Precum cei ce urmaresc fenomenul bloggeristic autohton stiu deja, la abia incheiata editie a Roblogfest a avut loc un incident minor dar suficient de mediatizat cat sa starneasca, intr-o buna traditie, o furtuna intr-un pahar cu apa, lung prilej de vorbe si de ipoteze, cu posturi, comentarii si acuze, totul culminand cu traditionala gratulare reciproca “ba pe-a ma-tii”. Un tanar domn a avut o iesire la adresa altui tanar domn, pe motiv de injurat nevasta anul trecut, si cum probabil clondirul cu trei kile mastica prima nu-i era la indemana, i-a aruncat in fata o sticla cu bere (Nota Reporter Virtual: Spartakus nu stie, dar n-a fost bere, ci o eprubeta cu jagermeister). Trec peste faptul ca este un sacrilegiu sa arunci binecuvantata licoare cu care vikingii faceau candva libatii zeilor in obrazul unui moftangiu. Ma intereseaza doar actul in sine. E corect sa te razbuni pe unul mai prost ca tine si sa te  mai si lauzi cu asta?

In opinia mea, si este doar umila mea parere, o fi corect dar nu e rentabil. Si o sa explic si de ce. In primul rand, ma numar printre cei ce cred ca atitudinea lui “iti rup capul”, “iti sparg fata”, “pe copilasii mei de nu te distrug”, “te cocsez, sa moara Bibi” apartine prin definitie categoriilor socio-profesionale care atunci cand deschid o carte se uita la poze. O fi fost la moda acum o mie de ani, pe vremea printeselor si cavalerilor. O fi inca la moda la o anumita parte a populatiei, mai afectata de incalzirea globala si de ultravioletele in exces. Dar ea mi se pare o atitudine de neconceput pentru un om care a invatat sa scrie si sa citeasca, a invatat sa foloseasca VERBUL, asa cum nici maimuta, nici Cro-Magnonul, nici Jean de la Craiova nici Fernando de la Caransebes n-au invatat inca.

Contrar celor crezute de domni precum Mircea Badea si prichindelul ala din Vacanta Mare, al carui nume imi scapa, dar a carui deviza era “va sparg, sa moara mama”, raman la parerea ca o vorba de duh, o ironie acida, arde si doare mai mult decat orice croseu in mecla, decat orice directa la pifometru. Un ochi vanat se vindeca mai usor decat o jignire facuta in public. Cand limba romana are atatea cuvinte frumoase ce pot fi potrivite in detrimentul adversarului, umilindu-l strasnic, de ce sa apelam la pumni, cum facea Homo habilis fiindca, eufemistic vorbind, nu-i crescuse grai?

Si mai e un aspect. Cand eram mic, si eu gandeam – de fapt nu prea gandeam – ca o ofensa trebuie razbunata cu pumnul. Intr-o zi l-am lovit pe unul dintr-o prostie si ala a cazut, s-a lovit si era s-o mierleasca. Taraboi, scandal, acuzatii, o bagasem pe maneca. De atunci am jurat sa nu mai procedez asa decat in situatie de legitima aparare. Ce castigi daca, atunci cand te face unul albie de porci, tu ii dai una si-l trimiti la loc cu verdeata mai repede decat ii scria lui in contractul cu FC Terra? Ala intra in pamant, tu intri in puscarie si cand vrei sa fluieri, fluieri cat te tin bojocii, ca de acolo nu te mai scoate nimeni si nici star de cinema n-ajungi. Plus ca, luandu-l la bataie pe unul mai slab, mai ales cand nici nu esti de prin partea locului, risti sa te trezesti cu o gasca de ciumeti peste tine, care o sa-ti explice, folosind limbajul semnelor pe corp, filosofia existentiala de baza la ei in cartier: viata e complexa si-are multe aspecte.

Daca Lovin va face la anul, asa cum se lauda, un concurs mai corect, mai bine organizat si nu in ultimul rand mai bine stipendiat decat Roblogfest, o sa-l rog frumos sa ma lase pe mine sa tai biletele la intrare. Promit ca nu vor intra in sala decat oamenii care surad, care stiu sa viseze frumos, care au batistute curate si unghiute taiate si care tin palmele deschise, pentru salut si nu stranse in pumn, pentru lovit.