiu Vîntu. E drept, în lumea asta largă se găsesc domni, precum Bill Gates, de exemplu, care se hotărăsc să-și prăpădească o parte din avere în scop filantropic, apucați de remuşcări telenovelistice, pentru că s-au îmbogăţit pe seama celor mulți și amărîți. Nu e cazul lui Sebastian Ghiţă. Domnia sa a făcut avere pe seama statului român. În plus, angajaţii postului TV nu sunt nici mulţi şi nici amărîţi, mai ales dacă ne gîndim la cei conducere, bravi discipoli ai principiului:
– Ăsta are bani cu nemiluita.
Hai să-i păpăm!
La cîteva zile după anunţ, Sebastian Ghiţă a lansat către Poporul televizionistic o Proclamaţie despre cine e şi ce vrea el. Am înţeles din text că domnia sa vrea ca Realitatea TV să ajungă un soi de BBC din Balcani. Se ştie ce înseamnă, în plan profesional, cel puţin ca imagine, BBC. Întruchiparea de invidiat a răcelii de tip britanic! Ca om care a hălăduit timp de peste patru decenii pe ogorul presei româneşti, m-am uitat la ambiţia lui Sebastian Ghiţă cu un anume scepticism. După opinia mea, răceala gazetărească de tip BBC e practic imposibil de altoit pe trunchiul presei româneşti. Fie şi pentru că, poporul nostru televizionistic, de sorginte latină fiind, trăieşte pînă la isterie, din punct de vedere emoţional, consumul de presă. Corectitudinea de tip BBC, asta da, se poate aplica în practica vieţii noastre gazetăreşti. Răceala de tip BBC însă e imposibilă, fie şi pentru că la noi, spre deosebire de Anglia, buletinul meteorologic e mult mai probabil. În lumina acestui scepticism, am văzut în Proclamaţia domnului manager voinţa de a face din Realitatea TV, nu atît un post rece în plan profesional, cît mai ales unul corect. Au trecut aproape două luni.
În tot acest timp, am aruncat o privire asupra Realităţii TV să văd cam pe unde a ajuns postul în drumul său către BBC. Din cîte se ştie, BBC se găseşte în inima Londrei. Drumul cel mai scurt pînă la Londra trece, în chip fatal, dacă o iei prin Ungaria şi nu prin Serbia, prin ţări membre UE şi NATO. În două luni doar – mi-am spus – Realitatea TV n-avea cum să ajungă pînă la Londra. Putea să ajungă însă pînă la Paris sau măcar pînă la Budapesta. Animat de această ipoteză, am vrut să văd, din prestaţia Realităţii TV, dacă postul a ajuns, în materie de profesionalism, pînă la Budapesta măcar. Într-una din zilele trecute, Realitatea TV a difuzat, în cadrul emisiunilor informative, ştirea intitulată: Sărăcia sporeşte hoţia din România. Atras de rima involuntară, am urmărit conţinutul ştirii. Rezulta din hotarele ei că în România de la finele lui 2010, supermarketurile se confruntă cu un fenomen: Înfricoşătoarea sporire a numărului celor care şterpelesc de pe rafturi o bucată de pîine, o felie de salam, o pungă de cipsuri numai şi pentru a-şi astîmpăra foamea izvorîtă din sărăcie. Că se fură din supermarketuri e un adevăr. Unul valabil nu numai în Haiti, dar şi în Franţa. Că în România sunt mulţi oameni săraci, e un alt adevăr. Unul valabil nu numai în Haiti, dar şi în Franţa. Numai că nici în Haiti şi nici în Franţa nu se poate face o legătură logică între numărul de furturi din supermarketuri şi numărul de săraci. Fie şi pentru faptul că săracii preferă să moară de foame mai degrabă, decît să întindă mîna şi să fure. Ca să nu mai spun că, potrivit acestei logici șchioape, violatorii n-ar trebui condamnați, ci, dimpotrivă, compătimiți pînă la lacrimi. Nu de alta, dar și ei au făcut-o, deoarece, sărmanii, n-au putut face rost de muiere, care să-i rezolve! Departe de mine, jurnalist nu de puține ori acuzat de a fi comunist, gîndul că presa nu trebuie să abordeze și crunta realitate a sărăciei din România, înfățișînd țara ca pe un spațiu în care toți locuitorii își petrec vacanțele pe Coasta de Azur.
La continua jelire a poporului român de către televiziunile mogulilor mă scot însă din sărite două lucruri:
1. Caracterul tendențios bolșevic al campaniei.
2. Infinita bocire a săracilor se petrece pe televiziuni ale căror patroni s-au îmbogățit banditește pe seama celor mulți și amărîți din România afacerilor cu statul.
Pe vremea presei comuniste, ziarele şi TVR aveau, în chip obligatoriu, o rubrică dedicată vieţii grele a oamenilor muncii în ţările din Vest, supuse crîncenii exploatări. Sub titlul Din lumea capitalului, rubrica găzduia reportaje, ştiri şi poze despre oameni care dorm pe sub poduri, despre pensionari care caută o bucată de pîine în coşurile de gunoi (ale celor avuţi, desigur) şi despre fete care-şi vînd fecioria imperialiştilor anglo-americani, bătrîni şi urîţi. Prin contrast, aceeaşi rubrică înfăţişa românului cititor sau telespectator viaţa de lux, deşănţată a exploatatorilor. Fireşte, n-am întîlnit la Realitatea TV imagini cu bogătaşi desfătîndu-se pe yahturi de lux şi în palate străjuite de bodyguarzi pe post de dorobanţi, transportîndu-şi fundul în limuzine care costă cît Bugetul pe un an al unui Institut de cercetare şi dînd bacşiş lacheului în livrea echivalentul salariului pe o lună al unui academician. N-ar fi fost prea greu să le găsească. Ar fi fost de-ajuns un popas la palatele, vilele şi garajele lui Sorin Ovidiu Vântu, Dan Voiculescu sau ale lui Sebastian Ghiţă. Mai greu ar fi fost să le dea pe post. Am întîlnit, în schimb, numeroase secvenţe, ştiri, reportaje despre viaţa grea a maselor populare în lumea capitalului românesc. Pe glob au mai rămas, ca nişte oaze cu vădite note de muzeu, doar cîteva ţări comuniste. Dar şi dintre ele, doar Coreea de Nord mai practică, în plan mediatic, propaganda imbecilă despre viaţa grea a maselor populare în lumea capitalului. Mă întrebam mai înainte de ce n-a ajuns Realitatea TV în drumul către BBC, după două luni de la plecare nici măcar pînă la Budapesta. Răspunsul e simplu. A luat-o prin Coreea de Nord. Şi, din cîte se vede, acolo a rămas!
P.S. Sindrofia cu sclipici poreclită Zece pentru România, găzduită miercuri seara de Ateneul român, a dat naştere uneia dintre cele mai mari golănii din istoria presei noastre postdecembriste. Realitatea TV i-a acordat lui Traian Băsescu premiul pentru Curajul de a fi luat cele mai nepopulare măsuri în anul de graţie 2010. Las la o parte faptul că, venit după 365 de zile şi nopţi de denunţare a lui Traian Băsescu pentru ceea ce postul a numit cruzimea de a tăia din salariul mămăicilor şi mămălăilor bugetari, Premiul a avut o vădită conotaţie batjocoritoare. Ştiind însă că Traian Băsescu va refuza să-l primească, Realitatea TV a regizat un moment halucinant într-o lume minim civilizată: O aşa-zisă verişoară a lui Traian Băsescu, suită pe scenă pentru a lua, mandatată de preşedinte, trofeul cu pricina. O aşa golănie nu se face de o instituţie de presă nici celui mai mare duşman. Şi nu pentru că ar fi o copită de măgar administrată adversarului, ci pentru că ea compromite iremediabil pe autori. De unde înclin să cred că, înainte de a ajunge în Coreea de Nord, Realitatea lui Ghiţă a trecut pe acasă pe la Sorin Ovidiu Vîntu.
Nu exista pe suprafata Pamantului un ipocrit mai mare decat Cristoiu; nu are pic de jena fata de cei care l-au platit candva, justificat sau mai putin justificat.
la ţanc a venit netu’ ăsta
altfel ne-ar fi vuit capu’ de la vuvuzele
EXCEPTIONAL MAESTRE !!!
Ps. ice lume media halucinant de grotesca , care are nume si prenume, care ar trebui falimentata de noi,publicul consumator !
[...] Ion Cristoiu crede că Realitatea Tv a luat-o spre BCC, prin Coreea de Nord. Realitatea TV a regizat un moment halucinant într-o lume minim civilizată: O aşa-zisă verişoară a lui Traian Băsescu, suită pe scenă pentru a lua, mandatată de preşedinte, trofeul cu pricina. O aşa golănie nu se face de o instituţie de presă nici celui mai mare duşman. [...]
Excelent… Ar fi de ras, daca nu ar fi de plans cu bocete!
Off topic, maestre Cristoiu. Aţi cam zbîrcit-o cu acordul articolului genitival:
pe televiziuni ale?! căror patroni
pe televiziuni ai căror patroni (patroni este substantiv de genul masculin, aici la numărul plural, nu de genul feminin), deci acordul se face cu “patroni”, nu cu “televiziunile”.
P.S. Mai sînt şi alte dezacorduri, dar le las în seama altora, că eu m-am plictisit să vi le semnalez.
Domnule Cristoiu , nu-i cam mare ocolul ?! Si stationatul ?! Si , la care mogul(in afara de TVR) , prognoza meteo este exacta ?
Sly, eu zic ca “ale” se acorda cu subst “televiziuni”, gen feminin, nr plural. Nu cred ca e bine sa te plictisesti, ca taman ce ne-am obisnuit cu tine
Bianca dragă, dacă o să deschizi o gramatică a limbii române, o să afli, cu surprindere, că acordul articolului posesiv-genitival se face cu obiectul posedat, “patronii”, şi nu cu posesorul, în cazul de faţă “televiziunile”. Tocmai asta e greşeala de gramatică pe care o fac cei mai mulţi conaţionali, ba chiar şi unii maeştri în ale jurnalisticii şi publicisticii: încurcă obiectul posedat cu posesorul.
). Nu eu am conceput fraza în discuţie, aşa că eu nu am decît vina de a fi semnalat maestrului eroarea gramaticală comisă. Şi le cam comite, ce-i drept, dacă e să ne cramponăm de acest palier, al limbii, şi nu al conţinutului, unde e un adevărat Maestru. Am zis!
Sigur că, logic vorbind, televiziunile sînt ale patronilor, dar, în propoziţia cu pricina, patronii sînt ai televiziunilor, ei sînt cei posedaţi de televiziuni, dacă mi se permite să spun astfel
Ai dreptate , draga Bianca , tocmai am facut si eu o greseala asemanatoare. Dl. Cristoiu nu greseste.
ERATA:
Acordul articolului posesiv-genitival se face cu posesorul, nu cu obiectul posedat.
Aici avem în plus relativul “care”, care relativ se acordă cu “televiziuni”. E un dublu acord, încrucişat.
Patronii sînt ai televiziunilor, deci “televiziuni ai căror patroni”, nu “ale căror patroni”.
[...] O spune Ion Cristoiu(http://www.reportervirtual.ro/2010/12/realitatea-tv-a-luat-o-spre-bbc-prin-coreea-de-nord.html). [...]
jacule, ai uitat de mogulul paunescu .mai nou r.moraru .care acum este asociat cu iubitul ioanei base ,aia cu vinzarile anterioare ,pe care o criticai cand luai bani de la voiculescu si vantu… dar te-ai ramolit ,de fapt asa ai fost toata viata ,ca atunci cand prima nevasta mergea dupa tine prin costinesti cu o pereche de pantaloni sa te mai schimbi si tu ,asa de jegos erai
Esti patetic, domnule!!!Cati bani ai luat ca sa scrii acest articol…superb…aaaa,sau l-ai primit gata scris,nu?
sly
“televiziuni ai căror patroni”, zici tu?
nu-ţi zgîrie urechea?
o televiziune, doi televiziuni? ai căror…
@Bianca & Gabriel:
“sedeti”…calm si cugetati:)), insa faceti-o bine!
cum spui? – “femeia a carui barbat” sau “femeia al carei barbat” ??? si ” femeile ale caror barbati”, sau ” femeile ai caror barbati” ?
@Sly: corect!
Oameni buni, terminati cu mica nebunie
..este corect televiziunile ale caror patroni. mm: femeia al carei barbat, femeile ale caror barbati, televiziunile ale caror patroni.
Sper ca odata ajunsi in Corea de Nord sa o debarce acolo pe Oana Stancu. Sa aiba si ei parte de o Ana Pauker inainte sa vina capitalismul si pe la ei.
Gabriel dragă, dacă tu te rezumi la gramatica după ureche, atunci sigur că ţie îţi zgîrie urechea un acord făcut după norma gramaticală.
Un exemplu analog/similar celui în chestiune, şi pe care ţi-l citez întocmai din Gramatica practică a limbii române a Ştefaniei Popescu, este următorul:
“Am colege ai căror fraţi sînt artişti”.
Iată şi contraexemplul, menţionat, de altfel, la rubrica greşeli de acord, de lingvista amintită anterior, adică cel în care acordul este greşit:
“Am colege ale căror fraţi sînt artişti”.
Greşeală similară cu cea comisă de Maestru. QED
Dacă tot ai o ureche atît de sensibilă, greşeala asta de acord chiar nu-ţi zgîrie timpanul?! Că mie mi-l sparge de-a dreptul
.
Bianca, ascultă-mă pe mine, că nu vorbesc aiurea
. Dacă era vorba de “patroane”, era OK.
“… televiziuni ale căror patroane …”
Mulţumesc, mm! Nick-name-ul tău mă face să mă gîndesc la Mihnea Măruţă
, un jurnalist care scrie impecabil româneşte, sans aucune faute, adică!
zdrentele de la realitatea tv au depus eforturi considerabile .ei inca mai spera sa fie hraniti de sorin vantu prin batista macar in ajunul acestui craciun.ca din ianuarie pleaca.ori la bulau ori din tara..
Excelent articolul, domnule Ion Cristoiu. Observ ca a placut si gramaticilor de serviciu, provocandu-le mici jubilatii de dascali de gimnaziu. Ceea ce nu-i chiar de colo.
Bianca Damian, limba romana este normata si “inovatiile” nu-si au rostul aici. Sly are dreptate!
@ galeata…., mie mi s-a acrit de semianalfabeti care dau lectii de macroeconomie (nu-i cazul lui Ion Cristoiu, doar remarc anumite comentarii). Cum pot accepta opinii exprimate intr-o romana aproximativa si aparatori ai “fondului” care neglijeaza forma? Ti se pare ca limba romana are culoare politica? Ori vorbim romaneste, ori nu mai vorbim!
P.S. Tu ai incredere intr-o persoana agramata?
@blackman: sa nu exageram. De la agramati la Ion Cristoiu e cale lunga. Cam cat 40-50 de tinut condeiul in mana. Voi nu luati in calcul, atunci cand vine vorba de un autor: graba (omul e captivul multor activitati), oboseala (e greu sa stii la ce ora si in ce conditii scrie), neatentia (nimeni nu e scutit de ea) si mai sunt si altele.
O mica greseala de exprimare se poate trece cu vederea. Intolerabil ar fi sa bata campii si sa delireze lipsit de buna-credinta.
@blackman : dau credit , fara buletin sau alte acte , unor astfel de persoane. Fara ele , bucuria nu exista si nimic nu prea are sens…
Daca substanta analizei dv n-ar fi atat de adevarata si aamara … as putea spune ca este un adevarat deliciu sa va citesc. Indiferent de adresantul analizei … aveti un exceptional spirit critic de analiza si sinteza. O placere sa va citesc! Sa aveti un nou an f bun!
@galeata…. , am precizat ca nu este vorba despre IC in categorisirile facute. Pe autor il apreciez mai ales pentru atentia cu care se apleaca asupra detaliilor si ii pot accepta anumite greseli de limba sau de documentare, daca acestea sunt asumate. In ceea ce priveste motivele care pot genera o eroare in presa, cunosc din interior ce si cum. Ai dreptate! Reactia mea a fost determinata de incercarea Biancai Damian de a demonstra ca apa curge de jos in sus, desi nu era cazul. Putea sa acuze clasicul “typo”…
@ ligia, simteam si eu o astfel de bucurie candva. Educatia m-a invatat sa fac diferenta intre langue si parole (de la Saussoure citire), iar un pic de socio- si psiholingvistica determina o mai buna perceptie a vorbitorului.
@io. AnaPauker a facut ceva (rau). Oana STancu hamaie doar (rau) si daca ar fi pusa sa faca ceva,probabil ca nu i-ar ajunge hrana prin batista.
@blackman
. (E multă vreme de cînd structuralismul nu mai este în vogă nici la noi, însă această dihotomie, langue vs parole, e la fel de actuală ca oricînd …)
O cuvenită erată, lipsită, evident, de orice conotaţie maliţioasă din parte-mi: Saussure, nu Saussoure
P.S. E adevărat, insistenţa mea a vizat-o pe Bianca şi pe Gabriel, în ceea ce-l priveşte însă pe I.C., nu m-am putut abţine, şi asta fiindcă dezacordul cu pricina urla, dar şi pentru că el apare foarte des în gura şi sub pana multor publicişti şi analişti din mass-media. Şi, aşa cum am precizat, mai există unul, de care nu m-am legat, el fiind cvasi-inexistent pentru cei care sînt interesaţi exclusiv de conţinutul articolului, nu şi de forma lui. Pentru mine contează deopotrivă ambele laturi/aspecte: şi conţinutul, şi forma unui articol/editorial/eseu etc.
Sly are dreptate,nu are rost sa mai demonstrez si eu de ce e corect”ai”si nu “ale”,a facut el lucrul acesta intr-un mod care demonstreaza ca e un bun cunoscator al limbii,care se conduce dupa norme,si nu dupa cum suna.In privinta fondului articolului,vreau sa fac o mica rectificare:televiziunile mogulilor au dat imagini ale bogatasilor .Am vazut palatul lui Videanu,vila doamnei Udrea,casa de 1milion de euro a Ioanei Basescu,si altele.Ma mira acest lapsus al maestrului,mai ales ca anul trecut le arata si domnia sa cu degetul.Dar se vede ca unui maestru i se iarta totul:si erorile de limba,si vulgaritatile din limbaj,si duplicitatea.
Acordul articolului posesiv-genitival se face cu posesorul, nu cu obiectul posedat.
Aici avem în plus relativul “care”, care relativ se acordă cu “televiziuni”. E un dublu acord, încrucişat.
Patronii sînt ai televiziunilor, deci “televiziuni ai căror patroni”, nu “ale căror patroni”.
Conform acestei reguli :
Posesorul : televiziunile
“Posedatii” : patronii
“Acordul cu posesorul” : televiziunile – feminin.
Cum se intelege sensul afirmatiei sustinute cu contrariul ei ? – (pt cineva care lipseste cam de mult de acasa !)
@Regine D.,
Acordul articolului posesiv-genitival al, a, ai, ale se face cu posesorul (fie el substantiv sau pronume).
“Televiziunile au patroni.” Deci “patronii sunt AI televiziunilor”, nu “ALE televiziunilor”.
Patronii nu pot fi ALE televiziunilor, tot aşa cum “ei nu pot fi ALE lor”. Logic, nu?
Însă, pe lîngă articolul posesiv-genitival, în propoziţia cu pricina apare şi pronumele relativ “care”. În această situaţie, lucrurile se complică niţel şi de aceea pomeneam de un acord dublu şi încrucişat.
Astfel, relativul “care” se va acorda cu substantivul “televiziuni” după cum urmează: de la forma de genitiv plural “televiziunilor” se ia terminaţia -or şi se adaugă rădăcinii relativului “care”: ceea ce obţinem este car- + -or = căror (cu modificarea lui a în ă).
Substantivul “patroni” se articulează la plural şi i-ul respectiv se adaugă articolului genitival “a”: a+i= ai. Aşa s-a ajuns la forma “televiziuni AI CĂROR patroni”.
Dublului acord i se spune încrucişat pt. că relativul “care” se acordă cu “televiziuni”, pe cînd articolul genitival “a” se acordă cu substantivul “patroni”. Nu pot să fac schiţa, dar e uşor de văzut încrucişarea respectivă. Totul este să articulaţi cu articolul hotărît substantivele (pronumele) cu pricina, adică posesorul şi, respectiv, obiectul posedat (dacă sînt la singular nearticulate, le articulaţi cu articolul hotărît, dacă sînt la plural nearticulate, le articulaţi la plural), iar desinenţele respective le ataşaţi, în aceeaşi ordine, rădăcinii relativului, “car-”, şi, respectiv, articolului genitival în forma sa primară, “a”.
Îmi pare rău dacă am fost prolix. Cel mai bine ar fi să vă procuraţi o gramatică precum cea pe care am citat-o, cea a Ştefaniei Popescu, fiindcă este foarte accesibilă oricui, ea fiind destinată elevilor de gimnaziu. Ea a fost reeditată după 1989. Sigur, dacă aveţi posibilitatea, puteţi consulta Gramatica Academiei, cea mai recentă ediţie fiind cea din 2005. Aşa vă veţi lămuri, poate, mai lesne decît veţi reuşi din ceea ce v-am explicat eu aici. Nu sînt profesor de română, dar am studiat alte idiomuri, ceea ce nu mă scuteşte de cunoaşterea limbii române ca la carte, ci, dimpotrivă, m-a ajutat să-mi fixez mai bine cunoştinţele în materie de gramatică a limbii române
.
Alles Gute, Regine D.!
Multumesc, Sly !
Gramatica e o mica matematica.
In propozitia (exemplu) papucii sunt ai balerinelor, totul e clar.
Asta ar insemna : balerinele, ai caror papuci… sau balerinele, ale caror papuci… ? Probabil ca o virgula pt delimitarea propozitiilor intercalate ar fi mai “loga-ritmica” ?
Oricum, analiza este simpatica, nu trebuie sa o dramatizam, importanta lucrurilor este altundeva .
Bien à vous
Precizare de la Ion Cristoiu:
“Graba strică treaba.
În cazul meu, graba a stricat un acord gramatical.
În tableta Realitatea Tv a luat-o spre BBC prin Coreea de Nord! am scris ”televiziunile ale căror patroni”.
Forma corectă e ”televiziunile ai căror patroni”.
Mulțumiri cititorilor care au ținut să-mi atragă atenția!
Sînt situații în viață cînd o greșeală duce la o descoperire însemnată.
Greșeala de gramatică mi-a dat posibilitatea să descopăr un lucru extraordinar: cititorii tabletei mele au fost în stare să discute despre Gramatică la fel de pătimaș ca și despre Elena Udrea.
Chiar dacă Gramatica nu poartă pantofi cu toc înalt!”.
Respectabila pozitia dlui I Cristoiu.
Gramatica este infinit mai interesanta decit E Udrea.
Cine a creat falsa importanta din jurul ei ? Pantofii sai ? Ar fii cam reductor !
@Regine D., care dixit:
«Asta ar insemna: balerinele, ai căror papuci… sau balerinele, ale caror papuci… ? Probabil că o virgulă pt. delimitarea propoziţiilor intercalate ar fi mai “loga-ritmică”?»
Asta ar însemna, Regine, exclusiv “balerinele ai căror papuci”.
, dar despre logaritmi îi amintesc ca despre ceva dintr-o … altă viaţă 
.
Virgula, oriunde am/ai pune-o, nu rezolvă nimic, situaţia rămînând la fel: “balerinele, ai căror papuci bla-bla, … “, fiindcă papucii sînt şi rămîn tot ai balerinelor, indiferent de loga-ritmicitatea virgulei care ar delimita posibilele intercalări:) . Recunosc, la matematică sînt tufă de Veneţia
@ Sly !
Curtoazia ne ajuta sa invatam gramatica cu umor.
Bonnes Fêtes !
Explicatia d-lui Cristoiu referitoare la graba care strica acordul m-a facut sa retraiesc cosmarul anilor de profesor de l. romana.Raspunsul elevilor privitor la greselile de ortografie pe care le faceau era”m-am grabit”,acelasi pe care il da si “maestrul”.Dar ,ma intreb,daca nu am putut sa accept aceasta scuza unor bieti copii,aflati la inceput de drum,
Proverbul”daca taceai,filozof ramaneai”se potriveste foarte bine aici.In practica mea la catedra,nicio scuza a elevilor nu m-a enervat mai tare decat “m-am grabit”de parca un -i sau o cratima ar fi necesitat cine stie cat timp.Aceeasi scuza o gaseste si un maestru in ale scrisului(!),spre marea mea stupoare.”M-am grabit” ascunde de fapt ignoranta,asa ca ,maestre ,inainte de a-ti da cu parerea despre unele si despre altele,pune mana pe o gramatica a limbii romane,apoi mai vorbim.Acelasi sfat il adresez si altor comentatori care ma streseaza cu agramatismul pe care il afiseaza,dar care se considera foarte capabili in datul cu parerea in felurite domenii.
@ Regine D.,
Frohe Weihnachten! La mulţi ani şi sănătate cît încape!
@marimat: Profesor de limba romana? Ii compatimesc pe elevii carora le-ati fost profesor. Daca graba se exclude, care-i motivul pentru care lipsesc o gramada de spatii in comentariul dvs? Dupa punct se lasa spatiu, dupa virgula se lasa spatiu, nu se lasa spatiu inainte de virgula.
Asta apropo de proverbul “Daca taceai, filozof ramaneai!”
@marimat : sfatul tau va fi ascultat.
@Bianca: cum ramane cu ceea ce declarai tu: “..este corect televiziunile ale caror patroni. mm: femeia al carei barbat, femeile ale caror barbati, televiziunile ale caror patroni.”?
…nu de alta, dar tu scrii (pe RV, site-ul unui jurnalist foarte bun, chiar de exceptie, dupa parerea mea),iar eu am “pretentia” de a citi doar ceea ce este scris corect dpdv gramatical macar; pacat, o nota proasta…
@Sly:daca doar nick-ul meu te duce cu gandul la Mihnea Maruta, ma vad nevoita sa neg aceasta identitate:)dar daca- in schimb- comentariul meu a fost motivul, crede-ma ca ma simt onorata:)
Daca nu inghet in noaptea asta , s-ar putea sa nu-l ascult pe marimat ( habar n-am daca se scrie cu litera mare!)
@mm,
. Comentariul tău a avut ponderea lui în … economia disputei lingvistice. Ai mai potolit aplombul urechiştilor în ale limbii române 
, şi pentru asta ţi-am şi mulţumit. Alături de tine au fost şi alţi forumişti, desigur. Toţi putem greşi, dar ştii vorba-aceea: errare humanum est, sed perseverare diabolicum 
. Cei doi ar trebui să facă mea culpa, aici pe forum, după ce au jubilat ca nişte drăcuşori că ne pot trage de urechi şi se pot amuza de lipsa simţului limbii române în ce ne priveşte. Or, simţul limbii române nu-l capeţi doar pe cale … auriculară, ci şi pe calea raţiunii, a judecăţii. Cum spunea Regine, gramatica e un fel de matematică, una mai mică 
.
Evident că nu doar nick-ul tău a fost motivul
ce se mai intampla pe la realitatea TV CLUJ
http://buletindecluj.wordpress.com/2010/12/22/cazanul-realitatea-tv-cluj-lucreaza/
[...] de odinioară ale lui SOV par invizibile cu toate că mogulul nu mai are nicio putere în zonă. Aici, maestrul Ion Cristoiu i-a articulat postului o palmă după ceafă, demonstrând că planurile [...]
Buna, cine ma poate ajuta cu un sfat!!!!!!!!
Urgent vreau sa vorbesc cu un reporter de la BBC.
Trimite raspuns pe adresa de mail. .. merci