In urma unei discutii cu un amic din America privind criza lor si criza noastra, solutiile lor si ale noastre, l-am rugat sa-mi scrie cateva texte fix pe aceste probleme, rezumate in titlu. Il voi semna Americanul, pentru ca nu-l intereseaza sa-i apara numele. Primele parti le gasiti aici: 1, 2, 3, 4 si 5.
Destui dintre cei care au comentat articolele mele anterioare m-au acuzat de tradare de tara pentru faptul ca am preferat sa plec din Romania, in loc sa raman sa lupt. Decizia de a pleca din tara, atunci cand am luat-o, am luat-o destul de usor. Inca din 1990, m-am implicat in politica. La primele alegeri din Romania am fost de partea lui Ion Ratiu, chiar am incercat sa-i fac campanie. Doar ca nu se prea putea pe vremea aia. Oriunde mergeam eram intampinat cu ostilitate. Si atunci am fost acuzat ca eram tradator de tara, iar in unele locuri am fost amenintat chiar cu bataia.
A castigat Iliescu impreuna cu FSN-ul alegerile din 1990 si pe cele din 1992. A trecut vremea si a venit 1996, anul in care credeam eu ca va fi Marea Schimbare in Romania. Alegerile au fost castigate de Emil Constantinescu si Conventia Democrata din Romania. Sperantele mele au fost enorme, dezamagirea pe masura. Atunci m-am trezit la realitate. Mi-am dat seama ca tara pe care o iubeam eu nu e aceeasi cu tara in care traiam. Am recitit istoria si am vazut ca tradarea este parte integranta a noastra, a romanilor. Vlad Tepes a fost asasinat chiar de fratele sau, Radu de la Afumati. Mihai Viteazu, dupa Unirea de la 1600, a fost tradat de boierii romani. Constantin Brancoveanu a fost tradat de rudele sale. Horia, Closca si Crisan au fost tradati chiar de niste tarani pentru care ei se rasculasera. Ca sa nu mai vorbim de marea tradare de la 23 august 1944. Zi care ulterior a devenit sarbatoare nationala. Ani de zile, ca popor, am sarbatorit tradarea mascata pompos sub expresia “Ziua intoarcerii armelor impotriva Germaniei Naziste”.
Incet, incet, am inceput sa diferentiez Romania abstracta de Romania reala. Mi-am dat seama ca ceea ce iubeam eu era Romania abstracta, nu cea reala.
Asa ca mi-am facut valiza si am plecat. Ce am tradat eu a fost Romania reala, am tradat coruptia, hotiile, traficul de influenta, mita si badarania.
Si intrebarea mea pentru cei ce vor comenta: Merita iubita Romania reala?
NU cred ca cine pleaca din Romania e tradator si cine ramane e “om de bine”… Tara o ai cu tine in suflet si poti lupta pentru ea si in Antarctica.
Romania “reala” ii cuprinde si pe “tradatori” dar si pe Horea, Tepes, Mihai. Cel mai fruoms a “tratat” dilema asta Tutea, cand a spus pe de o parte “Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci treisprezece ani de temniţă pentru un popor de idioţi! De asta numai eu am fost în stare”, iar pe patul de moarte : http://www.youtube.com/watch?v=GchxuUXLpQw&feature=related vezi la minutul 7.
Am suferit noi mai mult decat el? Si daca el si-a iubit atat de mult Romania reala, noi ce altceva putem face?
bai baiatule, da’ tu n-ai treaba deloc? mai du-te si tu si mori un pic si gata.
Ionescule, inteleg pentru cine s-a inventat proverbul cu cainele care moare de drum lung: pentru tine.
Fratele lui Vlad Tepes, Radu de la Afumati era, totodata, fiu nelegitim a lui Radu cel Mare si nepot a lui Vlad Calugarul care era….frate cu Vlad Tepes. Deci nepotul era frate cu bunicul.
Radu de la Afumati a fost un mare luptator antiotoman, si da a murit ucis prin tradare, de boierii care voiau pace cu turcii. A nu se confunda cu Radu cel Frumos, frate cu Vlad Tepes care s-a batut de multe ori cu Tepes. Totusi Tepes a fost ucis de Laiota Basarab, nu de Radu (nici Frumos, nici Afumat:).
Romania reala nu as putea spune ce este pentru dv., dar daca reducem realul romanesc la “coruptia, hotiile, …” ma tem ca vom confunda Romania cu ciocoii care mentin parghiile puterii in virtutea unei uzurpari facute in anii 40, in conditiile ocupatiei sovietice si a sistemului perpetuat de atunci prin teroare si dictatura, iar in prezent prin bani si coruptie generalizata.
Cred ca nu e chiar greu sa ti se faca sila de Romania si sa pleci. Problema este daca toti tinerii onesti si capabili ar face alegerea asta cine ar mai ramane sa construiasca aici ceva? (chiar cu riscul de a fi tradati)
Atat timp cat nu uiti ca esti roman si incerci sa faci ceva pentru natia din care ai iesit, nu poate fi vorba de tradare. Fratii Baciu din Dolhesti s-au intors la peste 70 de ani in satul lor si l-au modernizat pe banii lor. Intr-o Romanie reala, palpabila, plina de gropi si noroaie. As spune ca Romania reala merita sa o schimbi. Si probabil nu poti face asta decat daca o (si) iubesti.
Si in final, o intrebare (daca tot ne-am lamurit cu Romania): Ce este (totusi) America reala?
Nu te acuz de tradare de tara, pentru ca nu sunt judecator. Cel mult pot sa te acuz ca faci prea repede legaturile intre cele doua tari. Or fi ele tari ale tuturor posibilitatilor, dar folosim sensuri diferite. Romania s-ar putea ridica la nivelul SUA doar in momentul in care adoptam toate realizarile: taiem alocatiile pt mame, dar egalam salariile si preturile la combustibil.
Are dreptate cu Romania reala, chiar daca nu le are el cu istoria
. Si de ce ar fi plecara din tara tradare ? Nu are voie omul sa caute o viata mai buna ?
Eu de ce plec:
1. Ca sa nu il mai muste cainii vagabonzi pe copilul meu.
2. Ca sa nu mai ascult manele la maxim toata noaptea de la vecini sau din parcare
3. Ca sa nu mai fac slalom printre gunoaie, excremente animale si umane , in drum spre servici
4. Ca sa nu mai aud sindicalisti milionari cersind de la mine respect la televizor sau in strada
5. Ca sa am sansa sa aiba cine munci cand voi fi eu pensionar, in tara aia
6. Ca sa am parte de o justitie dreapta , nu una de vanzare
7. Ca sa nu mai platesc din banii mei , o armata de politicieni hoti corputi , lasi si impostori.
Nu vreau sa mai platesc imp[ozit statului roman!
[...] de ceva vreme, zicerile unui aşa-zis român, stabilit în ţara unchiului Sam. Ultima postare a acestui emigrant USA vine ca un răspuns pentru cei care i-au criticat decizia de a părăsi [...]