Similara cu alte cazuri prezentate aici, povestea fotoreporterului Daniel Stefanescu vorbeste despre cum se comporta un angajator in presa, cum iti sunt incalcate drepturile si cum esti fortat sa-ti dai demisia dupa ce esti supus la diverse presiuni. Istoria acestui angajat e scrisa chiar de el, de undeva din Italia, unde a plecat dupa ce si-a dat demisia.
“Am lucrat la ziarul “Click!” de două ori. Prima dată, pe o perioadă de şase luni, pe post de colaborator, între 17 iulie 2007 şi 1 februarie 2008. Din această perioadă am fost plătit doar pentru patru luni, primele două fiind considerate “de probă”. Am tăcut şi am înghiţit, fiind prima dată când lucram în presă.
Dupa exact un an, m-am întors, având nevoie de bani. Iar am fost nevoit să stau o lună de zile (februarie) “de probă” fără contract, fără să fiu plătit în niciun fel, chiar dacă înţelegerea iniţială fusese să mi se facă contract de muncă din start, pentru că ştiau deja cum lucrez.
Spre sfârşitul lunii, am fost chemat la redactorul-şef (Cristian Stancu) şi am fost informat că nu au cum să îmi facă contract. Mi-a spus că, pentru moment, mi se va face doar contract de colaborare pe o perioadă de trei luni şi cu un salariu cu 600 ron, mai mic decât cel pe care îl negociasem cu şeful departamentului foto (Florin Şuler).
Am refuzat oferta. Văzând că sunt hotărât să plec, a sugerat să rămân totuşi măcar o lună pe contract de colaborare, ridicând suma de bani cu 300 ron (cu 300 de ron mai putin decat suma negociata initial cu Florin Suler). Totodată, am stabilit de comun acord că după luna respectivă voi primi salariul stabilit iniţial. Bineînteles, la sfârşitul lunii martie, contractal meu de colaborare a fot prelungit cu încă o lună, iar de bani s-a uitat complet. Dar am trecut peste asta.
Problemele majore au inceput în momentul în care am refuzat să mă duc la un material, fiindcă existau şanse să îmi pun în pericol starea de sănătate. Mai exact, este vorba despre momentul în care a fost descoperit al doilea caz de gripă porcină în ţară. Am fost trimis în restaurantul în care, persoana diagnosticată cu gripa A/H1N1 sărbătorise cu o seară inainte. Fiind practic un posibil focar de infectie! Ca urmare, şeful meu de departament, Florin Suler, s-a dus la Cristian Stancu şi l-a informat de refuzul meu. Am fost chemat în biroul redactorului-şef pentru a explica de ce am refuzat “un ordin”. Le-am spus că “sănătatea nu mi-o periclitez intenţionat, sub nicio formă” şi am fost trimis înapoi la birou. Urmările au fost subtile, dar foarte şimţite. Şeful de department, Florin Şuler, a început să mă evite, chiar să mă excludă din discuţiile importante legate de echipă şi am fost anunţat de colegi “vezi că ţi s-a pus gând rău!”.
La scurt timp, mi-am rupt un deget de la picior. Când l-am sunat pe şeful de department să-l anunţ că mă duc la Spitalul de Urgenţă pentru o consultaţie şi o radiografie, deoarece nu puteam călca, mi s-a răspuns: “Păi te-am pus eu să-ţi rupi piciorul? Du-te şi când termini, vino încoace că avem treabă!”. Deşi medicul mi-a recomandat repaos total şi mi-a dat concediu medical trei saptamani, m-am întors la muncă după numai o săptămână. Chiar şi aşa, am fost blamat şi mi s-a reproşat că “nu ai ţinut cont de şi de ceilalţi”… de parcă mi-aş fi făcut rău intenţionat!
Toata situaţia a culminat la puţin timp după, când au vrut să mă trimită la mare să pozez fete pentru “Pagina 3” şi am refuzat din nou, din cauza condiţiilor pe care le ofereau. Mai exact, deşi în acte scria că voi primi 70 de ron diurnă, în mână aş fi primit doar 35 de ron. Totodată, aş fi înpărţit camera de hotel cu un coleg, deşi cei dinaintea mea au avut camere separate. Am fost chemat iar în biroul domnului Stancu să dau explicaţii pentru refuzul meu. În birou erau şi Florin Şuler şi Adrian Halpert. Le-am spus că nu vreau decât să am parte de intimitatea mea, că nu mă interesează confortul camerei, că poate fii şi o cameră cât un pat de mare. Voiam doar să pot dormi noaptea liniştit. Răspunsul a fost simplu: “Ne pare rău, domnule Ştefănescu, dar noi suntem saraci! Poate la alte redacţii!”.
Mi s-a cerut să-mi dau demisia pe loc, cu acordul părţilor, am refuzat şi am fost trimis înapoi la birou. Cei trei au discutat despre situaţia mea iar şeful departamentului, Florin Şuler, m-a anunţat ulterior ce stabiliseră:
- începând cu lunea următoare, m-au trecut pe program de opt ore fix, de la ora 07.00 la ora 16.00, cu o oră de pauză de masă;
- m-au pus să predau aparatul foto şi restul echipamentului;
- mi-au tăiat drepturile de autor, aşadar am ajuns să primesc doar un sfert din salariul negociat la început.
Potrivit contractului, eu aveam un program de luni până vineri, de 8 ore pe zi, dar “flexibil”. Ce însemna “flexibil?” De regulă, la ora 11 îmi începeam programul, terminând când scăpam de la ultimul material, poate la 21.00, poate mai târziu, în condiţiile în care multe evenimente aveau loc noaptea. Aveam liber o singură zi din weekend, deşi au existat situaţii în care am fost trimis la un subiect sau două chiar şi în ziua liberă. Aşadar, program “flexibil” se traduce prin “mereu la dispoziţia lor”.
Totuşi, pentru cei care nu ştiu asta, “program flexibil” nu înseamnă “la dispoziţia angajatorului”, 24 din 24 de ore, ci doar că poţi muta acele 8 ore legale de muncă după cum cere situaţia. De asemenea, nu înseamnă că eşti obligat să lucrezi sâmbăta şi duminica şi nici stai 14 ore la muncă. Orele suplimentare se plătesc, oameni buni!
Prin restabilirea programului la 8 ore, ei nu au facut decât să pună pe foaie faptul că încep să îmi respecte programul din contractul de muncă. În condiţiile în care eram chemat de la 07.00 iar restul departamentelor veneau la 11.00, ei încercau şi să mă prindă întârziind, pentru a avea un motiv plauzibil de a mă concedia. De la 07.00 la 11.00 eu nu făceam absolut nimic la serviciu, nu aveam nimic de muncă. Nu mi-au dat nicio sarcină de făcut care să necesite începerea programului de la acea oră. Pur si simplu, era război psihologic.
2. Am predat echipamentul, aparatul foto, obiectivele, iar în momentul în care am întrebat cu ce voi lucra mi s-a răspuns “pai aparatul tău ce are?”. Le-am spus că e stricat. În contract scria clar că sunt obligaţi să-mi pună la dispoziţie echipament cu care să pot lucra. Din păcate, nu scrie şi ce fel de echipament. Am trecut de la un Canon Mark II, cu set complet de obiective şi alte accesorii, la un Canon PowerShot E1, de la un aparat profesional la unul de buzunar (te rog, caută pe google să vezi aparatul). Situaţia generată de dotările ineficiente ale ultimului aparat foto a dus la pierderea încrederii din partea colegilor în abilităţile mele de fotograf. Foarte mulţi, mentionau când cereau un fotograf: “dar nu pe Daniel”, şi nu pentru ca nu aş fi fost competent, ci din cauza aparatului. Tuturor le era frică să nu se trezească cu poze cu care să nu-şi poată face materialul. Cu toate acestea, n-au reusit să-mi scadă performanţele. Am facut faţă, fotografiile mele fiind publicate în continuare. Contează şi fotograful, nu doar aparatul.
Două luni de zile în conditiile astea (trezit de la 05.30, ca să ajung la muncă la 07.00, stat degeaba până la 11.00, ieşit pe teren de două-trei ori pe săptămână, presiuni din partea şefului de department care în fiecare săptămânâ ma întreba de două-trei ori “Tu ce ai de gând? Mai stai? Că eu am nevoie de oameni de bază şi cu tine nu fac nimic aşa”, drepturile de autor tăiate, chiar dacă fotografiile mele erau în continuare publicate) şi lipsa banilor m-au constrâns să-mi dau demisia.
După câteva zile de la demisie, am plecat în Italia să lucrez. Când m-am intors în ţară şi am trecut pe la redacţie să-mi fac lichidarea am aflat că nici cartea de muncă nu mi-a fost făcută.
Totuşi, eu sunt un caz norocos în ceea ce priveşte relaţia cu trustul Adevărul. Spun “norocos” pentru că sunt tânăr, nu am o casă de întreţinut, familie, sau prea multe responsabilităţi. Am asistat îndeaproape la cazul Cristianei Mitroi, al lui Marius Coman (pe care eu l-am inlocuit), dar şi al Mariei Lazăr (tot fost fotoreporter la Adevărul). Cea din urmă a fost dată afară doar pentru că a devenit membru MediaSind. Totodată, mulţi alţii au fost concediaţi sau fortaţi să-şi dea demisia cu aceleaşi acţiuni abuzive.
Aviz pentru cei care vor sa se angajeze acolo: nu respectă prevederile contractuale. Încalcă în mod grosolan cele stabilite iniţial, nu-şi respectă promisiune privind condiţiile de muncă, de program şi de salarizare.
Odată angajat, ai două variante: ori te supui cerinţelor lor, ori îţi ceri drepturile pe care ţi le încalcă. Rezultatele sunt pe măsura poziţiei pe care o adopţi ca angajat în trustul Adevărul.
Fie accepţi cu stoicism munca peste program, sancţionările ilegale şi renunţi la dreptul tău la zile libere, la salariu plătit corespunzător, la program de muncă legal şi la alte drepturi stipulate în contractul de muncă. Dată fiind dimensiunea trustului, a specialiştilor de acolo, ştiu cum să-şi acopere spatele. Teoretic, totul este legal numai în acte, în baza contractului semnat. În practică, acesta nu se respectă!
În ipoteza în care îţi ceri drepturile, cum am făcut eu, şefii se vor folosi de toate tertipurile pentru a pune presiune asupra ta, pentru a te hărţui până cedezi tu, ca angajat, şi îţi dai demisia, sau până comiţi o greseală pe care o folosesc ca pretext pentru a te concedia în baza unui temei legal.
Observaţii:
Trebuie să menţionez că nu pot dezvălui exact care a fost salariu promis şi cât am primit în mână. Există o clauză de confidenţialitate în contractul semnat pe care trebuie să o respect”.
[...] Lovin scrie pe reportervirtual.ro o nouă poveste horror de la “cel mai ziar din lumea asta”. Luaţi de vă minunaţi de [...]
Mda, războiul cu bunul-simţ continuă la AH. Am scris şi eu despre asta. Suntem deja mult prea mulţi oameni care au păţit mizerii de genul ăsta de la AH.
[...] This post was mentioned on Twitter by ReporterVirtual, Blogulet de Tuiter. Blogulet de Tuiter said: Povestea unui fost angajat de la Adevărul Holding http://bit.ly/c1a6h6 #Blogosfera [...]
Lucrez la Adevarul Holding inca de la inceput si cunosc toate cazurile, inclusiv pe cel al lui Daniel Stefanescu, care a fost un coleg apreciat. Pot confirma ca are perfecta dreptate in legatura cu sicanele care sunt deja marca inregistrata in acest trust. E si foarte adevarat ca o mare parte dintre cei dati afara erau oameni slabi si e fals ca atmosfera e de teroare. Ce teroare e aceea cand cvasimajoritatea ziaristilor si layouterilor ajung la munca la 12 si rup usile la 19? Daniel a uitat sa mentioneze ca programul sefilor nominalizati de el (Suler, Halpert si Stancu) e de-a dreptul unul part-time si ca indeosebi sefii cei mai importanti isi iau concedii cu nemiluita care nu sint cuantificate oficial. Cel mai mare pericol este sa te contrezi cu sefii, pentru ca aici spre deosebire de alte firme numai ei au dreptate! Simplul angajat e doar un sclav care trebuie sa execute tot fara cricnire! Rezisti daca esti obedient, inghiti multe si ai puterea sa le zimbesti in fata calailor. Altfel nu ai nici o sansa. Si sint convins ca asemenea situatii sint si la alte trusturi, pentru ca asta e Romania.
Ce mizerii neinchipuite!!!! Nu mai suportati oameni buni! Strangeti probe si chemati-i in justitie pana la Strasbourg. Nimeni nu mai poate fi sclav! Rusineee trusturi!
Cred ca astfel de povesti sunt la mai multe publicatii si in diferite domenii de activitate.
Am avut si eu un sef care mi-a spus ca el are intotdeauna dreptate,chiar daca greseste,iar eu sunt doar un executant.
[...] Reporter virtual [...]
cred ca l-ai innebunit pe cornete cu subiectele astea.
http://www.carieremedia.ro/2010/03/27/rv-loveste-din-nou-povestea-unui-fost-angajat-de-la-adevarul-holding/
@fost coleg
de acord cu tine, doar ca as face cateva observatii:
1.te contrazici: spui “e fals ca atmosfera e de teroare” si apoi “Simplul angajat e doar un sclav care trebuie sa execute tot fara cricnire! Rezisti daca esti obedient, inghiti multe si ai puterea sa le zimbesti in fata calailor.” asta nu e teroare? sigur, nu in sensul in care iti sta cineva cu pistolul la tampla sau cu cutitul la gat, dar nici nu sunt conditii in care sa-ti desfasori munca si sa mai ramai si cu mintea intreaga. parerea mea.
2.teroarea se poate manifesta intre orele 12 si 19 fara probleme
3.nu stiu exact cum e cu ziaristii, dar nu cred ca sunt multi layouteri care rup usa la ora 19. cate cotidiene ajung in tipografie mai devreme de ora 21-21.30?
si chiar de-ar fi asa, multi angajati muncesc in intervalul 12-19 mai mult decat muncesc sefii intr-o saptamana
Cariere media: Nu, Cornete nici nu mai conteaza. Are alte probleme pe cap. Din pacate, cei care-l vor inlocui nu sunt mai breji, ci din contra. Ce este al lui recunosc. E mai bun ca toata echipa noua a lui Patriciu. El are doar o problema de atitudine in relatia cu subalternii, ceva militaros care nu mai exista nici in armata de acum. N-a invatat inca un lucru banal: nu cu bata faci treaba de calitate. Ceva, ceva vei reusi, dar niciodata asa cum ti-ai dori. Autoritatea nu se castiga prin frica, pararea mea, ci prin ceea ce faci, iar lumea te respecta fara sa tremure si te priveste cu admiratie. Cornete a avut sansa de a face parte dintr-o echipa invingatoare, chiar daca a dus publicatiile pe primele pozitii artificial. A ratat-o insa. Repet: pacat ca este inlocuit cu niste sefi de mucava. Adevarul a avut si inca mai are o sansa uriasa. Sigur o va rata. Vorbim la toamna
. Am mai spus-o.
si eu cred ca adevarul se va dezumfla in cele din urma. la o sedinta cu angajatii, tinuta la hotel caro acum un an, patriciu a spus ca adevarul ar fi pe profit dc nu ar fi investitiile in marketing. asta inseamna, dc ar fi sa anticipam, ca la un moment dat va opri aceste investitii, pt a-si vedea profitul, evident. atunci se va produce reculul trustului, nu doar al ziarului adevarul.
Desi nu am lucrat in presa ,inteleg strigatul de nedreptate al tinarului fotograf .
Rautati umane pe care dobitocii de orice fel le considera semne de putere .
Nu sint semne de putere sint refulari care vin din sus in jos si pe care chiar patronii le indeamna pt a conduce in teroare si obedienta .
A se vedea Ziua si Cotidianul [pe care le am citit ],in timpul campaniei si ce au patit dupa acea .
Sper ca aceasta stire sa apara pe mai multe ziare sau bloguri .
Deocamdata ,bafta .
Sorge: Nu, nu o sa mai apara nicaieri, din pacate, asa cum despre Toghina de la SRR nu pare. Sunt institutii de presa de neatins. Pentru cei mai multi, aia fara cohones, care stau pregatit cu periuta sa indrepte raul produs de mine ca le mai scot gunoiul de sub covor.
ma..dc plm nu aveti curajul sa va puneti numele? asa cum a facut-o daniel?
daniel a fost cu mine la mai toate evenimentele la care am luat parte, pe teren, timp de un an, cat am lucrat ca editor la click!
Sunt de acord cu el, in mare parte. Ce nu cunosc, sunt doar partile lui contractuale. Devotat 100% pe teren, muncea si alerga de la un eveniment la altul pana ii dadea sangele pe nas (cine vrea sa povesteasca …sa povesteasca si “povestea” asta). De multe ori chiar facea turele colegilor lui, doar din respect si din buna vointa. Si da, se profita pana la sange de buna credinta a lui. Si da, si el si Bistriteanu se pricepeau la poze! Sper, din tot sufletul, ca acel ziar sa dea faliment, pentru toate noptile si weekendurile pe care le-am facut acolo. Nu vrea sa ia foc pentru ca nu sunt ipocrit… am avut totusi ceva de invatat de acolo. Satisfactia?! Simplu: recordul meu: 11 zile consecutiv prima pagina pe Click!
Satisfactia lui Daniel? zice unul ca mine ca e un bun fotograf. Mai ales de studio!
aaa..am uitat ceva. O intrebare:Oare Patriciu stie cat este de furat la Adevarul Holding?! astia in plm mor de foame pe capete, turbeaza in cacatul ala de redactie.. si altii isi cumpara Tuareg… plm sau isi fura Lexus-ul de doua ori?!!??!
@fost coleg
nici macar nu am mentionat vreo “atmosfera de teroare”, am fost coleg si sunt in continuare prieten cu foarte multa lume de acolo. Eu nu ma legam de colegi, ci de conducere. Si daca faci referire doar la program, fiecare departament are un program diferit, in functie de necesitati. Totusi da-mi voie sa iti spun programul pe care l-am avut eu cu cateva saptamani inainte sa inceapa problemele:
Luni: 14 ore
Marti: 12 ore
Miercuri: 13 ore
Joi: 8 ore
Vineri: 13 ore
Sambata: 10 ore
Duminica: zi libera. am fost chemat la munca,(in ziua mea libera) dar le-am spus ca sunt plecat din oras.
Iar acesta nu este un caz special! Genul acesta de program il au toti fotografii de acolo. Si daca nu intelegi cum este posibil, gandeste-te ca fotografii lucreaza cu majoritatea departamentelor.
Razvan Voicu poate confirma stilul acesta de program. Saracul, numai el stie cate parfumuri i-am consumat si de cate ori m-a gasit in baie, la eveniment, spalandu-ma pentru ca nu aveam timp sa trec pe acasa sa fac un simplu dus inainte, sau de cate ori m-a dus acasa la 2-3 noaptea, fiind pe teren de la 9 dimineata.
In legatura cu programul si concediile sefilor, nu pot spune ca ma intereseaza nici cate concedii isi iau si nici care este programul lor. Asta e treaba lor si atata timp cat nu isi bat joc de angajati prin asta, bravo lor!
Pentru cei care citesc si se gandesc: “dar asa e peste tot!”. Este probelma fiecaruia ce este dispus sa accepte si ce nu. Totusi exista o lege, pe care cei de la AH o incalca in mod constant. Iar in cazul in care iti ceri drepturile, sau sa se respecte contractul pe care l-ai semnat, esti etichetat “sindicalist”. Eu unul nu inghit magariile prea usor. Si cand am vrut sa iau atitudine, s-a intamplat ce am scris mai sus.
Multumesc celor care ma sustin, si ii rog sa isi aduca aminte ca au existat cazuri mult mai grave decat al meu!.
Iar celor ce nu ati aplecat capul, aveti toata admiratia mea!
Nu ma mira,..desi erai cam pretentios la faza aia cu camera separata la mare ma mir ca nu ai cerut si masaj… ai jignit fara sa vrei, probabil eu te ardeam altfel si plecai singur iar la faza cu cazul ala cu Ah1N1 pe bune ti-ai ales presa fotojurnalism???!!! stiai de la inceput ca e foarte posibil sa ai si momente dastea. nu e un motiv sa faci gat ca deh ..daca te trimiteau in razboi ce plm faceai? nu uita ca in perioada in care am fost in irak au cazut 11 rachete in baza din talil unde eram si eu …si nu am venit plangand sau vaitandu-ma de ceva.. e ok , eu mi-am ales jobu si il iubesc asa cum e.nu te atac prin ce am scris mai sus , sa nu intelegi asta ii stiu pe toti cat de marlani sunt acolo dar .. pe bune ca la tine nu au fost motive. eu m-am certat cu ei pe chestii reale palpabile le-am demonstrat ca se fura ca incalcau orice lege si in primul rand nu aveau pic de respect fata de noi.am spus asta raspicat si majoritatea colegilor au fost in asentimentul meu si m-au sustinut dar dupa cum stim cu totii acolo puterea o are doar unu si daca ala nu a avut o noapte prea placuta sau il strang sosetele ..mai da un om afara.
Sa nu te bucuri niciodata de raul altuia .. ca te paste rau de tot….:D
Hehe…ce nu stiu sefii si sefutii de la Adevarul Holding, dar poate ca ar fi bine sa afle, mogulul Patriciu are o adresa de mail, unde “sclavii pe plantatie” ii scriu despre ceea ce se intampla prin redactiile trustului. Culmea e ca omul raspunde la mesaje si chiar multumeste pentru informare. Turnatoria salveaza Romania!
Daniel, bafta! Iti tin pumnii. Ai sa ajungi fotograf de podium, eu acolo te vad!
[...] Ne-s spune Tiberiu Lovin : Similara cu alte cazuri prezentate aici, povestea fotoreporterului Daniel Stefanescu vorbeste despre cum se comporta un angajator in presa, cum iti sunt incalcate drepturile si cum esti fortat sa-ti dai demisia dupa ce esti supus la diverse presiuni. Istoria acestui angajat e scrisa chiar de el, de undeva din Italia, unde a plecat dupa ce si-a dat demisia.“Am lucrat la ziarul “Click!” de două ori. Prima dată, pe o perioadă de şase luni, pe post de colaborator, între 17 iulie 2007 şi 1 februarie 2008. Din această perioadă am fost plătit doar pentru patru luni, primele două fiind considerate “de probă”. Am tăcut şi am înghiţit, fiind prima dată când lucram în presă….pe larg http://www.reportervirtual.ro/2010/03/povestea-unui-fost-angajat-de-la-adevarul-holding.html [...]
@cretzoo-che
Nu sunt de parere ca toti trebuie sa fie de acord cu actiunile mele. Asa ca iti multumesc pentru sinceritate. Totusi pentru mine, acesta a fost un job. Doar un job! Iar pentru un job, nu consider ca are voie nimeni, sa te oblige sa iti risti sanatatea. Probabil ca si eu as fi facut asta de buna voie, daca iubeam meseria asa cum o faci tu. Dupa cum am mai scris, este problema fiecaruia, ce este dispus sa accepte si ce nu.
Te rog, nu ma intelege gresit, nu incerc sa fac gat. I-am spus si lui Tiberiu cand am vorbit prima data, nu am nimic de castigat din faptul ca public aceasta poveste. Eu mi-am vazut de viata mea, sunt mult mai bine acum. Tot ce vreau, e sa aduc aminte ca au fost cazuri mult mai grave si am mai spus asta!
Si oricat de exagerate ar parea intamplarile sau cerintele mele, sunt legi care spun ca nu am gresit cu nimic.
Ce misto!!! Bai inseamna ca sunt tare de tot, daca in compania in care sunt art director pe merite nimeni nu vede ca vin la serviciu la orele 14.00 si plec la 18.00-19.00 in timp ce altii vin la sapte dimineata si tot sunt dati afara, asa cum e cazul lu amaratul asta care facea poze. Mamaaaaa! Sunt buuuuuun!!! Imi vine sa ma pup cand vad cat de bine imi merge!!! Multumesc Domnule Halpert pentru ca imi intelegeti calitatile si aveti incredere in continuare in mine!!! Ca profesionist binenteles!!!
[...] Lovin publica povestea unui fost angajat de la Adevarul Holding: Problemele majore au inceput în momentul în care am refuzat să mă duc la un material, fiindcă [...]
Tu esti Daniel Stefanescu ala care a omorat-o pe Mihaela Runceanu?
))) De la nume ti se trage…iti spun sigur:))Stii cu ce nu sunt de acord din povestea asta a ta? Cu refuzurile. Am fost si la subiecte de genu gripa porcina ca d-aia sunt reporter sa ma duc si in cacat atat timp cat sunt atent si ma protejez de ce imi poate face rau (vaccin, masca etc). Apoi treaba cu camera de 2 persoane e de caca prietene…adica tu ai stat cu mami si cu tati toata viata si ai avut camaruta ta nu? Crapa intimitatea ta daca stateai cu un coleg o perioada scurta sau te gandeai ca nu poti sa iti aduci gagica sa stea si ea cu tine? 
)) Stii cu ce sunt de acord din toata treaba asta ? Cu faptul ca erai platit cu un salariu de toata mizeria. Atat. Bafta!
@ Daniel – am inteles ca programul tau si al altor oameni din Adev Holding e infernal, dar nu poti nega cat de tare o freaca unii sefi care conduc pe gratis Touareg si Land Cruiser de la mogul. Si hai sa fim sinceri, nu e vorba de teroare pentru nimeni pana cand nu face pe nebunul, adica pe sindicalistul.
@ Razvan Voicu – geniule cu 11 pagini de front la rand, am senzatia ca de bun ce esti acum scrii pe strada. Nu te mai lauda singur ca esti penibil. Sau ai uitat ca 90 la suta din subiectele “tale” erau de fapt ideile fetelor de la Monden care nu voiau sa se certe cu vedetele si ca tu erai doar un scribalau?!
@fost coleg: Este gresit sa spui “vreau sa mi se plateasca orele suplimentare si weekendurile lucrate” sau “Nu imi risc sanatatea”? Sa iti ceri drepturile stipulate in contractul colectiv de munca?
Aaaaa nu stiam asta! In cazul asta o sa il rog pe Tiberiu sa mai faca un post in care o sa imi cer scuze public fata de AH pentru comportamentul meu “sindicalist”!
Ceea ce ma amuza cel mai tare, este ca pe tine se pare ca te deranjeaza mai mult ce masini conduc sefii decat comportamentul lor fata de o multime de angajati. Cred ca e frustrant sa ii vezi asa, venind cand vor, plecand cand vor, in ce masina vor! Doar un gand: daca esti atat de pornit impotriva lor, de ce nu demisionezi? Sau si mai bine… trezeste-te!
@Bogdan Cotiga si restul care vor citi:
Scopul acestui post, nu este sa ma plang. Mi se rupe de AH de multa vreme. Acest post a fost creeat ca sa va aduca aminte de metodele abuzive, folosite de AH pentru a face din om, sclav!
Cazul meu este unul minor. Si lipsit de importanta in comparatie cu altele.
Oameni buni, multi dintre voi se pare ca ati uitat ca NU este ok sa calci pe cap pe nimeni ca sa ajungi undeva, ceva, cineva, orice! Mai ganditi-va la asta!
În caz că o să consideri relevant, mai există o poveste recentă, a unui angajat Adevărul Arad în conflict cu şefii de la Timişoara: http://www.actualitati-arad.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=1692:jurnalist-ardean-intimidat-cu-poliia-in-redacia-adevrul-din-timioara&catid=1:ultima-ora&Itemid=2
Ce se scrie în articolul la care am dat link e “confirmabil” şi de altă lume trecută prin redacţia din Timişoara (ai cunoscut-o pe fata care mă însoţea când ne-am cunoscut la Hotel Timişoara, în toamnă, cu Verde pentru Biciclete – de atunci a fost angajată Adevărul şi şi-a şi dat demisia).
acelasi lucru pe cre il zici tu se intampla si la softeh plus srl, o firma dezvoltatoare de software din bucuresti, am fost angajat la aceasta minunata firma, salariul real nu era trecut in cartea de munca, ba mai mult nu ne dadeau nici apa si muream de sete pe acolo, daca nu respectai cu strictete spusele sefului riscai sa zbori in orice moment afara, erai practic o marioneta
se pare ca toata treaba e in mentalitatea patronilor romani si daca legea ar functiona cum ar trebui nu s-ar ajunge sa ne complacem in situatii de genul, sa fim nevoiti sa muncim ca pe plantate in “fabrici de eugenii”
[...] Chiar daca in Romania fotojurnalismul trece prin momente dificile, vezi reportervirtual.ro sau [...]