Pot sa va spun doar ca acest jurnal de calatorie (via e-mail) este de senzatie si reflecta perfect cultura americanilor. Nu-s toti asa, dar cei mai multi da. Lectura placuta!

“VENETIA : Am sosit in oras dupa o ploaie torentiala. Toate strazile sunt inundate. Nu se circula decat cu barca. Cu toate acestea barcagii sunt foarte veseli si canta niste cantonete numite barcarole. Hotelul este cam vechi si broasca de la usa camerei oracaie ingrozitor.

LONDRA: La Londra n-am vazut nimic din cauza cetii. In ultima zi, ceata s-a ridicat pentru cateva secunde si am putut vedea un superb turn cu ceas. Ceasul statea, dar eu n-am mai stat.

MADRID : Orasul este frumos, are strazi largi, cu fantani ecvestre si statui arteziene. Au si un palat mare, dar cam neprimitor. In schimb, locuitorii sunt simpatici, vorbareti, ospitalieri si se numesc români.

PARIS : Dupa cate imi aduc aminte de la scoala, Parisul este capitala Germaniei. Cu toate acestea, strazile Parisului sunt pline de japonezi. Numarul frumoaselor si renumitelor frantuzoaice s-a redus foarte mult. Ele nu mai pot fi vazute decat sub forma unui tablou expus la Muzeul Luvru.
Reprezinta o italianca uratica ce zambeste tamp.

PRAGA: La Praga am cunoscut o blonda delicioasa, care m-a servit cu o sunca de neuitat…

BUCURESTI: Ghidul pe care-l am la mine, aparut in New York , imi prezinta Bucurestiul drept capitala Ungariei. Cred ca la mijloc este o greseala. In Gara de Nord se vorbeste mult turceste.
Ceea ce ma face sa cred ca nu sunt in Bucuresti, ci in Frankfurt pe Main”.