La pas dupa martisoare. Flori de plastic, pietre (“semipretioase”, atentie!), miere naturala de albine, margele, parfumuri “de firma” si tot ce iti poate trece sau nu prin cap gasesti la comerciantii nostri cei de toate zilele, luna aceasta pe post de “martisoare”. Luna viitoare, pe post de “iepurasi” ca, deh, se pliaza si omu’ dupa cum scrie la calendar.

Incurajati de vremea insorita din ultimele zile, negustorii de suveniruri au iesit “cata frunza, cata iarba” – cum zice poetul – in speranta ca isi vor vinde marfa. Ii gasesti pe bulevardele de la sosea, in casutele de lemn, inghiesuiti printre obiecte. “Sa fie al dracu, ca ne-a dat si Oprescu asta niste chioscuri de iti vine sa-i dai cu ele in cap. Stam aici ca pestele in conserva!”, imi spune un nene suparat nevoie mare, iar cand il intreb de ce striga “poftiti la martisoare, martisoare sucare” ia foc de-a binelea: “Cum adica de ce strig?!…Pai daca nu strig, nu vezi ca nu se opreste nici Tata mare!” imi explica negustorul caruia incerc sa-i spun ca ziua de 1 Martie a trecut. “Asa, si daca a trecut ce?! Dumneata nu stii ca toata luna asta se <da> martisoare”, ma lamureste el.

Mai merg pret de vreo cateva tarabe si aud o alta discutie, la fel de interesanta. “Stai, domle’ putin… mi-ai dat sase scoici, patru cosari, patru inimioare si doi trifoi si ai spus ca face, cu totul, 360 de mii. (De lei vechi, evident). Da’ restu’ nu mi-l mai dai, ca ti-am dat una d’un milion”, tipa o duduie careia i se facusera ochii cat cepele de nervi. “Nu mi-ai dat cucoana nici un milion, mi-ai dat 500 de mii, ce crezi ca s-a intalnit hotu’ cu prostu’?!”, i-a replicat vanzatorul. Nu s-o fi intalnit hotu’ cu prostu’ dar s-a intalnit hotul cu politistul care a venit la fata locului, caci altfel isi mai lua femeia banii la calendele grecesti.

Dupa ce mai dau o ultima tura prin magazinul ambulant, unde aud si despre “oferta” inevitabila a martisoarelor “de criza”, vad o gasca de babe mirate: “Doamne Sfinte, ce a mai iesit cu moda asta!”, zice una dintre ele care nu-si mai dezlipea privirea de la florile cu poza. Da… pe flori, gratie unei “tehnici americanesti” – dupa cum ne explica vanzatoarea – se pune fotografia pe care o vrei, sa fie, nah, buchetul mai motat. Asa ca, si de data asta, “americanii-s de vina”….