Tragedia petrecută în urmă cu câteva zile la Maternitatea Groazei dr. Panait Sârbu – Giuleşti, a zguduit şi revoltat o întreagă ţară, dar şi pe românii aflaţi dincolo de graniţele ei. Drama de acum a readus în prim-plan bolile cronice de care suferă sistemul medical românesc: subfinanţarea, nesimţirea şi lipsa de personal. Dar cred că din tabloul acesta mai lipsesc două piese: lipsa de omenie şi de responsabilitatea angajaţilor.
De aici înainte, clădirea veche şi sordidă a spitalului va purta un greu blestem. Abia sosiţi pe acest pământ, bebeluşii parcă s-au grăbit să plece, speriaţi de o lume urâtă şi egoistă. Dar ultimele lor scâncete, ultimele lor gemete, vor tulbura de acum înainte somnul efemerilor slujbaşi de la maternitate, gândurile lor preapline de şpăgi ordinare şi salarii cerşite pe la uşile guvernanţilor. Vă aduceţi aminte cum urlă ei pe la mitinguri că mor de foame, că nu le ajunge salariul, că muncesc prea mult, că s-au săturat? Cum scuipă în fluiere şi chirăie ca la nuntă: Jos Guvernul! Jos Băsescu, Jos… toată lumea??! Eu nu pot să-i uit. Am în minte, încă, imaginea lor ruşinoasă de care mi-e silă. Schimbaţi rapid unghiul şi filmul: închipuiţi-vă (Doamne Fereşte!) că aţi fi voi, (sau cineva drag vouă) pe patul de spital şi că aţi avea nevoie de un mic ajutor de la personalul medical care huiduia de zor în faţa Executivului: o ploscă, un supozitor care să amâne chinul, o injecţie, un sfat sau un banal răspuns la o simplă întrebare…Mai bine să nu aveţi nevoie! Este? Esteeee!
Acum s-a ajuns prea departe, însă. Nici nu se răciseră bine bietele trupuri de prematuri pieriţi în infernul de la maternitatea Giuleşti şi problema era deja dezbătută politic. Declicul reglărilor de conturi funcţionează perfect, altfel. Un banal senzor de fum, în valoare de 30 de ron, putea să le salveze viaţa micuţilor. Cam trei pachete de ţigări, pe care doctorii şi asistentele le pufăie pe holuri, în nasul gravidelor…Mă întreb şi eu, ca tot omul: oare managerul spitalului, dr. Marinescu ce fel de senzori are la vila aia frumoasă şi mare, de pe strada Sandu Aldea? De 30 sau de 300?
Cine e de vină?
Maternitatea Giuleşti a fost mai mereu în atenţia presei, este o vedetă a scandalurilor mediatice, dar şi a minunilor, aici a fost inseminată venerabila doamnă Iliescu, curajoasa (unii zic inconştienta!) profesoară care a rămas însărcinată la aproape 70 de primăveri. Tot aici au născut, fără nicio problemă, Andreea Marin Bănică şi multe alte VIP-uri mioritice. Tot respectul pentru profesionalismul celor care nu uită să fie medici şi oameni. Dar, acum, în România, aceste situaţii sunt un fel de „accidente”, din păcate. Sau minuni. Despre spitalul cu pricina s-a vorbit şi când un bebeluş a fost ars pe căpuţ şi pe faţă după ce o asistentă l-a şters cu dezinfectant de pardoseală, în loc de spirt. Bine că nu era Furadan prin preajmă, că iar plângea o lume-ntreagă!
Un alt scandal de proporţii a izbucnit după ce soţia unui jurnalist de la România Liberă a murit la scurt timp de la naştere. Umilită şi lăsată să se chinuie în dureri, nefericita mămică şi-a dat duhul, înainte de a-şi strânge la sânul plin cu lapte copilul dorit. Multe dintre dramele petrecute între zidurile acestei instituţii, fără lift (gravidele urcă pe scări până la etajul doi!) şi fără suflet, au fost uitate şi şterse din memoria colectivă. Dar ele rămân, totuşi undeva şi se răzbună pentru că nimeni nu intervine.
Acum, patru bebeluşi nevinovaţi şi prematuri, aşteptaţi cu atâta dor de părinţii şi bunicii lor, a murit arşi de vii, pentru că nu era NIMENI lângă ei, în momentul în care s-a întâmplat tragedia! Alţi şapte micuţi au suferit arsuri grave şi se zbat între viaţă şi moarte, intubaţi, sedaţi, chinuiţi. Sigur, este acuzat Ministrul Sănătăţii, el e de vină, personal, pentru că asistentele de la neonatologie, care ar trebuie să poarte în sânge, printre hematii şi leucocite, iubirea de copii! au lăsat nesupravegheaţi bebeluşii, zeci de minute, astfel încât scurtcircuitul să se transforme în flacără, să ardă mocnit un dulap, să topească brăţările de pe nişte mânuţe care nu se vor mai întinde niciodată după mama sau după tata. Focul s-a extins, ca ignoranţa, la butelia de oxigen care a explodat…Copilaşii aceia nevinovaţi, care se luptau să trăiască, erau la Terapie Intensivă, adică un loc care ar fi trebuit ţinut constant sub supraveghere. La Secţia de Terapie Intensivă ar trebui să existe, potrivit normativului de personal, şapte asistente şi doi medici. La Maternitatea Giuleşti era, însă, o singură asistentă, în loc de patru, câte erau necesare.
Un om responsabil-FOC!
Întrebat de ziarişti dacă îşi va da demisia în urma acestui grav şi fără de precedent eveniment, dr. Bogdan Marinescu, şi-a tras repede peste moacă masca omului afectat, spunând că va cerceta totul cu… responsabilitate. „Sunt un om responsabil!”- aşa a sunat declaraţia dumnealui. Asta îmi aminteşte o întâmplare petrecută în urmă cu patru ani, exact la aceeaşi maternitate. Eram însărcinată şi aşteptam să intru la ecografie, la parter, pe un hol strâmt-strâmt. Vreo 15 gravide, care pe scaune, care în picioare, visau la bebeluşii din burta lor, alături de mine. La un moment dat, holul s-a umplut de fum de ţigară. Abia respiram. Cine credeţi că era? Acelaşi „responsabil” şi apreciat dr. Marinescu. Urca scările, lejer, liniştit, pufăind aproape tandru din ţigară, probabil Kent lung. Să mă ierte dacă am greşit marca, din colţul în care eram eu nu se vedea prea bine, iar după fumul inhalat nu ştiu să ghicesc! Cu alte cuvinte, domnul doctor fuma „cu responsabilitate” şi hotărâre, lângă nişte gravide, în maternitate. Mie, treaba asta, îmi spune multe despre o persoană.
Bogdan Marinescu mai este angajat şi la clinica privată Marinescu Medical Center (declaraţia de avere postată pe site-ul spitalului). Clinica respectivă îi are ca acţionari pe Marinescu Ileana, soţia managerului de la Maternitatea Giuleşti şi Marinescu Dragoş, fiul lui. Pe site-ul cabinetului particular, dr. Bogdan Marinescu este prezentat drept şeful Cabinetului de obstetrică şi ginecologie unde se regăsesc şi alte nume de medici angajaţi ai Maternităţii Giuleşti. Tot din declaraţia sa de avere puteam afla că Marinescu este acţionar şi la un cabinet medical, Lira Cabinet Medical Obstetrica Gincecologie SRL.
O naştere aproape …normală
Şi eu mi-am adus copilul pe lume în aceeaşi maternitate. Nu ştiu ce-a fost în capul meu. Trauma, trăită de mine în acele clipe, care ar fi trebuit să fie minunate, mi-a furat bucuria, mi-a smuls-o cu ghearele ei împuţite şi a aruncat-o departe. Totul e scris mai jos şi, dacă aveţi răbdare până la capăt, veţi vedea prin ce-am trecut. Îmi imaginam că totul va fi OK. Dar visul meu, ca de obicei, nu s-a potrivit cu realitatea. Era data de 25 aprilie 2007, Europa, România, dimineaţa pe la opt. Eu, la uşa „internărilor”, aşteptând. Hol strâmt, mirosind a petrosin şi a cafea de la automat. Lume multa, pestriţă şi stresată. Din când în când printre noi treceau, plutind, asistentele medicale, preocupate, inaccesibile ca nişte prinţese.
După trei ore de stat în picioare sunt chemată în camera unde se fac internările. Dau buletinul, spun numele doctoriţei. Mi se face fişa. Cineva mă trage de mânecă. E garderobiera: „Hai, mamă, să-ţi dau o cămaşă de noapte, fuga, fuga, că n-avem vreme! Dup-aia, ţuşti, la sala de operatii, pă pat!”Am scos rapid ţoalele de pe mine şi m-am îmbrăcat cu ce mi-a dat femeia. Apoi mi s-a făcut dintr-o dată frig: „Doamne, azi chiar o să nasc!”
Şpagă- şpagă uber alles!
Sala de operaţii. Uşile sunt din termopan, în contrast cu toata clădirea care e veche şi stă să cadă. Cinci paturi cu gravide, plus o targă pe roţi, cu una care a născut deja. Are un ac înfipt în braţ. E albă la faţă şi-şi ţine celularul pe piept. Celelalte gem sau urlă, după cum evoluează dilataţia care le joaca feste. O moaşă cât un şifonier bătrânesc cu două uşi le controlează în vagin, vârând două degete. Dumnezeule! Are nişte palme aspre, de fierar-betonist fruntaş. Îmi închipui că ar putea să bată şi cuie cu ele şi nu simte durerea! Mi-e tare frică de ea! De fiecare dată când face treaba asta, fetele zbiară ca tăiate cu lama şi date cu sare pe rană. Dacă vreuna are dilataţie 10, e dusă la masa de operaţii. Dacă nu, mai stă. Clipele trec greu. Mă ia groaza. Vreau acasă. Vreau departe. Mi se pune un nod în gât şi-mi vine să plâng. Am tensiunea 11 cu 9, dar ce mai contează… De afară vine miros de grătar, cineva face mititei şi e departe de durere. Gravidele urlă pe rând, fiecare în altă tonalitate. Una face subţire, alta geme gros, în funcţie, probabil şi de zona geografică de care aparţine. Oltencele chirăie subţirel, parcă-ar cânta. Ardelencele sunt mai molcome şi rezistă mai bine. La început toate rabdă, dar după aia… Din când în când, ântr-o pauză, se întreabă una pe alta în şoaptă, aproape vinovate: „Tu cât îi dai doctorului? Io am rezolvat cu 5 milioane, a zis că nasc normal. Dacă îmi face cezariana costă 500 dă euro.” Dar asta nu e tot, pentru ca trebuie să cotizezi un milion şi moaşei, în caz că te simţi! Apoi asistentei din camera de naşteri, femeii care împinge targa la salon, medicului neonatolog ce-ţi ia în braţe bebeluşul şi-i dă notă, asistentelor de la neonatologie. Tuturor. În caz ca eşti vizitată, 5 lei sunt destinaţi gardianului de la intrare care e foarte corect, nu lasă pe nimeni să intre după program! Şi Slavă Domnului, o lăuza are nevoie de iaurt, lapte, vată, comprese sterile, pamperşi, cremă specială pentru taieturile de la perineu şi multe altele…Care tată nu bagă mâna în buzunar, ştiind că sus, la etajul doi, îl aşteaptă nevasta şi pruncul nou-născut?
PERIDURALA…
Când durerea învinge, şi învinge întotdeauna, pentru că e mai tare, gravidele ţipă că vor „epidurala” sau peridurală. Moaşa vânjoasă cât un tanc T34 le zice de la obraz: „Pă vremea mea nu erau d-astea şi năşteau femeile pe bandă şi atunci! Ce va mai alintaţi, zăăău aşa!” Mi se rupe apa şi mie. De fapt, mi-o rupe „tancul”, cu ciocanele ei de degete… Încep durerile. Violente. Am senzaţia că 20 de hiene trag de măruntaiele mele. Mă alătur celorlalte femei care urlă hotărâte. „Fată, ţi se întâmplă asta pentru că naşterea ta e provocată!, îmi geme, ritmat, în ureche colega de pat. Zicea domnu’ doctor că alea care naşte ca tine, cu ovul, aşa păţeşte! Cere epidurală, că nu rezişti! Dai ochii peste cap.” O peridurală e 3 milioane de lei. Mare lucru! Ce nu faci ca să scapi de asemenea chinuri?! Eu, una, m-aş injecta şi-n cap numai să se oprească, i-aş da doctoriţei şi maşina şi bărbatul şi inelele de la mână. Tot! Ţip: „Vreau epiduralăăăă, că nu mai pot!” Apare o doctoriţă blondă. Eu deja am spasme. Moaşa barosană mă ţine de cap ca pe-o vită căreia i se pune crotalul la ureche. Epidurala e făcută. Un fleac! Nici n-am simţit! Între timp, pe femeia de serviciu o apucă măturatul, acolo, în sala de travaliu. E veselă, probabil că-şi mărită fata sau a câştigat la LOTO. Dacă ar cânta şi câte ceva de pe la ea de prin sat, chiar că nu mi s-ar mai părea nimic deplasat în gestul ei! Particule fine de praf zboară printre noi, ni se agaţă de buze şi de gene, când respirăm spasmodic. Înghiţim. Ei şi? Pe vremuri cum năşteau femeile la câmp? Ete, na! Ce nazuri mai fac şi eu!
Gânduri bune de pe o găleată roşie…
Pentru că aveam deja dilataţie, dar oasele bazinului meu refuzau să fie mai elastice, moaşa mă invită să… mă screm într-o găleată roşie, pe care a pus o cârpă: „Nu iese copilu’, aşa că tre’ să te scremi aci, pă găleată. Ca la caca să faci, ca la caca. Dă-i bătaie!”Aaaa! E cumplit! Jenant! Sunt desfigurată, apele curg pe mine năvală, uşa sălii de naştere se deschide din când în când, doctori intră şi ies, iar eu, ca o bolândă stau „ciucită” pe găleată, indecentă, în mijlocul salonului şi mă screm de-mi ies ochii din orbite. Durerea atroce râde cu gura până la urechi de mine. Îmi muşc şi buzele pe dinăuntru. Sângele e dulce şi mi se face sete. O stagiară tinerică discută cu alta, la doi paşi de zbuciumul meu. Îi simt până şi parfumul, CKOne, sunt absolut sigură. „Unde pleci de 1 Mai?” Amica îi răspunde căscând liniştită: „În insula Corfu. A aranjat el totul. Abia aştept.” Eu, pe găleată, mă screm şi mă tot screm. Ca să nu înnebunesc definitiv îmi imaginez cum o să stea la plajă stagiara, fericită şi mulţumită, cu un coctail albastru în mânuţă, departe de toate urletele, gravidele, placentele noastre sângerii, de prematurii cu probleme şi mizeria asta de viaţă din maternitate. Înghit în sec şi-mi văd de treabă. Mă screm ca o eroină.
Deodată mă trezesc pe masa de operaţii. Moaşa, călare pe mine. Câte kilograme o avea, Dumnezeule mare? 100? 130? Nu mai am aer, dar în zece minute se termină totul. Am un băiat de 2900 de grame şi 50 de cm. Nu respiră din prima, nu plânge, aşa că i se administrează oxigen. Primeşte nota 8 în scorul APGAR. Mă întristez, dar sunt cusută repede la perineu şi uit. Faimoasa anestezie s-a dus demult. Simt cum intră acul în muşchi şi mă seacă la inimă. Mă gândesc la torturile medievale, la sărmanul Gheorghe Doja, la Fecioara de Fier, Vlad Dracul şi la ţepele lui, ah! Aşa trebuie să se fi simţit boierii trădători şi plini de păcate. Încep să tremur, mă zgâlţâi ca lovită de Parkinson. Mi-e înfiorător de frig, de parcă aş fi goală în ianuarie pe Transfăgărăşan. Îl vreau pe Andrei lângă mine. Ce-o fi cu el? Întreb mereu: „E bine copilul? E bine?”
Bebeluşul era nespălat, cu urme de sânge pe cap
A doua zi m-am dus să-mi văd prinţul. A doua zi mă duc să-mi văd odrasla. Îmi bate inima de emoţie. La maternitatea Giuleşti nou-născuţii nu sunt lăsaţi cu mamele, cu toate că în saloane există nişte pătuţuri speciale donate de o firmă. Abia merg, mă dor tăieturile, dar rezist. Vreau să-l văd, să-l strâng în braţe, să-i spun cât de mult l-am dorit, cât de mult l-am aşteptat, să-i povestesc cum am plecat în delegaţii cu el în mine şi prin ce peripeţii am trecut amândoi. Mama şi Andrei. Stăm la uşa Neonatologiei vreo 20 de lăuze. Dinspre WC vine o putoare, de-ţi vine să verşi. Sunt două bude jegoase, pe care se bat vreo 40 de lăuze, plus gravidele internate care aşteaptă să nască. Pe jos, dospesc în căldură tampoane însângerate, bucăţi mari de vată, pieliţe, supozitoare scăpate, ape rupte, membrane. Infernul! Intrarea în toaletă e la câţiva paşi de salonul unde stau nou-născuţii. Când se deschide uşa budei odată cu cea a salonului de nou-născuţi duhoarea de sânge şi fecale, aleargă spre copii, transferându-se parşiv, acolo unde ar trebui să domnească sterilitatea şi curăţenia. În sfârşit, ne putem vedea şi alăpta bebeii. Al meu e nespălat, are pe căpşor încă urme de sânge. Mă uit şi la alţii. Sunt la fel. Vreau să întreb ceva o asistentă, dar mă repede, acră, turuind fără oprire: „De ce n-are pempărşi număru’ 79? Ete, sacu’ lui e gol! Ce aştepţi? N-are nici ulei, nici pudră Baneocin pentru buric. Veniţi toate cu mâinile goale şi vreţi să vi-i spălăm şi să vi-i îmbrăcăm cu pempărşi de la noi.” Îmi rămân vorbele în gât. Eu pusesem de cu seara tot ce trebuie, dar se pare că cineva a umblat în săculeţ şi am rămas fără. Oricum, nu-mi imaginez cum reuşeşte un nou-nascut să facă pipi şi caca de cinci ori în patru ore! Nu am curaj s-o mai întreb nimic. Mă priveşte urât, de parcă i-aş fi agăţat ştrampii de fiţe cu geanta.
Andrei Cristian Mateescu, bine-ai venit pe lumea asta infectă!
Îmi iau copilaşul în braţe şi mă duc în “camera de alăptat”, adică un hol strâmt de un metru pe vreo trei, unde mămicile stau îngrămădite cum pot şi unde viruşii joacă leapşa pe ouate. Nu mă pot aşeza pe scaun. Mă sprijin de un zid şi îl privesc fascinată. Cât e de frumos! Şi e aşa de mic! Doamne, ce fericită sunt. E al meu, al meu al meu! Celulă din celulele mele, ochi din ochii mei, sânge din sângele meu. Doar el a auzit cum bate inima mea pe dinăuntru şi mi-a ştiut gândurile. Aş vrea să-l sărut peste tot, centimetru cu centimetru, de la unghiuţe până în creştetul căpşorului, acolo unde fontanela e încă deschisă spre cer. Andrei Cristian Mateescu, bine-ai venit pe lumea asta infectă! Să aduci tu lumină cu sufletul şi ochişorii tăi minunaţi, făptură îngerească! Plâng, plâng şi plâng. De bucurie. Îmi aduc aminte într-un târziu că trebuie să-l şi alăptez. Cu ce? Mă dor sânii de mor şi din sfârcurile mele „nefăcute” nu iese nimic. Vine o asistentă şi mă mulge. Doare al dracu’! Colostrul îşi face apariţia. Cam cât o lacrimă. Asta e mâncarea lui Andrei? Cum ieşim pe hol de la alăptat, o tipă cu mustăcioară (asistenta? femeia de serviciu? tanti Aglaia? Superman? Dorel de la Electrica?) ne ia pe fiecare: „Nu cumpăraţi pempărşi? Vi-i dau ieftin, 1 leu bucata.” Una dintre lăuze recunoaşte, însă, pampersul trimis din SUA de sora ei şi o întreabă pe vânzătoarea de ocazie de unde îl are. Răspunsul vine ca un scuipat: „ Dă la magazin! Ce, crezi că i-am furat?! Nu-ţi convine, nu cumperi!”
„Te faci că nu mă cunoşti, madam Mateescu?”
A doua zi observ că Andrei are febră şi începe să facă icter. Ar trebui pus la una dintre lămpile speciale din salon. O anunţ pe una dintre asistente. E cea care l-a luat din sala de naşteri şi l-a dus la Neonatologie. Mă priveşte cu nişte ochi tulburi, păcurii, apoi îşi lipeşte palma – cu care a deschis uşile, a schimbat copiii şi, în general, a făcut o grămadă de treburi văzute şi nevăzute – de faţa pruncului meu şi zice: „N-are nimic!” Apoi pleacă aşa cum a venit. La următoarea alăptare, feţişoara bebeluşului meu e maronie. Arde. Iar o „deranjez” pe asistenta respectivă, care, îmi zice de la obraz: „Nu-i aşa că nu ştii cine sunt,? Te faci că nu mă cunoşti, madam Mateescu? Ai uitat că ţi-am avut grijă de bebeu când ai născut!” E supărată foc, Bistriţă revărsată! Să fie oare un reproş? Ia să vedem ce o îmbunează! Las copilul şi plec în salon. Iau 50 de lei, mă întorc şi îi vâr în buzunarul mâhnitei, care brusc se înveseleşte ca la nuntă şi începe să fie prietenoasă, numai că nu saltă pe călcâie: „Te doare sfârcu’, ţi-a curs sânge?”, zice în timp ce-mi pipăie halatul. „Da, răspund. Nu pot să alăptez!”. „Păi, să-ţi dau un mamelon din silicon. Costă 12 lei.” Fuge şi mi-l aduce între degete, spălat la chiuvetă. Folosit. E bun şi ăsta. După ce plătesc totul, fiul meu e pus la mare cinste sub lampa vindecătoare. Dar dacă nu aveam banii ăia?
Nevaccinatul…
O altă problemă chinuitoare (şi nu numai pentru mine) a fost utilizarea WC-ului. Las la o parte mizeria, că nu-s o mironosiţă crescută-n puf şi roze, iar cu vezica biliară stau bine mersi. Dar din două closete împuţite, unul dintre ele nu avea colac. Cum se putea aşeza o lăuză (tăiată la perineu) ca să-şi facă nevoile? Desigur, avea variante: A) se putea căţăra cu papucii care alunecau teribil. B) ar fi putut să-şi proptească fesele direct pe ceramica udă de pişat sau C) ar fi putut să fugă acasă. Eu am ales ultima variantă…
După 4 zile de chin am ieşit ca fulgerul din maternitatea Giuleşti. Peste o săptămână, la controlul efectuat de către medicul pediatru, acesta constată că Andrei NU ARE VACCINUL TBC. „Cum nu-l are?, am întrebat eu, mirată? În carneţelul de sănătate au scris că e făcut…” Doctoriţa mi-a arătat mânuţele lui Andrei: „Vezi tu pe vreun umăr un semn? Nu. Nicio înţepătură! Deci, copilul a ieşit din spital nevaccinat. Trebuie să mergi să i-l faci!”
Asta e. Am născut. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am scăpat doar cu atât!
Abatorul de la Giuleşti…
Iată şi mesajul unei alte mame, pedepsită pe nedrept de viaţă. Este vorba despre doamna Elena Toncu, cea care i-a dat viaţă sound designerului Andrei, cel care a pierit într-un accident rutier în 2006, alături de regizorul Cristian Nemescu şi taximetristul Radu Aruştei. Mesajul doamnei spune clar ceea ce ştim cu toţii: la Maternitatea Giuleşti aşa a fost mereu: „M-au frapat câteva coincidenţe: pe Andrei îl chema şi Cristian, exact ca pe fiul d-tale, şi a venit pe lume în aceeaşi „celebră” maternitate Giuleşti, aflată şi atunci sub „conducerea înţeleaptă” a lui Bogdan Marinescu, cu care, de altfel, am şi născut. Nimic nu s-a schimbat de atunci. Am amintiri îngrozitoare legate de acel spital şi de personalul de acolo, aşa-zis medical, al cărui loc de muncă potrivit ar fi fost un abator. Singurul punct luminos rămâne copilul meu mult dorit, care a supravieţuit acelor zile, graţie constituţiei sale fizice deosebite. ”
beautiful writing
Please do it more often.
http://medicalnet.ro/blog/mircea-dragan/tacerea-e-de-aur/105/
http://www.i-medic.ro/interviuri/spitalele-din-romania-un-cosmar
“Dupa sedinta de Guvern de astazi, cu un cinism demn numai de un demnitar roman, Ministrul Sanatatii, Attila Cseke, a negat faptul ca si-ar fi scris demisia trimitand jurnalistii sa o ceara celor responsabili: “din punct de vedere administrativ acest spital (Maternitatea Giulesti, n.r.) nu ni se mai subordoneaza noua de doi ani. … Din punct de vedere medical nu s-au semnalat nereguli … deci raspunderea nu este la ministrul sanatatii”. (Romanian Global News)
“Bogdan Marinescu, de 27 de ani directorul Maternităţii Giuleşti: “Aştept finalul anchetei. Dacă voi fi găsit vinovat, analizez posibilitatea demisiei” (Ziarul Financiar)
http://www.ziare.com/stiri/maternitate/oprescu-despre-maternitatea-giulesti-cine-greseste-trebuie-sa-plateasca-1036133
Dana, DECI (deci-ul lu’ Attila)….cine greseste? E vinovat cineva?
ingrozitor. sotia mea a nascut in america si totul a fost diametral opus. curatenie, personal medical calificat, dragut, absolut tot ce e nevoie pentru gravida si copil pus la dispozitie de spital, rezera individuala pentru fiecare mamica si bebelus. taticii asista la nastere, sint alaturi de mamica si bebelus tot timpul.
si totul e platit de asigurare, doar recoltarea de celule stem din cordonul ombilical, care e optionala, a fost platita de noi.
Am doua fete nascute la Giulesti. Multumesc, sa-mi traiasca
! Nu va spun cu ce doctor (amindoua), da’ nefasta a spus ca daca nu naste cu el, nu naste deloc. Dumnezeu sa-l imburde-n rai, ca mare meserias e!
Cea mai mica inca nu are 2 ani. Cind o plimbam pe prima pe scarile alea meschine eram prea emotionat sa-mi dau seama ca ala nu a fost proiectat sa fie spital. Mi-am dat seama la a doua. E o CLADIRE construita in regimul burghezo-mosieresc, transformata in maternitate de comunistii invingatori. Si atunci de ce sa se agite urmasii comunistilor sa o transforme intr-o clinica functionala? Oricum progeniturile lor nasc in alta parte.
Despre nesimtirea personalului nu vreau sa comentez. Cum e turcul si pistolul. Da’ despre domnu doctor care e manager de 27 ani, DOUAZECISISAPTE ANI, mame si tatici ce putem spune? Domnu Manager27 va ramine in istoria medicinei MONDIALE ca managerul in al carui spital au ars de vii, nesupravegheati timp de (minim) o ora, copilasii internati la terapie inteniva. Adica aceea sectie din orice spital in care ar trebui sa se faca supravegere non-stop.
Probabil ca domnul manager isi face calculul pentru noi experimente ginecologice, in aceeasi cladire proaspat varuita si cu termopane noi. Cazurile ordinare sint sub nivelul domniei sale, deci neimportante
[...] Continuarea la Reporter Virtual [...]
total de acord cu nesimtirea asistentelor. nu trebuie politizat cazul. totul este f simplu: cine trebuia sa-si faca datoria, nu a facut-o. toata stima pt pompieri,care nu se mai vaita ca au salarii mici…
cik ii multumeste lui dumnezeu k a scapat doar cu atat.pai atunci daca nu le multumesti doctorilor din acea amternitate ci lui dumnezeu trebuia sa stai acasa si sa nasti cu dumnezeu sa vedem cat de bine ar fi fost.
articol al unei traumatizate care nu-si da seama ca toate femeile trec prin ce a trecut ea si ii se pare ca e ea eroina ca a nascut.
Ce s-a petrecut la Giulesti in acea zi se putea intampla si cu 2o de manageri prezenti la serviciu.Postarea este o refulare a unei individe care a luat o leapsa si a devenit o permanenta frustrata.Sa mearga “scriitoarea” in alte zone ale tarii sa vada nu(fereasca D)sa nasca si in alte zone ale tarii si chiar ale Europei si dupa sa mai scrie.Cum poti sa scrii in aceasta maniera , cand la fel de bine stii ca in 35 de ani de profesie managerul a salvat sute de vieti.Pui in carca lui niste grave abateri ale personalului,personal insuficent pentru desfasurarea normala a acitivitatii.
Ca la noi, la nimeni
Felicitari pentru articolul tau. Pana sa analizam hibele sistemului, furturile din licitatii si lipsa de personal, hai sa ne uitam la oamenii care lucreaza acolo. Da, primii vinovati sunt cei care trebuiau sa supravegheze sala de terapie intensiva. Pana sa le arda bratarile din plastic de la manute, a trecut cu siguranta ceva vreme, timp in care puteau fi scosi de acolo. Cumnata mea a nascut in februarie acolo si, in total, cu medic, asistente, medicamente etc. a dat 20 de milioane, in patru zile cat a stat acolo.
Pana nu fac puscarie – dar puscarie – vreo 50 de asistente sau medici pentru greselile si nepasarea lor, nu se va schimba nimic. Se plang tot timul de salarii si daca nu le dai cate 10 lei doar ca respiri in preajma lor, nici nu se uita la tine. Le taie cate 10% din salariu, de care li se rupe oricum, fiindca sunt maruntis de cafea. Intr-o tara in care, in 2010, mor copii din cauza unei fracturi.
Felicitari inca o data. Va sta in putere, pe acest canal de comunicare sau pe altele, sa scrieti despre mizeriile astea si te rog sa o faci in continuare. Voi sustine orice campanie sau initiativa pe care o faci.
Vin cu o completare. Am vrut sa-mi fac contract individual cu casa de asigurari OPSNAJ. Mi-au spus ca trebuie sa aduc o adeverinta de la Administratia financiara ca nu am venituri, desi eu le explicasem ca am, din drepturi de autor, dar cele sase vaci de acolo nu auzisera niciodata de asemenea surse de venit, si ca imi trebuie o adeverinta de la Primarie ca nu obtin ajutor pentru incalzire!!!!!!!! In conditiile in care tu te duci sa le dai bani lor, interfata cu contribuabilul sunt niste vaci ordinare care te trimit la plimbare. Pentru orice interactiune cu o institutie de stat, iti pierzi o zi intreaga, fiindca asa vor niste cretine care joaca pasente pe calculator si se uita la tine chioras, dupa ce in prealabil te-ai aplecat umil la geamul ghiseului.
A mai murit un bebeluș…Din păcate.
Dumnezeu sa-l odihnească, iar pe părinții lui să-i țină tari!
Vinovații să plătească!
frumos scris, induiosator si alert, se vede ca nu e stilul lui lovin… trec peste durerea si neputinta care razbate din mesajele astea disperate…
ma intorc la ante scriptum, scris evident de lovin:
“lipsa de omenie şi de RESPONSABILITATEA angajaţilor.”
corect ar fi fost “de responsabilitate a angajatilor”
oare cite nenorociri trebuie sa se intimple ca sa ajunga si romania odata la in stadiu mai normal? va ajunge vreodata?
Pentru Iwonder si observ
As fi stat acasa dragutilor, daca as fi stiut ce se va intampla si DA!!! as fi nascut cu Dumnezeu!!!
Cu tot personalul medical, avid dupa spaga, am facut un AVC si as fi putut ramane paralizata sau chiar as fi crapat, pentru ca nimeni nu a venit la mine sa ma intrebe dupa nastere: esti OK, nimeni nu mi-a dat un tratament adecvat sau sa-mi fi luat macar o TA…
Am iesit din spital cu mana amortita si tarandu-mi piciorul…Vreti si documente medicale scanate sau doar ma atacati din rautate si prostie?
Nu va doresc sa treceti voi sau fiintele dragi, prin ce am trecut eu sau alte mame ptr. ca mi-e si mila si scarba de voi…
Ma luati la misto ca fac pe „mama eroina”? habar n-aveti despre ce e vorba, ca de obicei. Stiti voi ce inseamna mama eroina??? La lectia asta se pare ca ati lipsit. Ca si la multe altele…Am zis eu ca sunt mama eroină?? Va doare capul? Luati o aspirina!
N-aveti decat sa latrati pana faceti spume la gura si va inecati in propria bala.
Horia: multumesc pentru atentionare..a sarit litera…
Uitasem ceva pentru OBSERV, ca-i tare glumetz intr-o situatie extrem de grava:
Da, dr. Marinescu a salvat sute de vieti. E un profesionist! Am scris eu ca nu?
Sper sa ti-o salveze si pe a ta sau pe-a nevestei tale!!!
Felicitari pentru articol..In toate spitalele din Romania este la fel.Ma intreb cat este spaga pe zi cu care pleaca acasa gardianul,infirmiera,asistenta in nu in ultimul rand DOCTORU?
traumatizati si frustrati sunt cei care pupa in fund regimul actual si din cauza carora tara asta a ajuns pe marginea prapastiei.
frustrati sunt cei care nu cunosc chinurile facerii si nu stiu pretul pe care il platesti sa aduci pe lume un copil…
sa nu vina andreea marin sau silvia chifiriuc sau adriana iliescu sa-mi spuna ce om extraordinar e doctorul marinescu… sa le fi chemat ionescu sau popescu, sa vedem, tot asa extraordinar ar fi fost bogdan marinescu???
pacat de acele suflete care au plecat prea curand din lumea asta…copiii nu au nicio vina…nu cer sa vina pe lume si nu ne intreaba cand e momentul sa faca asta…la ei sa ne gandim acum…
Dumnezeu sa aiba grija de ei acolo sus…
nu esti corect… medicii pe salariile care muncesc si asistentele, in conditiile care muncesc nu isi mai dau interesul sa faca nimic… atat timp cat iti vin tiganii la usa ca se ii faci bine desi ala are cutit in inima si te ameninta nu prea iti mai arde sa iti faci meseria… pe cealalta parte sistemul le permite sa ia spaga… insa nu uitati ca sanatatea nu se face doar cu oameni, ai nevoie si de bani, de conditii iar la noi lipsesc cu desavarsire… din pacate trebuie sa moara copii sau alte suflete nevinovate pentru a se lua masuri… banii de la sanatate unde se duc? banii de asigurari la cine intra in buzunar?
ce nu intlege lumea e ca a administra un spital nu presupune in mod absolut ca managerul sa fie doctor.
Managerul nu vindeca oameni si controleaza si implementeaza procese.
Acel doctor cu rol de manager manager poate sa fi salvat o tona de vieti. Nu inseamna ca e un manager bun sau ca nu e vinovat de ceea ce s-a intimplat in acea clinica.
trebuie sa intelegem ca nu exista acel erou unicat care face si drege toate si care ne permite noua, ceilorlalti de pe linga el, sa frecam menta fara nici o responsabilitate.
Managerul e un jeg fara deminitate si un sclav ordinar al banului. Abrutizat moral si fara nici o urma de deminitate.
Nici macar sa-si dea demisia. Nu stiu cum o sa vina in acel spital peste citeva saptamini si o sa mearga pe acele holuri unde au murit cinci prunci din cauza incompetentei sale manageriale. El este la fel de vinovat, poate daca nu cel mai vinovat de ceea ce s-a intimplat. Oamenii au depins de el sa implementeze si sa optimizeze toate procesele din acea institutie.
Si faptul ca noi o sa acceptam sa lucram pt un asa individ criminal nu spune decit ca sunte niste vite fara nici o urma de suflet si gindire. Despre mindrie si coloana nici sa nu mai vorbim.
@razvan mateescu (Dana Fodor) Says:
August 19th, 2010 at 12:40 – Dana, vezi ca ai pus in ventilator ceva si arunci indiferent de aptrecierile facute la adresa ta.
scuzati: aprecierile
“ca o eroină”.personalul medical avid dupa spaga? nu cred k a cerut niciun doctor bani k altfel te lasa singura,e vorba de bun simt sa dai bani la doctor pt k nu au bani nici de intretinere dak ar trai din salariu.dar pentru mintea ta care crede ca sa nasti e o fapta de eroina probabil 15 milioane pe luna ca sa salvezi sute de persoane pe an e mult si sunt niste animale ca vor mai multi bani desi repet nici un doctor nu te va lasa sa mori doar fiindca nu ai dat bani.si care era de fapt ideea din spatele acestui articol de prost gust pana la urma?
ps data viitoare cand te imbolnavesti de orice tu sau copilul tau sa nu te duci la doctor sa te rogi la dumnezeu sa vedem ce rezultate o sa ai
BRAVO DĂNUŢO!
Toţi trag în “sistem”! Nu-i vorbă că şi “sistemul” este la pământ! DAR MEDICINĂ ŞI EDUCAŢIE NU POT FACE DECÂT OAMENII CARE AU HAR!
NU ÎNŢELEG DE CE NU SE REZUMĂ TOTUL ÎNTÂI ŞI ÎNTÂI LA PRINCIPALUL VINOVAT: ASISTENTA MEDICALĂ CARE NU AVEA VOIE SĂ LASE NESUPRAVEGHEAT ACEL SALON! PÂNĂ LA DUMNEZEU ŞI MANAGERII SPITALULUI VINA ESTE A SFINTEI ASISTENTE CARE PARTICIPA CU MULT ANTREN ŞI VESELIE LA CINSTIREA UNEI SFINTE MARII!
De ce nu se menţionează acest aspect?
PĂREREA MEA? SE VA MUŞAMALIZA TOTUL! CORPUL MEDICAL VA FACE FRONT COMUN ŞI VA DEMONSTRA CA VINOVAT ESTE ACARUL!
PARDON! ŞTECKERUL!
@ Iwonder:
mi-e destul de greu sa ambalez elegant mesajul acesta dar promit ca am sa ma straduiesc (btw, nu ti-ar strica nici tie un exercitiu asemanator).
aceasta “traumatizata”, cum o numesti pe autoarea textului, are dreptate sa creada ca nu toate femeile care nasc trec prin ce a trecut ea. pentru ca exact asa este: se poate naste fara sa te simti umilita, fara ca femeia de serviciu sa mature printre picioarele tale, fara sa-ti fumeze cineva in nas, fara sa te jigneasca si sa te umileasca moasa, asistenta sau mai stiu eu cine. fara sa iti fie sila sa te duci la buda si fara sa ti se fure din geanta.
culmea e ca se poate chiar intr-un spital de stat.
constat ca gandesti numai in sentinte si certitudini. ar fi inutil sa incerce cineva sa iti explice ca gresesti. retine insa, daca poti, faptul ca ce i s-a intamplat danei NU ESTE NORMAL. iar daca, prin absurd, ar fi normal iar tu nu ai vedea nicio problema in “normalitatea” asta, esti intr-o situatie mult mai grava decat am avut senzatia la inceput.
la buna citire in continuare.
Dana, imi pare tare rau prin ce ai trecut!!!! SI eu am prietene si rude care mi-au povestit lucruri asemanatoare si ma apuca groaza cand ma gandesc ca o sa vreau si eu sa am un copil si o sa-mi fie groaza sa-l nasc in spitalele din tara asta.
Din pacate bunatatea si respectul pentru viata umana nu pot fi cumparate nici cu toti banii din lume – pe astea le ai sau nu le ai punct. Nu o sa cred in viata mea faza cu “sunt platiti cu salarii mici si deci de asta nu le pasa”. Asta e solutia pe care au gasit-o ei ca sa rezolve problema salariilor mici? Sa lase lumea sa moara? Atat se plang de sufinantarea sistemului, de lipsa ustensilelor, dar o nenorocita de vorba buna nu-i costa nimic.
Managerul spitalului o fi un doctor bun, o fi un barbat frumos, o fi stiind sa faca si cartofi prajiti – asta nu schimba cu nimic faptul ca e un manager prost. Si cand stii ca nu te pricepi la un lucru, faci ciocul mic si stai in banca ta, fara sa ai pretentia ca te pricepi la toate, pentru ca altfel mor oameni nevinovati
iwonder – cred ca exagerezi putin. Cred ca daca nu esti femeie sau tata nu ai dreptul sa-ti dai cu parerea in problema asta.
pt iwonder si observ si altii ca ei(ele):
foarte multi spun ‘ce va vaitati atat, pe vremea mea…’ sau ‘asa e si in alta parte…’, DAR NIMENI nu intelege ca e normal sa NU fie asa, e normal sa fie steril, curat, personalul sa fie amabil si atent, si vb aici de chestiuni strict medicale, o ajuti pe lauza sau pe gravida etc., doar de-asta esti acolo!!! . concluzia?! mentalitatea, asta este problema. oare cand veti gandi normal, firesc??? cat va mai trece? sunt niste drepturi pe care chiar le avem! suntem oameni si lucram toti pe undeva, numai ca nu toti au auzit de responsabilitate, seriozitate, profesionalism intr-un cuvant, acolo pe bucatica ta de job (ca si maturatorul trebuie sa fie la fel de profesionist in ce face… si sa nu inceeti cu ia uitati-va la ce guvernanti avem, pt ca de-asta ajungem unde s-a ajuns…)
Pentru OBSERV: Iertare, m-a luat valul.
Iwonder: Draga mea istericuta, daca am nevoie de un MEDIC ma duc la o clinica particulara, platesc si nu mai sunt umilita sa stau 3-4 ore la coada la ECO (cam asa stateam la minunata maternitate Giulesti in primele luni de sarcina! e drept, cand abia mai rasuflam stateam doar 30 de minute si ma lua PRIMA!)
Te-ai lamurit?
Si nu e vorba de bun simt ca sa dai bani medicului ci de SPAGA ORDINARA! Una e sa iti faca placere sa-i dai CEVA pentru ca e OM si te trateaza corespunzator si alta e sa-i dai de FRICA si de SILA doar ca sa se uite la tine??? Dar tu nu vei intelege asta niciodata, asa cum n-ai invatat niciodata sa scrii romaneste.
Cunosc medici romani excelenti care-si fac meseria cu pasiune si pe care ii iubesc din toata inima, cunosc medici de pe Ambulanta si stiu cat le e de greu in tara asta, stai linistita, sunt la curent cu ce se intampla prin sistem.
Mda….totul este trist….ma cutremur…in urma cu 12 ani am trecut si eu printr-o situatie asemanatoare in maternitatea din Tecuci….nu am putere sa povestesc…am fugit de la Tecuci la Bacau unde am crezut ca voi gasi conditii mai bune dar am gasit un alt infern…
http://www.inainte.eu/2010/08/rugaciuni-si-flori-pentru-micutii-morti-in-maternitatea-din-giulesti/#more-6963
iwonder, meriti impuscat(a). cinismul tau e mai mare decat prostia. vedea-te-as bolnav(a) si ingrijit(a) intr-un spital din romania.
eu astept greva cadrelor medicale.Si vreau sa vad la stiri o chestie din alta tara, asemanatoare cu asta ,nu cu copii morti,doar cu chef si voie buna http://www.youtube.com/watch?v=z3WQtD-FzpA
Si-altadata,si-altadata o s-o facem si mai si mai lata.
http://www.gandul.info/news/asistentele-de-la-maternitatea-giulesti-sarbatoreau-sfanta-maria-in-loc-sa-supravegheze-sectia-unde-ardeau-bebelusii-6972708
Despre responsabilitate !
Cum se distreaza nesimtirea!!!
NU mai dati spaga! Spaga nu responsabilizeaza pe nimeni! Spaga generalizata naste aceste tragedii!
Cam asa ceva am trait si eu acum 9 ani,tin minte si acum acul infipt pe viu, tin minte perfect cum nu aveau suficienta ata si se certau daca sa mai desfaca inca una pentru mine,tin minte cum asistentele discutau filme porno cand se uitau la dilatatie, radeau pe seama mea si se minunau, am crezut ca de atunci s-au schimbat lucrurile in bine, ma gandeam sa am si pe al doilea ca sunt tanara…Nu am dat spaga pentru ca nu stiam cui sa dau,eram studenta , speriata, ingrozita
Nasterea e lasata de la dumnezeu sa fie cu dureri,nu exista altfel,dar daca nu suportati durerea din anumite motive,rugati doctorul sa va faca operatie.Nu intotdeauna doctorul va va asculta,pentru ca el stie cel mai bine daca alegerea facuta de dumneavoastra este una buna.Trebuie sa aveti incredere in personalul medical,si sa intrebati atunci cand aveti o nelamurire.
nu am nascut la Giulesti, am nascut la Filantropia.. dar era sa-mi ramana copilul handicapat pentru ca scenariul este aproape acelasi…comoditate, iresponsabilitate, incompetenta, nesimtire.. din comoditate Dl Profesor l-a scos mai devreme.. “la rece”.. zicea dansul, ca’s in luna a 9-a .. eram de faPT intr-a opta , s-a constatAT cand am nascut un copil prematur pe care l-au lasat nesupravegheat la ATI in noaptea cand l-am nascut.. nici macar nu mi-au zis ca a facut stop respirator la terapie intensiva in acea noapte.. ca l-au gasit umflat si vanat la peste juma de ora de cand copilul dadea sa moara si horcaia.. si ca de garda la nou nascuti era o colaboratoare, o doctorita rezidenta, specialista nu mais stiu f tinerica.. din afara spitalului…. copilul era sa ajunga encefalopat .. dar am constat asta abia la 2 luni cand dupa o cazaturacand i s-a facut tomografie computerizata la spitalul 9.. o alta drama incredibila prin care am trecut si care imi va lasa cu siguranta sechele si dezgust pe viata… felicitari pentru articol.. e realist.. nu banii ne lipsesc ci responsabilitatea, credinta in Dumnezeu si moralitatea
mda…as putea sa-ti”istorisesc” o poveste…despre cum o mama (eu)ar fi putut parasi spitalul (naternitatea “Polizu”)intr-o frumoasa toamna de ’87, fara…”copil” (asa mi s-a spus!!!!)…CONCLUZIE: GRESELILE (sistemului …”sanitar” in cazul asta ) ISI PUN AMPRENTA PE TOT RESTUL VIETII CELOR CE SE NASC SUB “UMBRELA” LUI … Si atunci,firesc,te intrebi: pt TOT ce va fi sa fie in viitorul copilului tau,(SI ESTE ACUM!), CINE este VINOVAT ???eiiiiiiiiiii????????ia zi!!!!!!! aud ??????????) EI, ca nu au fost in stare sa nu GRESEASCA ATUNCI, sau,”Providenta” ???…:)
NU, nu este “Providenta” !…(“the rest is silence…”)