Un sfert de veac am avut un conducator care, desi n-a putut sa devina nici macar  un cizmar ca lumea, a ajuns pana la urma sa-si dea cu parerea despre centrale atomo-electrice si agricultura intensiva. Ceausescu a fost mai tare ca briceagul elvetian: ca un singur personaj, si ala pitic, peltic si slabanog, sa se priceapa la atatea lucruri a fost ceva de domeniul fantasticului sau mai curand al absurdului. Ceausescu n-a avut nevoie niciodata de specialisti, pentru ca el era specialist din nascare. Cel dintai miner, cel dintai agricultor, cel dintai constructor, cel dintai fizician, sculer-matriter, frizer sau contopist, el dadea indicatii pretioase in stanga si-n dreapta, convins ca este detinatorul adevarului absolut. Noroc ca pe vremea lui homosexualii erau pusi la zid – din pacate pentru ei nu cu fatza si nu aplecati inainte – ca probabil cel mai iubit fiu al poporului ar fi devenit la fel de iubit si la propriu si declarat primul pederast al tarii.

La doua decenii de cand Odi si Sini au vazut ce daunator e plumbul pentru plamani, tara duce mai abitir ca niciodata o acuta lipsa de specialisti. Ciorditorii Revolutiei, din FSN, s-au specializat si in furturi mai concrete. Fabrici, uzine, pamanturi, nimic nu le-a scapat. Apoi au venit cei 15.000 de specialisti ai lui Milica, dar cum nu prea mai era nimic de furat, n-au avut in ce sa-si demonstreze abilitatile. Dupa ce specialistii lui Tariceanu au aratat rapid cum se poate ajunge, pe crestere economica, la deficit bugetar a venit randul specialistilor lui Boc sa-si demonstreze valentele interpretative. Iar la recentele inundatii s-a vazut odata in plus ca teoria ca teoria, dar practica ne ineaca. Gem ministerele de ingineri, cadre universitare, economisti, doctori docenti, avem cel mai mare numar de secretari de stat pe cap de locuitor taxat la sange, oriunde mergi risti sa calci pe bataturi un expert si totusi nici unul dintre acesti corifei ai stiintei si culturii n-a fost in stare sa gaseasca ideea pe care un brasovean obisnuit, nea Sandu Gheorghiu, fost muncitor la Canal, a avut-o: deschiderea ecluzelor, pentru ca “mareata ctitorie” sa preia o parte din debitul Dunarii si astfel riscul de inundatie sa fie eliminat. Dupa ce s-au coit vreo patru zile, baietii destepti, dar cam lenti la minte si cam jumanfisisti, din guvernul Boc, au avut revelatia principiului vaselor comunicante si au inteles ca nea Sandu are dreptate. Desigur, intre timp apele facusera prapad, dar tot e bine ca s-au trezit si atunci, ca mai era putin si Atlantida scria pe biata Moldova!

In fata unei asemenea dovezi supreme de incompetenta, delasare, reavointa si de ce nu, prostie in stare pura, stai si te gandesti daca nu cumva clonarea unora ca nea Sandu – oameni cumsecade, cu mintea brici, dar din pacate prea timizi spre a se afirma intr-o lume dominata de guristi si guriste – n-ar fi solutia ideala. Si te mai gandesti cum de e posibil ca sute de specialisti care umfla zeci de mii de lei lunar, prin ministere, sa nu gaseasca solutia, atat de simpla, a taierii nodului gordian, pe care un om fara scoala, fara masterate si cursuri de specializare la Sorbona, a dat-o in secunda doi. Suntem, am mai spus-o, blestemati sa murim precum copilul cu multe moase din zicala, cu buricul netaiat. In locul lui Boc, as taia in carne vie, cu riscul sa ma plimb singur prin ditamai Palatul Victoria. Ca daca nu taie el, si nu taie acum, riscam sa ne trezim nu doar cu Galatiul pe post de Venetia Orientului, ci sa ne ducem cu totii pe Apa Sambetei. Si din pacate, apa asta n-are ecluze….