Congresul PNL, incheiat ieri, m-a facut sa-mi aduc aminte, cu incrancenare, de Congresele cu final asteptat ale PCR. Cu singura diferenta ca de asta data “cel mai iubit fiu al poporului” n-a fost pelticul Ceausescu ci sarmantul Antonescu. In rest, aceeasi atmosfera, aceleasi discursuri gaunoase – desi, e drept, n-a mai fost criticata vehement “exploatarea omului de catre om” ci dusmanul de serviciu, Basescu&PDL – aceleasi promisiuni aiuristice despre cum o sa curga in Romania lapte, miere si petrol. (Aplauze si ovatii indelungi). Rezultatul era stiut: Antonescu presedinte. La dorinta sponsorilor.

Las la o parte faptul ca in majoritatea partidelor din tarile civilizate, esecul in alegeri atrage dupa sine macar o tentativa a candidatului de a demisiona. Antonescu n-a iesit nici macar pe locul doi, a iesit pe trei. Si ce daca? A prestat bine si a ascultat, in general, indicatiile abilului antrenor Patriciu, care i-a zis la intrarea in ring: “Da-i numai la ficat! Numai la ficat, ca e punctul lui slab si-l termini!” Dar Basescu a avut ficatul mai tare decat au crezut ei si i-a facut K.O. cu tot cu arbitru. A avut Crin o iesire personala, in seara alegerilor, cand ii acuza pe moguli de o uriasa dezinformare dar probabil in noaptea aceea a trecut nu pe la relaxare, ci pe la prelucrare, la conu’ Dinu, si acesta i-a spus, cam ca  dl Pepe/Dinica, in Filantropica: “Dom’ profesor, pai la banii tai iti permiti sa ai demnitate?”. A doua zi, Crin se prezenta, spasit, la televiziunile mogulilor abia injurati si il demoniza pe Basescu.

Acum, Crin n-a mai suflat in front. A debitat aceleasi fraze invatate pe de rost, a spus ca scopul PNL trebuie sa fie eliminarea PDL, cu orice pret. Un discurs extremist si aiuristic, de aveam impresia ca asist la congresul anarhistilor lui Bakunin, propunand nascocirea altor bombe spre a-l face pe tar mici farame. In loc sa se concentreze pe un program politico-economic coerent, cu solutii concrete menite sa faciliteze iesirea tarii din criza, Antonescu a reluat paguboasele obsesii: Basescu, oligarhii din jurul presedintelui, PDL, pericolul dictaturii, adaugand si ca o alianta cu PSD este acceptabila, “atunci cand o impune interesul public”. Adica atunci cand vor sponsorii. Si ei vor.

Ca si PSD, PNL a ratat sansa de a se reforma. Va merge inainte, cu acelasi refren prafuit si cu aceeasi echipa care a pierdut lamentabil anul trecut: Norica, Fenechiu, Rusanu etc. Oameni care doina stiu, doina canta: “Basescu-dictator”. Dar pentru conu’ Dinu e suficient, asta inseamna ca sunt pregatiti ideologic. Faptul ca electoratul le-a dat o palma la vot si, contrar celor ghicite in globul de cristal de mama Omida si tata Turambar, mai multi votanti liberali l-au votat pe Basescu decat pe Geoana, nu pare sa-i intereseze pe liderii PNL, care danseaza, voiosi, pe un vulcan, ramanand fidele slugi la doi stapani: Patriciu si PSD. O asemenea atitudine este din start perdanta si n-ar fi exclus ca, in ciuda sponsorizarii generoase, PNL sa ramana “fara coledzi”, luand-o pe urma defunctului PNTCD. Promit sa vars un pahar de vin in memoria lui, ca a dat tarii oameni de seama. Sau nu, nu vin, mai bine vodca, asta place la lipoveni.