1 martie. O iubesti sau o urasti, oricum ar fi, ziua asta nu lasa pe nimeni indiferent. Fetele sunt asaltate de martisoare, in vreme ce admiratorii lor roiesc, dandu-si pinteni; femeile le primesc cu studiata placere, imbujorandu-se in obraji, in amintirea vremurilor cand purtau la sarafan fundita rosu cu alb si cantareau cu cateva ocale mai putin. Barbatii le ofera din complezenta, in vreme ce neuronii lor lucreaza febril, prinsi in calcule acerbe, pentru a raspunde la intrebarea cruciala: cati bani trebuie sa cheltui ca sa le multumesc pe toate si sa-mi mai ajunga si mie de-o bere?
Cu ani in urma, elev de gimnaziu fiind, asteptam martisorul cu emotie si nerabdare. Pardalnicele focuri ale dragostei nu ma cuprinsesera inca; erau abia niste scantei timide, aprinzand-se cand si cand. Iubeam o colega de clasa – de fapt nu stiu daca era iubire, ci mai curand dorinta neostoita de a-i simti prezenta aproape – o minunatie de copila blonda si faceam deja planuri de viitor, cu naivitatea puberului dornic sa impartaseasca experienta adultilor fara sa stie mai nimic despre viata. Desigur ca nu ratam nici o ocazie de a-i dovedi atasamentul meu. Precum cavalerii medievali, un singur cuvant al ei, un singur suspin, era suficient pentru a-mi da puteri supranaturale si ma simteam gata sa-i indeplinesc orice dorinta. Nu pierdeam prilejul sa ii suflu la ore, sa ii rezolv o tema incalcita si apropierea dintre noi, cand de pilda ma aplecam peste umarul ei, sa urmarim un exercitiu dificil, ma arunca de-a dreptul in al noualea cer. Parfumul ei ma imbata si uram clopotelul ce vestea ora de matematica, fiindca destrama aceasta vraja si trebuia sa ma intorc in banca.
1 martie era prilejul asteptat un an intreg, de a o saruta pe obraji. Simt parca si acum arsura buzelor ei, de parca adineauri m-ar fi atins. Ii dadeam martisorul, in harmalaia generala si ma retrageam in banca, savurandu-mi triumful cand ea si-l agata in piept. Intr-un rand, insa, prin clasa a sasea, daca tin eu bine minte, tocmai ma pregateam sa ii ofer febletei mele darul celei dintai zile de primavara, cand am vazut-o ca-si pune in piept, cu emfaza, un martisor primit de la un elev nou, abia transferat la clasa noastra si care trecea drept foarte chipes. Soc si groaza a fost pentru mine acel gest. Nu-mi venea sa cred ca fusesem “inselat” cu primul sosit si aproape ca am plans de amar. Dar rotindu-mi privirile prin clasa am vazut, intr-un colt, in ultimele banci, cum “caministele” – fetele de la orfelinat – faceau schimb de martisoare. Dintre baieti, nimeni nu le oferise martisoare acestor “atinghanoi” (ca sa citez un cititor mai destept decat mine), care priveau cu jind darurile primite de celelalte fete. M-am ridicat si m-am dus glont la cea mai urata dintre ele, careia i se spunea Hurmuz – o chema de fapt Hurmuzache. Fara sa ezit o clipa, am sarutat-o apasat pe obraji, i-am intins martisorul si in clipa aceea am simtit o fericire, o implinire sufleteasca asa cum nu mai traisem nicicand. A fost poate cea mai frumoasa zi din viata mea de pana atunci. M-am intors in banca plutind, urmarit de privirile contrariate ale colegilor, in vreme ce Hurmuz mangaia martisorul stralucitor, ca si cum ar fi vrut sa se convinga ca-i adevarat. Pe coltul bancii tremurau umbrele copacilor din curtea scolii, ca o mana ce flutura in departare. Am ridicat ochii spre soare si l-am vazut trecand palid printre norii primavarateci. Si l-am simtit gelos pe mine, fiindca reusisem sa incalzesc inima cuiva mai mult decat o putuse el face vreodata.
Frumos…cata sensibilitate…te cunosc de mult, dar n-as fi crezut ca esti atat de romantic (bine, asta cand vrei tu sa fii
Felicitari
La multi ani tuturor doamnelor si domnisoarelor !
Frumos text!
Minunate ganduri!
O sa mi-l prind in piept (textul!). E al doilea martisor pe ziua de azi. Saru’mana, boierule!
Dana
@nani: Multumesc frumos! Dar cu cine am onoarea? Nu stiu daca si eu te cunosc de mult, pentru ca aici sint in camuflaj
… Sau stii ceva ce nu stiu eu? 
@Dana: La multi ani, Dana! Si salutari lu’ boier Mateescu!
se zice happy martisor
Tuturor fetelor la multi ani si lui Spartacus ,felicitari .
O primavara frumoasa si multe bucurii!
E o zi in care nu vreau sa fiu circotas,deci nu voi comenta nimic in plus ori in minus vis a vis de articol,nici nu voi adauga vreo amintire din frageda mea adolescenta.
voi observa cu multa detasare ca SPARTANUL nostru simpatic, cu o scriitura sprintara si cu oaresce umor,face o ATINGERE ,care ma priveste ,direct si personal’
,ca sa citez un citior mai destept decit mine’.
ramin in registrul calm ,si nu voi considera ca intentia a fost de…..Intepatura.incerc sa cred ca doar a fost o tentativa de a-mi arata ca nu m-a uitat imediat cum a trecut rapid peste texetele scrise de mine.
nu cred ca aici suntem intr-un concurs de desteptaciune,pt ca daca as simti asa ceva,in secunda doi n-as mai scrie un rind.
vreau sa cred ca mijlocul acesta rapid de interactiune,intre jurnalist si cititor,este in beneficiul tuturor.
Stiu cam de unde mi se trage mie desteptaciunea,daca nu ma insel,ti-a ramas SPARTANE in gitlej,TARITEA,folosita cu multa inspiratie de vre-o gospodina,mare specialista in a face bors acasa.
sa nu crezi cumva ca GULASUL TIMPESTE,mai ales cind este facut dupa retete din pusta ungureasca,cu mult ARDEI IUTE.
dupa cum spun unii SCRIITORI’dupa o tura de gulas facut dupa reteta pomenita mai sus ,cind te duci acolo,unde se duce si regele pe jos,simti ca focurile iadului tin sa iasa la…lumina.
o ,SARA BUNA SA AI SPARTANE’si nu uita,nu concuram pt nici un loc,din motive lesne de inteles-tu esti jurnalist,eu un biet CHIBIT.
[...] Amintiri de 1 Martie. 2010 februarie 28 tags: 1 martie, 1980, amintiri, felicitari, mama, martisor, primavara, reporter virtual, revolutie, tata, tiberiu lovin, virtual by georgiana mocanu UPDATE 2: Tiberiu Lovin. Cea mai frumoasă zi de primăvară… [...]
Foarte placut textul-martisor, lipsit de dulcegariile si complezentele exagerate de care dau dovada multi dintre cei care tin sa marcheze sarbatorile dedicate femeilor.
.
@Spartakus, premiu cu coronita
P.S. Ce inseamna “atinghanoi”? un fel de paria?
eraser Says:
Martie 1st, 2010 at 20:14 pm
Eraser saptamana trecuta eu dadeam note dar vad ca tu ai trecut la premieri
Dragii mei asa cum scoate capusorul alb din zapada gingasul ghiocel, asa va ofer eu voua timida un martisor primind primavara in sufletul vostru,si fie ca acest anotimp sa va aduca in viata voastra implinire si noroc, fericire si iubire si nu uitati in ultimul rand caldura sufletesca de la cei dragi. Va doresc o primavara frumoasa!…
—Spartakus sincer ma sensibilizat foarte mult articolul tau ……nu stiam ca esti si tu o persoana asa sensibila ma opresc aici sa nu primesc castane de la ceilalti
O seara frumosa sa aveti!
m-am cam rusinat ca am tras chiulul de martie asta, frumos spus despre o experienta de trait si a doua oara… multam de sharing
@sorge: multumesc!
Iti dau cuvantul de onoare, n-a fost nici o intepatura, nici o aluzie, pur si simplu mi-a placut cuvantul si mi-am permis sa-l folosesc.
@Frank Zapa: prietene, rusine celui ce gandeste de rau. Pentru mine, orice om care stie lucruri pe care eu nu le stiu e mai destept. E firesc sa fie asa. Chiar nu stiam asta cu “atinghanoi” si iti sunt recunoscator ca mi-ai spus-o, am bagat-o la cap fara sa vreau, nu ti-ai dat inca seama ca am creier de autist?
@eraser: plecaciune, boier dumneavoastra! Intreaba-l pe Frank ce inseamna, el stie
@stefanyyastefanyya: multumesc pentru aprecieri. Ei, uite ca mai scriu si asa ceva, sa nu ma mai creada diverse persoane de pe aici “plin de venin” sau “vandut lui Felix”. Din cand in cand ma mai vand si constiintei mele, cata mai e, saraca