Daca veti avea curiozitatea sa intrebati parintii din aceasta tara ce-ar vrea sa devina copiii lor cand vor fi mari: Mutu sau Nisipeanu, probabil ca majoritatea absoluta va inclina transant spre primul nume, fiindca de al doilea n-a auzit. Si cand vor auzi ca e sahist, vor rade zeflemitor: “Sahist? Pai inseamna ca asta n-are bani nici sa treaca Aleea Sahistilor din Cismigiu. Pe cand Mutu, eeee, Mutu e plin de bani, de talent si de noroc. As vrea sa fie fiu-meu ca el!” Din pacate, nimeni nu l-a intrebat pe “fiu-sau” daca vrea sa-si utilizeze capul si la altceva decat la a lovi cu el balonul rotund.
Acum, aflu ca un deputat PDL vrea ca sahul sa fie introdus materie optionala in scoli. Pana acum, deputatii PDL s-au intrecut in propuneri aiuristice; asta insa mi se pare o idee excelenta. Cei ce au jucat sah stiu ce inseamna acest sport: logica, disciplina mentala, putere de patrundere, clarviziune. Este o biciuire a creierului, daca vreti, pentru ca mintea sa nu lancezeasca. Copiii care invata sah au – statisticile o demonstreaza – performante scolare mai bune decat cei ce prefera sa bata maidanele. Desigur, exista si oponenti ai ideii. Ei spun ca o eventuala introducere a sahului ca optiune pentru ora de sport ar priva elevii de miscare si i-ar face si mai inclinati spre sedentarism si obezitate. N-am vazut prea multi sahisti obezi si nu cred ca sahul ar fi de vina pentru faptul ca unii dintre copii au tendinta sa rupa cantarul. Poate ca ar fi mai bine sa-i oprim pe micii gurmanzi de la a da iama prin fast-food-uri decat sa ne lamentam ca-s grasi fiindca studiaza deschideri in loc sa alerge prin curtea scolii.
Si apoi, eu n-am auzit de vreun copil de ciclul primar sau gimnazial care sa faca miscare doar la ora de sport. De cand se scoala si pana se culca, pustii sunt intr-o permanenta miscare, fiindca asta e metabolismul lor, au multa energie si simt nevoia sa si-o consume. Ati facut cu totii scoala si stiti ce miutze incingeam inainte sau dupa ore, cu ghiozdanele drept poarta si pantalonii vesnic carpiti in genunchi de la atatea plonjoane pe asfalt. Sa-ti imaginezi ca elevul roman e un model de conduita si practica miscarea doar in cadru organizat, la orele de sport, mi se pare ceva exagerat. Asta ca sa nu mai vorbesc de miile de elevi obligati sa mearga zilnic kilometri intregi pe jos pentru a ajunge la scoala. Pai ei vin la ora de sport gata obositi, ii punem sa mai alerge o ora, sa se fortifice, ca poate vor sa plece intr-o zi, tot pe jos, si la liceu?
Am totusi indoieli ca initiativa va fi adoptata. Niste copii care invata sah vor invata sa gandeasca si, ca adulti, nu se vor mai lasa usor atrasi de painea si circul oferite de politicieni. Niste copii care invata sah vor invata ca pot spune si “Nu”, in locul unui “Da” servil, pentru un blid de mancare si-o galeata de plastic, oferite la vot. De la Fischer la Kasparov, rar am vazut sahisti implicati in viata sociala care sa se lase dusi de nas. Dimpotriva, ei sunt cei mai aprigi contestatari ai puterii si abuzurilor ei. Dar au politicienii nostri nevoie de un electorat care sa le conteste nesimtirea si magariile? De unul care apreciaza cele 64 de patratele magice mai mult decat patratelele de pe abdomen? Sau mai curand le trebuie unul care adora vedetele cu IQ subunitar de pe gazon, unul care bea bere Burger, ragaie, rontaie la seminte si urla in maieu, in fata televizorului, cand rateaza Cristi Tanase, Claudiu Niculescu sau alte panarame pasionate de cluburi, spirtoase si pitzipoance? Concluzia este, cred, evidenta: nu vom avea sah in scoli, nici macar ca disciplina optionala, cata vreme cei ce fac regulile in tara asta sunt nu regii, ci nebunii.
îmi place șahul și n-am nimic împotriva introducerii lui ca opțional în orele de sport, dar înainte de a avea șah în școli, ar trebui să avem școli ce nu se prăbușesc pe elevi în mediul rural…
)
(știu, prea sceptic
Iaca scart spartane!
Mai noi gandim dar nu muncim!Ori nu mai avem unde!
@Spartakus, acord total.
O idee buna, desi nu consider ca ar trebui sa se faca o lege pt asta. Daca parintii ar fi parinti si profesorii ar fi profesori, interesati de binele copiilor, nu ar tb sa fie manati de la spate de o lege. Exista cluburi/cercuri de sah unde copiii si-ar putea petrece timpul liber.
Sahul e doar o optiune de a dezvolta anumite abilitati la copii; de ce nu ar fi si ore de aeromodelism, teatru, pictura etc?
Totul e ca cineva sa le deschida “apetitul” pentru astfel de activitati.
Desi si mie imi place sahul, as avea cateva obiectii.
Sa incep prin a preciza ca eu de mult ma intreb (retoric, fiindca raspuns nu ma astept sa primesc) DE CE fotbalistii nostri care NU au rezultate meritorii sunt incomparabil mai bine platiti decat reprezentantii celorlalte sporturi care AU asemenea rezultate (medalii, cupe, diplome), care urca pe podiumuri incat este cantat imnul nostru national.
Revenind la sah, STIU deja de mult ca “lumea” nu se hotaraste asupra categorisirii sahului, inca nu e limpede daca e joc, sport sau arta.
Eu personal sunt in favoarea introducerii posibilitatii (optionale, benevole) studierii sahului in cadrul scolii, dar nu sunt de acord ca aceasta sa fie alternativa la orele de educatie fizica. De acord, copiii fac oricum efort fizic, dar categoric nu si educatie fizica, nu invata staruinta, rabdare, perseverenta, educarea rasuflarii, etapele miscarii intense (incepand cu incalzirea muschilor si articulatiilor), dozarea efortului pe parcursul efortului sustinut timp mai indelungat, nu afla despre “al doilea suflu”, etc – toate astea se invata in cadru organizat, recte in cadrul programei scolare (sau cel putin asa AR TREBUI sa se intample).
Mai am si o obiectie de ordin practic: punerea in practica a acestui tip de initiativa este foarte greu de organizat, de orchestrat, incepand cu absenta programei scolare si a manualelor in domeniu, continuand cu lipsa unor suficiente cadre didactice cu pregatire superioara de specialitate in acest domeniu anume (fara sa mai mentionez ca acea pregatire de specialitate ar fi necesar sa fi fost dobandita IN SCOP DIDACTIC, invatand astfel, pe langa specialitatea propriu-zisa, si didactica, pedagogie, psihologie, etc – ca oricare alt profesor), si terminand cu dificultatea stabilirii unor bareme conform carora sa fie facuta evaluarea rezultatelor elevilor.
Si-apoi – daca cineva NU VREA sa invete sah (dupa clasele obligatorii el vrea cu tot dinadinsul sa mearga cioban la oi, sau padurar, sau mecanic auto, sau – vorba cuiva – tinichigiu auto sau ospatar, si pt asta el considera ca n-are nevoie de sah, si pe el “nu-l trage ata” sa invete sah, si NU VREA S-O FACA – NA!) CA CE CHESTIE sa-l silesti sa invete SI asta, PE LANGA – spre exemplu – istorie, geografie si/sau biologie de care poate “i se falfaie” in nestire?
Sahul, intr-adevar, ii va ajuta, dar nu numai psihic: sahistii fac si foarte multa miscare si exercitii fizice dintr-un motiv foarte simplu, ei au nevoie sa le circule sangele cat mai bine ca sa le oxigeneze creierul. De aceea, majoritatea celor care predau sah sunt antrenori, nu profesori.
Dar in privinta faptului ca pustii fac miscare, mi-e teama ca s-au schimbat niste lucruri. Acum chiar devin sedentari si nu din cauza meniului. Cand eram noi copii aveam unde sa ne desfasuram. Acum nu mai sunt locuri de joaca, le-au ocupat cladiri construite haotic printre blocuri, garaje si parcari. In plus, azi au pe cap calculatoare, playstation si televizor.
sah nu stiu sa joc, dar nici nu m`am chinuit sa invat
in schimb imi plac tablele