Hai sa nu ne dam dupa cires si sa recunoastem: intelectualul i-a fost din toate timpurile drag stapanirii cum ii e  draga raia caprei sau apa betivului. Plus ca intelectualii, mai boemi asa, de felul lor, nu prea bagau botul la cascaval si nu puteau fi corupti asa usor sau facuti sa-si inchida gura. Si gura asta a lor sloboda i-a facut pe multi sa ramana fara cap, dar tot nu i-a convins pe alti intelectuali sa taca. Daca taranii sunt sarea pamantului, apai intelectualii, creatorii in general, sunt piperul natiunii. Fara ei, plebea ar fi mai usor dusa de nas de catre puternicii zilei si d-aia cand intelectualii trag la aghioase prin turnuri de fildes, tiranii fac ce vrea muschiul lor macru.  Nici la noi nu i-au iubit vreodata capetele incoronate; si baietii astia isteti de felul lor au avut multe de suferit, de  la Milescu Spataru, zis Carnu, fiindca fusese scurtat de nas pe motive de gura bogata, la Eminescu, doborat cu piatra de un nebun cat se poate de lucid si la curent cu starea spionajului teutonic.

Lui Ceausescu ii apareau bube pe corp cand auzea de intelectuali, iar dupa Revolutie acestia au stat mereu cu sula-n coasta bietilor guvernanti, carora le era destul de dificil sa jupoaie bugetul cand ii tot cantau artistii prin ziare. Si toti, de la Roman la Nastase si Vacaroiu i-au urat pe acesti “nimeni in proza”, cum ii numea in deradere escrocul ticalos, dar genial don Pepe/Dinica. Acum, guvernul domnului Boc, la randu-i o brigada de intelectuali avantati si pusi pe fapte mari – s-a gandit ca vremea arpacasului de Aiud pentru intelighentia neamului a trecut si ca ar fi cazul sa o puna la dieta intr-un mod mai elegant. Cum era si firesc, decizia aberanta de a pune CAS si pe drepturi de autor a starnit indignarea autorilor si o intreaga lista de nume mari, de la Cartarescu la Ana Blandiana si Serban Foarta, s-au grabit sa protesteze. Personal, nu cred ca gestul lor va avea vreun succes, din simplul fapt ca nici unul dintre semnatari nu are mutra de dinozaur si nici peruca de judecator.

Ca mai toate deciziile guvernului din ultima vreme si aceasta poarta stigmatul improvizatiei. Este laudabil ca Boc si-a propus sa intre in istorie ca Emil Reformatorul, dar tare mi-e teama ca o sa intre mai curand ca Emil Impilatorul. Pe principiul cazon “daca greseste unul, executa toti pan’ la liberare”, guvernul a inceput sa arunce cu taxe in stanga si-n dreapta, in tentativa disperata de a salva economia. Nu i-a mers treaba cu pensiile – si asta pentru ca, precum spuneam, dinozaurii de la CCR sunt batrani si posesivi – si ce si-a zis: ia sa luam noi niste piei suplimentare de pe intelectuali, ca astia au obrazul subtire, piele de calitate, coafura rezista. Asa ca, daca judecatorii, securistii, militienii si apevistii au scapat basma curata, bietii scriitori, ziaristi, muzicieni si altii fauritori de idei si cai verzi pe pereti nu vor scapa. Ii impoziteaza nenea Vladescu de nu se vad si fie strang cureaua, fie scriu cat Balzac, fie se fac frizeri si castiga ei bani de pe urma capetelor altora, ca de pe urma propriilor capatani luminate mai mult ies in paguba. Dar, vor zice unii, in Romania avem, in scripte, cateva sute de mii de creatori si doar cine n-a vrut n-a fost platit, prin marile trusturi si aiurea, pe drepturi de autor. Pai adica soferii nu sunt autori? De accidente, ma rog, dar autori! Femeile de serviciu nu creeaza ele superbe volute cu mopul, mai ceva ca norii rotitori ai lui Van Gogh?

Inteleg ca trebuie strans surubul, doar ca in loc sa-i dea in vileag si sa-i bage la beci pe asemenea falsi autori si pe angajatorii lor smecheri, care au fraudat la greu statul, guvernul da un atac la buzunarele tuturor: si ale adevaratilor, si ale falsilor creatori. Pe soferii atacati nu-i plang, ca neamu’ lu’ Manivela e polivalent si-are multe categorii, insa ce te faci cu sculptorul, cu pictorul, cu scriitorul, care nu traieste decat prin arta, pentru arta? Prevad un viitor sumbru artistilor autohtoni, ce vor simti pe pielea lor lipsurile din Gulagul lui Soljenitin; ei vor papa marmelada pe paine pana la adanci batranete si vor visa, ca sarmanul Dionis, sa fie un “soarec” si sa-si manance cartile ca, de: Poezie – saracie! Dar hai sa fim optimisti si sa speram ca o sa existe si-o parte plina a paharului: poate traind ca-n Gulag o sa ia si Cartarescu vreun Nobel.