De trei zile, pe strada Speranţei la…primul etaj – nu la parter ca-n melodie – s-a deschis un club nou: Tago Mago. Două amice petrecăreţe mi-au propus să-l încercăm, cu toate că ştiu că sunt un “mare fan” al cluburilor. Aş fi vrut să mă destrăbălez la Oldies, unde muzica este pe gustul meu, dar nu e politicos să refuzi o femeie, darămite două. Şi au avut dreptate să mă târască după ele. Clubul arată bine, intrarea este liberă, servirea este excelentă, preţurile sunt rezonabile, wc-urile sunt neobişnuit de dotate, dar au cam lipsit clienţii. La un moment dat, am numărat 12 femei şi şase bărbaţi, apoi au mai venit cinci domnişoare, iar la câteva minute încă cinci. Singure. Doar în sala mare era cam pustiu, nu cea de lângă bar sau în salonul privat, unde era full. De aici a început marea destrăbălare. Pentru mine, bineînţeles.

Într-un club aproape gol nu poţi să dansezi ca nebunul şi nici să simţi mare lucru. Eu însă am simţit tot şi m-am distrat excelent. Cum rar mi se întâmplă, am reuşit să beau două beri Salitos, alea cu tequila şi lâmâie verde, apoi mi-am clătit privirea. O duduiţă cu pantaloni moderni, din aia cu turul până la genunchi, se bâţâia lasciv în ritm de muzică rock-electronică-postrevoluţionară de-mi duduiau plămânii, inima mi-a luat-o razna, am simţit nevoia să sun la 112 că vreau să-mi scoată apendicile şi splina, pentru că au început să mă doară. Stăteam şi lângă o boxă nervoasă. Fata cu pricina nu reuşea să fie totuşi aşa provocatoare pentru că nu o avantajau pantalonii şi fundul cam mare, dar a fost ajutată de o amică, care arata ca Mickey Mouse şi m-a făcut să râd cu mişcările ei de robot avariat, ce avea în plus o floare pe cap. Nu era singura care purta o floare în păr. Am numărat măcar şase cliente ce chinuiau floricelele din freză în ritmul dansului ciudat.  O fi o modă. Nu ştiu că nu urmăresc astfel de ştiri.

M-am plictisit repede de gogoşica şi partenera ei cu floare, aşa că am schimbat unghiul. În faţa scenei, singur, un tip la vreo 27 de ani dansa cu ochii închişi. M-am gîndit că-i drogat, dar era destul de energic. Nu s-a oprit nicio secundă timp de două ore cât am rezistat ispitei de a fugi din zgomot. La un metru de el, o blondină îmbrăcată a la Madonna în anii ’90 îşi scutura şunculiţele finuţe într-un ritm provocator. Nu avea sutien, dar nici sâni. Nu conta însă. Trăia muzica dând din fund. La doi paşi de ea am observat în sfârşit un cuplu: ea arata ca un cui cu nasul mare, cocoşat spre gură, , îmbrăcată cu blugi suflecaţi şi ceva gen mantie, el arăta ca un cui mai mare, iar echipamentul nu era diferit de-al celorlaţi masculi din zonă: blugi, tricou, adidaşi.

În timp ce amicele mele dansau şi se amuzau de privirea mea curioasă de copil dus prima oară la gradina zoologică, eu am continuat să mă holbez la clienţi. Atenţia mi-a fost astrasă de o duduiţă în negru ce semăna cu cocoşatul de la Notre Dame, doar că nu merge aiurea, ci se cutremura uşor ca un om după ce a fost electrocutat şi mai are un pic până îşi dă duhul. Chemată parcă de culoare, o doamnă în negru a intrat foarte oficial în club, dar cu floarea pe cap şi o geantă de om de afaceri. A scrutat sala, a stat puţin într-un picior, apoi a plecat zâmbind. Nu înţeleg ce a distrat-o. Poate un alt cuplu. El timid, ea eleganta ca la deshiderea unei expoziţii de pictură. La plecare, doamna în negru s-a atins de o femeiuşcă la 1,60 ce părea mândră de rochia gen gogoşar care o prindea ca dracu’.  Rochiţa-gogoşar a fost urmată de un stol de cinci vrăbiuţe, una îmbrăcată mai ciudat ca alta, dar şi de nişte masculi ce păreau fugiţi de la lotul naţional de fotbal. Doar că mai pricajiţi la fizic.

Mi-am mai clătit privirea pe o tipă simpatică ce dansa parcă manele, cu toate că Tago Mago e pentru cei care iubesc combinaţia de rock şi muzică electronica. În grămada de femei suspecte că vor să se mărite repede că le sună orologiul biologic, brusc a intrat o blondă superbă cu nişte cizme din piele întoarsă, cu o haină lungă tricotată ca un mileu, ce şi-a rotit ochii peste “mulţime”, apoi a plecat cu însoţitorii ei: o amică pitică şi grasă şi un bărbat care ar fi putut înlocui porcul de Crăciun cu brio. Obosite de dansul zdruncinat şi de alte probleme caracteristice vârstei a treia, cu toate că-s mai tinere ca mine, cele două amice au decis să ne retragem când mă distram mai bine. Tocmai intrase un grup din care am remarcat o blondină cu ochelari cu ramă neagră de am crezut că se relansează Hustler acolo, doar că ea săraca arăta ca o pisică după baie. Daţi un google dacă nu vă puteţi imagina.  Dezamăgit, le-am urmat pe cele două prietene, în timp ce-l admiram pe un bărbat ce semăna la gesturi cu actorul din mai multe filme de acţiune, al cărui nume îmi scapă. Bine, semăna doar la gesturi şi chelie, pentru că în rest era cam jumătate de buletin ce risca să se rupă din cauza mişcărilor sălbatice de macho man pus să danseze în reluare.

Cam atât despre cum m-am destrăbălat sâmbătă noaptea într-un club din Capitală.

Notă: Data trecută am fost la Il Capitano, unde 90% din clienţi erau beţi pulbere, atât femeile, cât şi bărbaţii, fumul de ţigară a ameninţat să mă lichideze, iar mirosul de transpiraţie iute l-a ajutat. Am scăpat cu fuga. Recunosc însă că m-a distrat muzica, mai ales când DJ-ul mai bagă o populară. Nu glumesc. Am martori.