Un ziarist şomer mi-a trimis un mesaj interesant şi cred că ar trebui să fie citit şi de cei care urmează cursurile facultăţilor de jurnalism. Cu ce te ajută această facultate, dacă nu găseşti un loc de muncă în presă? De aici pleacă povestea. Răspunsul e previzibil, dar istoria personală a autorului scrisorii pune accentul mai bine.

“Dupa  disponibilizarile masive din presa am ramas pe drumuri. Am trimis  sute de emailuri ca sa ma reangajez. Fara rezultate. In vara aceasta am  incercat sa devin profesor, intrucat aveam modulul psihopedagogic  efectuat. Insa cand am mers la Inspectorat mi-au spus ca nu pot sa fiu  profesor, pentru ca Facultatea de Jurnalistica… “nu corespunde”. In  listele Inpectoratului figureaza numai specializari ca “Jurnaliastica – Istorie”,    “Jurnalistica – Filozofie” sau “Juralistica – Limbi straine”. Fiind  licentiat numai in “Jurnalistica”, nu am putut sa depun dosarul pentru a  practica meseria de profesor, fie ea si cea de suplinitor. Pe diploma nu  se precizeaza, aidoma, una dintre specializarile mentionate anterior. Acestea sunt singurele acceptate,  pentru ca sunt si singurele care se regasesc pe lista specializarilor  luate in considerare pentru cariera de profesor. Eu am terminat  facultatea la stat si am fost bursier. La ce mi-a folosit ? In plus, mai stiu ca  specializarea “Jurnalistica-Filozofie” apartine celor de la Spiru Haret.  Acesti absolventi, la nevoie, ar putea sa predea Filozofia. Eu ce  materie as putea sa predau la un liceu ? Va spun eu: NIMIC. Jurnalistica  este o disciplina care nu se regaseste in programa scolara.

La concurenta cu absolventii de  Drept. Alte stiintele conexe precum: Stiintele Politice, Sociologia,  Literatura, Filozofia etc., pot fi predate numai de catre absolventii  facultatilor de profil. Noi jurnalistii nu avem acces la astfel de posturi. Pentru cine isi permite ar mai ramane o singura sansa – cariera universitara.  In rest, daca ai plecat din presa, nimeni nu te mai  angajaza. De ce ? pentru ca se merge pe principiul ca nu e bine sa avem un jurnalist in firma.  Potrivit unor surse din departamentele HR, nu-i recomandat sa angajezi astfel de oameni, pentru ca nu se stie cand pot aparea “picanterii” in  presa.

Intr-o tara unde hotia si necinstea fac parte din normalitate, la ce  criterii de selectie sa ma astept atunci cand imi caut un job?  Facultatea de Jurnalistica este printre putinele specializari care nu-si  gaseste corespondentul in meseria de profesor de liceu. De cealalta parte, angajatorii te  refuza pentru ca meseria de jurnalist e una periculoasa pentru firma  lor. Sau pentru ca nu te pot incadra pe un post de: Jurist, Inginer sau  Economist – pentru ca asa prevede legea. In concluzie, singurul loc in care  poti sa lucrezi ca jurnalist este presa, relatiile publice sau  editurile. Va intreb: – Cati jurnalisti ati vazut in aceste functii ?  Sunt convins ca raspunsul il stiti. Sau mai corect: – Cati  juristi,  ingineri sau economisti ati vazut in aceste functii ? Si acest raspuns il stiti. Observam ca accesul la aceste  profesii este pentru oricine doreste. Invers nu e la fel. Jurnalistii nu  se pot angaja pe posturi care necesita diplome de contabili, juristi,  ingineri. La noi, in cazul stiintelor umaniste, nu conteaza calificarea,  studiile, tot la fel ca in Franta de pilda. Cel putin la ei daca esti calificat in meseria de jurnalist  ai prioritate la obtinerea unui post in domeniu. Legile te obliga sa  procedezi astfel.

In schimb, concluzionez, ca in tara mea, condusa intr-o  proportie covarsitoare de ingineri, poate era mai bine sa ma fac, la randu-mi,  inginer. Oricum piata muncii duce lipsa de astfel de specialisti. Oare  de ce ? Un raspuns ar fi pentru ca facultatile private nu-si permit sa  intretina astfel de specializari costisitoare. Deci nu pot produce  absolventi pe banda rulanta. Asadar, daca astazi as fi fost inginer,  poate ca nu as fi fost somer. Tara ar fi avut nevoie de iscusinta mea.  Asta s-ar fi  intamplat chiar daca as fi trecut cu 5 prin liceu sau facultate, tot  asa cum s-a intamplat cu cei mai multi dintre colegii mei de liceu care  au dat Bacalaureatul in toamna. Acestia au terminat Politehnica, iar  astazi nu-si fac griji in privinta unui job bine paltit. Despre  calitatea lor de ingineri… sa vorbeasca rezultatele. Fiind inginer poate as fi putut ocupa cu multa usurinta locuri in aparatul de stat, in firmele private sau in servicii, doar pentru ca as fi avut o alta  meserie si nu pe cea de jurnalist. Sau poate ca ar fi fost mult mai bine  daca in Romania fiecare meserie ar fi protejata prin legi specifice,  astfel incat nici agronomii sa nu faca drumuri si nici absolventii de  stiinte politice sa nu practice “ingineria in domeniul electric”. Poate ca  noua jurnalistilor ne-ar fi mult mai bine daca am beneficia de  protectie profesionala. Sa avem si noi carti/contracte de munca si poate  – suplimentar – drepturi de autor. Sa avem un sindicat puternic  care, la nevoie, sa ne reprezinte drepturile in strada. Poate ar fi mai  bine daca in aceasta meserie nu ar avea acces: oricine, oricand, oricum.  Poate ca ar fi mai bine daca, noi, breasla jurnalistilor, am constientiza situatia actuala si am refuza sa mai fim o masa de manevra,  atat a finantatorilor, cat si a politicienilor”.