Mai tineti minte ce frumos suna expresia “presa este cainele de paza al democratiei?” Cat de mandri au fost jurnalistii dupa ’90 cand s-au trezit gardienii unei societati in care poporul isi exercita puterea direct sau indirect! Pentru ca asta e definitia democratiei. Inrolati cu pixuri, masini de scris si entuziasm la tona, ziaristii au hacuit haotic ce au prins la inghesuiala: comunisti, securisti, panglicari etc. Au facut un masacru, iar ziarele nu mai aveau cerneala, ci erau tiparite cu sange. Pana a intervenit foamea. Foamea adevarata in care stomacul pare o flasneta defecta, cea de mai multi bani si cea de putere. Pe rand, faimosi sau nu, soldatii care au format armata jurnalistilor au devenit catelusi dresati in menajeriile mogulilor.
De la cainele de paza al democratiei, presa a ajuns pechinezul de paza al mogulilor. O animaluta ciudata care latra ascutit cam ca Valentin Stan cand se enerva. O “fiara” care a involuat, iar vocea matura a devenit ca a unui adolescent ce se straduieste sa para barbat, dar pitigaiala il da de gol ca-i doar un pusti. Meseria n-a fost stricata nicicand de moguli, ci chiar de jurnalisti. Pentru ca ei au vrut sa-si vanda ziarele care mergeau bine, ei s-au lacomit la bani, pentru functii si diverse interese. Ei au cedat primii. Va pot da exemple nenumarate, dar puteti sa priviti lejer spre ce a fost candva elita gazetariei noastre. Unii au cumparat prin smecherie ziare si-au devenit actionari, altii au vandut. Cei mici au tropait in haita dupa mirosul banilor sau pur si simplu n-au avut alta solutie pentru a scapa. Si toti au ajuns intr-o cusca din care pot spune ca sunt liberi doar daca evadeaza cu privirea dincolo de gratii.
Mogulii nu sunt decat un melanj de fosti securisti, ofiteri DIE, comunisti, tradatori, puscariasi, parventi si lichele. Adica fix aia pe care ziaristii de la inceputul anilor ’90 ii puneau la zid si ii impuscau fara somatie. Putem sa-i injuram de la prima ora si pana seara pe moguli, dar nu e vina lor ca au plimbat cascavalul prin fata soriceilor lacomi care si-au prins labutele in capcana. Patronii de presa au facut afaceri: au cumparat constiinte, le-au ambalat si le-au livrat publicului. Si o fac in continuare. Pe criza, norocul i-a lovit tot pe moguli, pentru ca acum cumpara mai ieftin. Tot constiinte. Doar ca nu mai vaneaza nu stiu ce nume greu de ziarist cu epoleti si plin de decoratii, ci incarca rapid camionul cam cum sunt urcati muncitorii cu ziua pe platforme in Mexic. Asta au facut toti, asta face si Bobby Paunescu acum, care a preluat de la Michael Ringier o parte din gasca de la Evz si Capital. Poate le-a facut un bine, pentru ca trustul elvetian e intr-o gaura mare de anul trecut, iar stirile mele despre momentele grele prin care trece erau privite superior. Acum s-a terminat, iar in curand veti vedea ca Ringier va inchide tot ce are sau va vinde. De ieri, Corneteanu negociaza pentru Patriciu cumpararea tabloidului Libertatea, asa cum anuntam de anul trecut. O va cumpara probabil, cu toate ca nu vad rostul.
Revenind la marea framantarea a comentatorilor privind pierderea independentei Evz, trebuie sa marturisesc ca este o naivitate sa crezi ca presa a fost vreodata libera. Momente de nebunie a avut, curaj cat cuprinde, dar pana la un punct. Mai exact pana cand patronul a spus stop . Va reamintesc doar interzicerea serialului de investigatii Cupola. Si nu o face neaparat ca un x ziarist s-a apucat sa faca anchete devastatoare, iar el este macinat de invidie profesionala, ci pentru ca un articol ii poate darama o relatie financiara sau un parteneriat de care bietul gazetar n-avea de unde sa stie. Totul pana la bani. Au trecut vremurile cand ziarele se vindeau in prostie, iar remorci de bani intrau uneori ilegal in buzunarele patronilor care-si plateau salariatii pe conventii civile sau la negru. Taxele tot mai dure au dus la inrairea mogulilor, mai mici sau mai mari. Disperati, ei au cautat portite de scapare pana li s-a blocat rotativa care tipareste bani, hartii care veneau din publicitatea de la stat, de la diverse aranjamente sau din santaj. Si-au inceput sa scape de balast, adica fix la pechinezii democratiei.
Aruncati din menajeria in care s-au obisnuit doua decenii sa latre la comanda sau in tonul potrivit cu publicatia la care prestau, ziaristii au ocazia acum sa respire parfumul libertatii. O libertate care miroase a foame, a panica si a teama. De la trecutul din cusca la prezentul din afara gratiilor e o mare distanta, iar ea se masoara in cascaval. Cei ramasi vor continua sa fie cainii de paza ai mogulilor, cei mai multi in vizorul justitiei, care pastreaza a patra putere in stat ca arma in razboaie politice, economice si juridice. Si ma repet: nu mogulii au distrus ideea de presa, ci ziaristii lacomi si incompetentii ajunsi in pozitii de varf prin tehnici cunoscute: servilism deosebit in slujba sefului.
In aceasta poveste dramatica sunt implicati atat mogulii cat si jurnalistii. De moguli nu-mi va fi niciodata mila si nici de sefii incompetenti care vor cadea mereu in picioare, pentru ca nici pechinezi nu sunt, ci niste mâţe cu sapte vieti. Imi va fi mila de ziaristii care au vrut sa-si faca meseria strecurandu-se printre interesele patronilor si evitand aroganta geniala a sefilor. Si-mi mai pare rau de cainii de altadata, care pareau lupi scapati in stana, iar acum fac sluj si latra la comanda. Pitigaiat, caraghios, umilitor, dar latra.
In concluzie: a cumpara o armata de pechinezi nu e mare branza. Pana la urma, zgomotul facut de micuti va fi ignorat, asa cum au inceput sa o faca de ceva vreme cititorul si telespectatorul. Intoarcerea spre meserie va fi aproape imposibil de realizat sub biciul unui mogul. Nu spun imposibil pentru ca scapari vor fi intotdeauna si poate se vor trezi mogulasii care n-are valoare investitia daca o tine in lesa. Dar repet ce spun de mult: adevarata presa se va face in curand doar pe internet. Si parca suna mai frumos sa mori ca un lup urland si muscand decat ca un pechinez calcat din greseala pe cap de stapan.
EXCELENT !!!
avand in vedere ca e infinit mai ieftina administrarea unui blog decat a unui ziar, adevaratii ziaristi – ce scriu doar conform propriei constiinte – vor gasi aici un teren propice de manifestare, in special pe masura ce gradul de penetrare al Internetului va creste in Romania.
D le analza mea este mult mai simpla
cit timp in fruntea tarii nu vom avea un intelectual cu prestanta este normal ca nici ziaristii sa nu aiba demnitate 
ca doar pestele de la cap se strica 
ce puteau sa faca daca tara era condusa de aceeasi securist o comunisti sa moara de foame 
sa emigreze toti 
singurii care au obligatia sa fie corecti sint Demnitarii Justitia Administratia pentru ca papa banul public 
in rest Felicitari pentru talentul din condeiul d voastra si asa sa ne ajute Doamne Doamne
foarte bun articolul Tiberiu te felicit….daca s-ar gasi vreun mogul destept te-ar cumpara…dar nu cred ca au suficienti bani…
mihai craiu
felicitari,un articol la obiect
ile Says:
Februarie 13th, 2010 at 9:48 am
Intelectual de prestanţă însemnând care cumva “ceva” de teapa Crin Antonescu sau poate de teapa Alina Mungiu sau poate de teapa Vladimir Tismăneanu? Cred că s-ar impune o precizare din partea ta referitor la noţiunea “INTELECTUAL DE PRESTANŢĂ”!
@ Lovin
Aici fac o excepţie şi bag “PAUSE” la grevă!….DAR DOAR AICI! Nu dau motivul pauzei, dar rămân la părerea mea că eşti un leneş!
(nu încerca să mi-o bagi p-aia cu “RAR ŞI BINE” deoarece părerea mea nu se schimbă: eşti o hahaleră leneşă!)
Mda….
Pai eu cred ca explozia internetului in Romania a facut ca Evenimentul Zilei si Capital sa nu mai valoreze mare lucru , ziarele astea avand doar valorarea unui brand , iar un brand trebuie sa aiba in primul rand credibilitate .
Un text pertinent, care spune multe adevaruri ce la stau in gat multora. Bravo!
Excelent articol. As mai adauga gresita intelegere a expresiei – a patra putere-. Aceasta se refera la presa ca la un intreg si a fost in multe cazuri{prea multe} inteleasa ca o putere individuala si din pacate,folosita ca atare.
Ciudat cum de aici lipsesc … Dan Diaconescu sau Prigoana … prietenii stiu de ce
Wow , cata ipocrizie , te felicita insasi mogulashul din umbra , sponsorul tau direct…Daca mai bagi 2-3 strambe despre JN te-ai asigurat de-o prima.
Dle Tiberiu Lovin,
Ceea ce ati realizat cu site-ul “Reporter Virtual” arata ca se poate face jurnalism de calitate in mod independent, fara compromisuri in fata influentelor politice, economice sau de orice alta natura.
Bine ar fi sa fie mai multi jurnalisti ca dvs, sa aiba curajul sa se rupa de “castele” de pseudo-jurnalisti, de banii si influenta mogulilor, de ratele de la banca.
Totusi, daca jurnalismul se va face in mare parte online, un nr destul de important de cititori din Romania nu va beneficia de informatiile si analizele mult mai profesioniste decat cele “newspaper”. Pana sa ajunga netul si in zonele mai oropsite ale societatii, va mai curge multa apa pe Dambovita.
@ eraser:
1. Jurnalismul de calitate PRESUPUNE sa fie facut independent. Suna dur, poate, dar RV nu e nici jurnalism de calitate, nici independent – desi stiu ca multi cred contrariul.
Jurnalismul de calitate este extrem de rar si nu cunosc decit putine cazuri in Romania contemporana. N-am sa dau nume.
2. Daca de banii si influenta mogulilor te mai poti feri uneori, de ratele la banca nu te poate feri nimeni si nimic decit moartea.
@ TL:
Fratele meu alb, o suna mai frumos sa “mori ca un lup urland si muscand”, dar cind urli de foame si tot ce poti musca sint propriile-ti membre nimic nu mai suna si nu mai arata frumos. I KNOW that, I’m there.
leana Vaduva zis Ile: tu ai ramas tot in campanie? parca ai fi prostanacul.
Mihai Craiu: e scumpa independenta. mai exact: n-are pret. nu ma oferteaza asadar niciun mogul
. multumesc mult.
Bekali: prima mea e ca Mihai Craiu a fost alaturi de mine din primele momente de freelance. Stai linistit si nu te mai agita ca nu primesc ordine de la nimeni. Bine, unii dintre voi aveti boala conspiratiei. Daca scriu de trustul Realitatea inseamna ca am ceva cu el, cu toate ca ar fi ilogic daca Mihai Craiu ar fi mogulul meu, pentru ca este partener cu Vantu, iar eu nu scriu de bine. Daca dau in Adevarul e nu stiu ce. Si tot asa. Sunt informatii care intereseaza si pe care le primesc, apoi le verific. Punct.
V: N-am pretentia ca RV este modelul jurnalismului de nota 10, dar este totusi un site de stiri pe care-l fac aproape singur si e greu sa bibilesti textele. Cand voi avea suficienti bani sa-mi angajez colaboratori, atunci ai sa vezi intr-adevar jurnalism de calitate. Momentan poti observa independenta. E gresita definitia ta ca jurnalismul de calitate presupune independenta. Daca esti un genial jurnalist de reportaj, atunci ce legatura ai cu patronul tau daca scrii de nu stiu ce poveste despre un artist roman celebru care a ajuns cersetor la Paris? Iti voi explica altadata ce inseamna jurnalism de calitate. Ca exemplu ti-l pot da pe Paul Radu, asa cum l-am dat mereu.
In legatura cu lupul iti pot spune ca eu o duc mai bine ca niciodata din punct de vedere financiar, chiar daca nu am timp sa ma bucur de bani. Daca esti profesionist, iti spun clar ca este imposibil sa mori de foame. Daca esti un dobitoc cu pretentii, atunci vei crapa sigur. Ti-as da o lista de mari vedete prin presa care daca ar fi lasate din brate de trusturi ar ajunge vanztori de covrigi, pentru ca nu-s in stare sa faca nimic. Evident ca nu e de ajuns sa fii profi, ci trebuie sa muncesti enorm. Asta e mai greu. Vedetele care chiar stiu meserie o freaca toata ziua si dau cateva articole pe an. Ajunse jos, aceste personaje ar pleca in agricultura cu al doile tren dupa ce s-a milogi pe la diversi moguli.
@Tiberiu Lovin: Touche. Dar te grabesti cu concluziile. Sigur ca viitorul e pe net, mai ales cand si ceea ce numim azi “televiziune” se va fi mutat pe web intr-o platforma multimedia integrata, accesibila in mod facil de oriunde. Dar va fi imposibil ca un blog, tinut de un individ, oricat de stralucit sa preia functia de informare pe care o are presa clasica. Nici macar o armata de bloggeri geniali nu poate prelua o functie institutionala care implica gestionarea a n! surse de informatii din n locatii plus procesarea, agregarea si livrarea continutului. Fara a mai intra in fineturi deontologice. Pur si simplu nu se poate. Organizational, presa din viitor va fi probabil formata din generatori si integratori de continut de tipul hotnews (care personal nu-mi place dar face uneori treaba buna). Tu ai vrut de fapt sa evidentiezi alta buba: nevoia schimbarii de statut patrimonial a presei, de la moguli si mogulashi inapoi la ziaristi. Intr-adevar, un portal de stiri la care actionari sa fie nu bursierul Sima and friends ci ziaristii, pare (macar) o afacere mai curata, mai uscata, mai onesta. Daca vrei, e un soi de MEBO sau un SIF jurnalistic in care fiecare ziarist are un prag de detinere pentru a evita in viitor pericolul mogulatului. Probabil, n-a venit inca momentul sa se intample asta. Insa in naivitatea mea sper ca se va intampla. Si daca se va intampla, as fi dispus sa vin cu bani de acasa si sa pun umarul.
Cristachitza: cred ca nu vezi bine. Nu am facut o enumerare, ci am vorbit la modul general.
Britney: Evident ca un singur individ nu o poate face. De aceea trag tare sa-mi formez o echipa, dar pentru a tine profesionisti ai nevoie de bani. Pentru ei strang eu cureaua si ma dau peste cap.
Ai dreptate la partea cu buba. Si la asta m-am gandit.
@ TL: Cred ca ma intelegi gresit: eu chiar apreciez ce faci tu. O explicatie pe larg a afirmatiei mele ar ocupa prea mult spatiu. Poate ne-om vedea si ti-oi spune, lumea-i mica.
Momentan pot observa numai “independenta” ta financiara.
Scrie ceva de naspa despre DD si mai discutam. A, nu exista? Really?
Ziaristii de reportaj geniali sint putini si – din pacate – in general cam instabili (geniul are un pret) pentru o sursa de venit constanta asigurata NUMAI de condei. Exceptie fac cei indragiti si tolerati de un angajator sau altul. Ziaristii de “indiferent ce” de succes, insa, sint alta mincare de peste – tu tre’ sa stii mai bine.
Nu-i nevoie sa-mi explici ce inseamna jurnalism de calitate. Stiu. Cu Paul Radu am fost coleg si oarecum amic; regret si acum – pur dezinteresat – ca n-am avut timp sa fiu si prieten.
In ce priveste imposibilitatea de a muri de foame, da-mi voie sa nu fiu de acord. In cazul meu, care oarecum zac la pat, chiar nu POT sa mai fac mare lucru. Sper ca asta nu ma califica drept “un dobitoc cu pretentii”.
Un intelectual cu prestanta nu face parte din structurile pline de vampirii economici ai tarii
un intelectual cu prestanta nu se poate adapta unui sistem care sistematic si a marginalizat si manipulat poporul transformindul intr un simplu figurant 
un intelectual cu prestanta este in primul rind fiul lui D zeu si apoi un model de urmat pentru figurantii igenunchiati de sistem 
un intelectual cu prestanta v a face ca la urmatoarele alegeri figurantii sa vibreze 
asa sa ne ajute D zeu 
Multumesc D le
V: Habar cine e DD
) ? Pe cuvant ca nu stiu. Poti sa-i spui numele ca n-am niciun protejat si nicio sursa necunoscuta de venit. Poate nu vezi reclamele de pe site, cele de acum si cele care au fost. Vor veni si altele. Singure, fara sa le caut eu, pentru ca n-am timp, dar am un pic de noroc. Stii tu vorba aia: norocul e de partea celor curajosi. Nu vreau sa-mi fac freza in oglinda si sa ma minunez ce bine-mi sta, dar am fost in situatia de a alege joburi si a renunta la blog in momentul in care nu aveam niciun bani si 99,9% dintre amici au uitat ca exist. Am strans cureau si-n cateva luni am ajuns sa catig mai bine ca ei si mult peste peste ofertele primite.
Bine, inteleg perfect ca n-ai ce face daca esti bolnav. Oricum, nu m-am referit la tine la faza cu “dobitoci cu pretentii” pentru ca nu te cunosc. Priveste insa in jur. Am vazut destule cazuri de caderi si de stagnarea “vedetelor” in sant. Toate revin pana la urma la tzatza unui mogul. Nu pot sa faca nimic singuri.
Revin insa la jurnalismul de calitate. Recunosti ca definitia ta initiala nu sta in picioare?
PS Sanatate si bafta. Nu uita sa-mi descifrezi cine e DD ca deja sunt curios pe cine am in spate si nu stiu. Ar fi bine sa aflu pentru ca atunci cand banii imi intra cu intarziere de doua-trei luni sa am la cine apela. Iti spun dinainte insa ca nu exista. Nu stiu daca ar fi rau sau bine, dar cred ca ai putut observa ca n-am sarit pe nimeni de la portia de suturi in fund.
D le T esi foarte ofticos
nu mi vine sa cred 
sau esti un mic vamir sub acoperire 
ar fi pacat pentru ca esti talentat 
pa 
Acesta este articolul A LA UNE !
Ai declansat cea ce trebuia sa declansezi .
Cei care te vorbesc de rau sint invidiosi din bransa ,carora nu le merge prea bine si nici nu sint apreciati ,la adevarata lor valoare .[li se pare lor ]
Era vorba de ”independența pe care o pot observa”.
Și of, obosesc poate inutil.
Ai avut o (bună) perioadă în care te tot jucai cu și pe OTV. Postul creat de ”domnul DD” – Dan Diaconescu.
N-am văzut aici nimic critic la adresa OTV în timpul și după perioada în cauză. Asta-i tot.
Nu, nu văd reclame (Firefox+AdBlockPlus+NoScript atent acordate), dar nici nu cred că am motive să regret.
Referitor la situația de ”self-made-man”, pe care încă o dată spun că o apreciez, te-aș ruga să mă contactezi la e-mail-ul din strict post-ul ăsta (celelalte erau invenții), poate mă ajuți și pe mine cu ceva sfaturi dezinteresate, mai ales că n-am nici o legătură cu nișa ta. Please?
Ah, și mai am o rugăminte. Mă agasa de multă vreme, dar n-am putut-o exprima decît după ce am capătat, de curînd, tastatura wireless: mind that you never, ever write ”dealul” (as in ”înțelegerea, acordul, tranzacția”) PLEASE.
V
V: Ups!
Pai, in acea perioada am avut contract cu OTV, iar nemultumirile pe care le-am avut le-am spus in direct: un site de trei lei, invitati care bateau apa-n piua, netul care mergea ca un mort la groapa, laptop-uri mai slabe ca ale mele, tampenia de a nu avea posibilitatea sa inregistrezi emisiunile la sediul din Militari samd. Au fost doar trei saptamani in care am prestat. I-as fi dat-o si atunci daca aveam ce.
PS Orice intrebari ai le primesc pe aceeasi adresa si raspund tuturor: tiberiulovin@yahoo.com. Mai putin celor care vor link exchange de o vreme, pentru ca m-am saturat sa le dau link la postul prin care spuneam ca nu fac asa ceva.
PPS Am sa evit dealul
) .