Cati din voi nu ati avut experiente neplacute la un interviu pentru un loc de munca? Cred ca fiecare are o poveste care merita spusa si din care ceilalti sa invete ceva sau pur si simplu sa se amuze, dar ultima parte o poti face doar privind peste umar. Tocmai de aceea voi incepe de astazi serialul Interviu pentru job, la care va invit sa contribuiti cu istoriile voastre via e-mail. In primul caz este vorba de o tanara, am sa-i spun Ingrid, care, dupa ce a revenit din concediul de maternitate, a aflat ca i se mai dau niste sarcini, pe aceeasi leafa mica, ramasa asa de cand a plecat in urma cu doi ani. Si-a dat demisia, iar de atunci merge la o groaza de interviuri si face tot felul de aplicatii. Studiile superioare nu o ajuta foarte mult, asa ca a cedat la pretentii si a mers la un interviu pentru functia de asistent manager.
„Am aplicat la job-ul asta, cu toate ca responsabilitatile prezentate erau mai mult responsabilitati ale unui manager. De aceea am si aplicat. Cand colo, omu’ dorea o sclava personala. E amuzant cum am ajuns insa la interviu, pentru ca asta e partea cea mai lunga. A doua zi am fost sunata de o domnisoara cu o voce tare mieroasa. Pe mine oamenii astia ma scot din sarite, mi se face greata. S-a prezentat, mi-a reamintit ca am aplicat pentru un job de asistent manager si m-a intrebat cand as fi disponibila pentru un interviu.
Inainte de toate, am tinut sa-i precizez ca imi doresc postul de asistent manager, nu secretara pe front desk. Cu toate astea, nu mi-a spus ca de fapt postul se “intituleaza” asistenta personala. Am autoturism, dar am luat RATB-ul sa ajung acolo (Hristo Botev), cu masina e complicat, loc de parcare etc. Oricum mi-a dat adresa gresit. Asa ca pe ploicica de ieri a trebuit sa ma intorc, sa merg aproape doua statii pe jos. Intr-un final am ajuns la usa cladirii, iar mandra aia mi-a spus prin interfon sa imping mai tare. Eu am sub 50 de kilograme, iar usa parea de doua tone.
Amabila, duduia mi-a spus sa nu urc pe scari, ci sa iau liftul pentru ca etajul lor e undeva in parte tehnica, unde nu se poate ajunge altfel. Liftul insa nu venea, asa ca am luat-o pe scari. Avea dreptate. Nu aveam cum sa ajung altfel. Avem niste nervi de-mi venea sa plec. Am sunat-o din nou pe posesoarea vocii mieroase si i-am spus: “dupa ce ca mi-am rupt umarul in usa aia de doua tone, acum nu merge nici liftul”. Si-a cerut scuze ca a lasat-o cineva deschisa, iar intr-un final a coborat liftul. O adevarata aventura sa ajungi la un potential loc de munca.
Aproape ca am strigat in mintea mea de fericire c-am nimerit biroul. O secretara m-a invitat sa o astept intr-o cameruta 2/2, iar intr-o cameruta si mai mica auzeam cum o doamna este certata de un barbat, care avea o voce generoasa. Dupa cinci minute a aparut vocea mieroasa si-am inceput interviul. “Vad ca ati aplicat pentru postul de asistenta personala”, imi zice ea sigura. Ii spun ca pentru asistent manager, dar ea s-a scuzat ca a fost o eroare. Cand a auzit unde am lucrat si ce faceam acolo se uita nedumerita. In fine, dupa ce m-a supus la un test in engleza, timp in care zambea tamp pentru ca m-a intrebat ce-am facut inainte si se vedea ca-si prinde urechile in termeni tehnici, mi-a spus ce face firma si care imi sunt responsabilitatile.
„Cum vi se pare?”, m-a intrebat vocea mieroasa, o fetiscana de pana-n 24 de ani. I-am spus ca sunt foarte putine responsabilitati pentru asistent manager. Din nou, ea a intervenit pentru a-mi preciza ca e vorba de asistenta personala. Evident c-am intrebat-o ce presupune acest job, iar mi-a spus ca sefu’ are si niste cerinte personale: sa-i anchit facturile la n utilitati. Am ridicat o spranceana si-am o intrebat-o daca stapanul are “alte doleante personale”. “Nu stiu, eu m-am simtit datoare sa va spun, pentru ca am vazut cum sunteti (auzi ce exprimare) si ce va doriti, iar majoritatea celor intervievati au acceptat. Am intrebat-o daca cumva are impresia ca, de la o companie de 400 de angajati, o sa fiu de acord sa merg sa platesc facturile unei persoane de-a dreptul patetice (din p.meu d.v.). Bineinteles i-am reamintit ce faceam la fostul loc de munca. “Stiam de cand v-am vazut ca nu veti fi de acord”, mi-a spus zambind, apoi mi-a scris cu majuscule pe CV „doar firme mari”, cu promisiunea ca ma va tine in baza lor de date. “Poate gasim ceva mai potrivit pentru dvs. Dupa cum vedeti, am scris cu majuscule pe CV ca doriti angajare doar in firme mari”. Asta a inteles ea din tot ce am discutat. Retardati pe toate drumurile, care nici macar nu stiu ce sa scrie in oferta de angajare. Astfel, am pierdut o jumatate de zi si-am ratat sansa de a ma angaja sclava personala a unui ins mic, ca si biroul lui”.
Feriti va de postul de asistent manager !
In timpul cind eram de virsta lui Ingrind ,expresia consacrata pt postul de asistent manager , se numea
TINE SA [de cal ].
Si am tinut o si eu la vremea mea .
Numai ca era o intreprindere de stat si pe deasupra eram baiat .[pe vremurile acelea ]
Acum nu stiu cum dracu se face ,dar postul de asistent manager este numai pt fete .
Asa ca fetelor daca mai gasiti la anunturi cerere pt acest post ,dati un telefon si trimeteti l la servicii de escorta .
Desigur cu aceiasi ocazie ,trimetet il sa i vada pe greci .[au francezii o expresie despre greci ]
E o idee buna asta cu interviurile. Si eu am fost la foarte multe, pentru ca in studentia mea din Franta imi cautam job part-time. Eu n-am refuzat mai nimic din ce mi s-a oferit pentru ca eram disperata, si am avut si experiente nasoale.
Cea mai cea mai experienta a fost cu o firma care angaja hostesse. In Paris asta e o afacere foarte buna ca sunt tot timpul evenimente mondene si e nevoie de fete care sa zambeasca frumos.
Am asteptat cam 40 de minute dupa ce ajunsesem la interviu ca sa vina o pitzipoanca frantzuzoaica si sa-mi explice valorile firmei pe urlate. Dupa ce a terminat de urlat mi-a spus ca la ei e foarte important sa fii bine machiata, nu ca mine. Mi-a spus ca nu am deloc blush, ca arat alba ca un cadavru si mi-a aratat niste poze cu cateva hostesse de-ale lor machiate cam mult. Eu i-am raspuns ca-s mai bolnavicioasa de felul meu si-s mai alba, si ca data viitoare o sa ma umplu de rosu. Ea mi-a raspuns ca in “domeniul frumusetii” exista “efectul frumusetii”, si anume ca se iarta mai multe unei gagici frumoasa si proasta decat unei gagici mai putin frumoasa dar desteapta. Si mi-a spus ca o sa-mi gaseasca ceva de lucru, doar ca nu m-a mai sunat niciodata.
Ce-am inteles eu din povestea asta a fost povestea cu efectul frumusetii, care doare dar e adevarat; sa nu mai stau sa astept la un interviu dincolo de 30 de minute ca nu e semn bun; si ca daca vreau sa lovesc pitzipoanca din fata sau sa-i sparg un geam s-o fac pentru ca altfel regret toata viata.
“Ingrid” a avut cel putin sansa sa intalneasca o fatuca care sa i se destainuie asupra “cerintelor” posibilului sef. Fara a fi inteles gresit, cred ca fatucii ar trebui sa-i cumperi o cutie de bomboane pentru nonsalanta si neprofesionalismul ei prin care te-a ajutat sa discerni informatia si in final sa nu aplici… a fost un caz fericit. Iar pe de alta parte, probabil, inca nu ai nevoie disperata de un loc de munca, inca mai ai un sprijin financiar, probabil o casa a ta… ai o situatie mai aparte care iti permite “luxul” sa alegi. Nu asta ar fi fost probabil situatia daca erai in chirie… sau locuiai la soacra, daca sotul era si el amenintat de somaj sau chiar in somaj… daca facturile la banca erau intarziate sau neplatite… etc. Atunci ai fi acceptat orice… aproape orice (a nu se intelege sex!), probabil ca inca e suportabila situatia acasa in familie.
–
Ce mi se pare mie ciudat e faptul ca dupa concediul de crestere copil te-ai intors la vechiul loc de munca, ei te-au acceptat si nu ti-au pus in brate un preaviz… iar tu ai spus “pas”, e sub nivelul meu… vreau mai mult… foarte posibil sa regreti mai tarziu!
Mult succes iti doresc si, cine stie, sa gasesti locul in care sa poti face “meserie” asa cum iti doresti!
LEGEA COJOCARU
privind despăgubirea cetăţenilor României, pentru capitalul trecut, prin Legea 15/1990, din proprietatea lor comună în proprietatea statului român
(Proiect)
Art. 1. – În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Finanţelor Publice va efectua o emisiune de obligaţiuni prin care se va angaja să restituie cetăţenilor României capitalul trecut în patrimoniul societăţilor comerciale şi regiilor autonome create pri
aplicarea prevederilor Legii 15/1990.
Art. 2. – Valoarea nominală a unei obligaţiuni este de 1.000 (una mie) euro.
Art. 3. – Fiecare cetăţean major al României este îndreptăţit să primească un număr de 20 obligaţiuni, fiecare obligaţiune având o valoare nominală de 1.000 euro, respectiv un total de 20.000 euro.
Art. 4. – Termenul limită de răscumpărare a obligaţiunilor emise în baza prevederilor prezentei legi este de 10 de ani de la data emiterii lor.
Art. 5. – Obligaţiunile emise în baza prezentei legi nu pot fi înstrăinate. Ele pot fi lăsate moştenire, în conformitate cu prevederile legale în vigoare
Art. 6. – Dobânda la obligaţiunile ce fac obiectul prezentei legi este de 0,5 la sută pe an şi se datorează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care sunt emise obligaţiunile, urmând să fi plătită odată cu răscumpărarea obligaţiunilor.
Art. 7. – Răscumpărarea obligaţiunilor şi plata dobânzilor aferente se vor face din Fondul Naţional pentru Despăgubiri şi Investiţii care va avea ca surse: sumele încasate de statul român din vânzarea acţiunilor şi activelor aflate în proprietatea sa; dividendele şi profiturile încasate de statul român pentru capitalurile aflate în proprietatea sa; impozitul progresiv pe avere; impozitul pe averile dobândite în mod illicit; alte surse stabilite prin lege.
Art. 8. – Impozitul progresiv pe avere şi impozitul pe averile dobândite în mod ilicit vor face obiectul unor legi speciale.
Art. 9. – Obligaţiunile emise în baza prezentei legi vor fi răscumpărate începând cu anul următor emiterii lor, prin concursuri de proiecte, sumele băneşti corespunzătoare fiind utilizate pentru finanţarea de proiecte de investiţii propuse de persoanele fizice autorizate şi de societăţile comerciale care îi vor avea ca acţionari, sau asociaţi, pe deţinătorii de obligaţiuni, printr-o metodologie similară cu cele utilizate pentru finanţările nerambursabile acordate de Uniunea Europeană.
Lista persoanelor care solicita adoptarea proiectului de lege
Pentru mai multe informatii, citeste si MANIFEST-ul, Instructiunile, Precizarile, Apelurile si celelalte rubrici postate pe site
Eu o dau de aici ca e prea scurta ca sa o mai trec prin mail. Am fost la interviu pentru redactor site la Sport.ro. Am discutat cu o domnisoara cam de aceeasi varsta cu mine. M-a intrebat de punctul meu forte, i-am zis ca pot sa prepar stiri din foarte multe sporturi si ea mi-a zis ceva de genu … da da, ok, dar cate stiri puteti sa dati despre Gigi Becali? Si asta a fost tot. Desigur ca nu m-au mai sunat, pentru ca raspunsul meu nu a fost nici pe departe cel dorit de ei, nefiind deloc un pasionat de ce inseamna Gigi Becali.
ati observat asta? Eu mi-am depus cv-ul la un site,nu-i dau nume care se ocupa cu asa ceva. Acum un an ma zapaceau cu mail-urile erau cam 6-7 job-uri odata.Acum,cu criza asta mai primesc cam la 2-3 zile un mail cu MAXIM 3 locuri de munca(de obicei sunt 2)
Pentru Apollo
In mare parte ai dreptate, situatia financiara actuala imi permite sa fiu mai selectiva in privinta job-urilor, desi, la cat ma cunosc (!!!), cu siguranta nu as accepta orice, cu atat mai mult un job care sa implice indeplinirea sarcinilor de natura personala ale boss-ului.
“Ce mi se pare mie ciudat e faptul ca dupa concediul de crestere copil te-ai intors la vechiul loc de munca, ei te-au acceptat si nu ti-au pus in brate un preaviz… iar tu ai spus “pas”, e sub nivelul meu… vreau mai mult… foarte posibil sa regreti mai tarziu!”
In primul rand, nu mi-a fost pus un preaviz in brate pentru faptul ca le eram foarte utila (am uitat sa precizez ca eu am lucrat de acasa pt. aceasta firma, in toti acesti 2 ani, fara pretentii materiale, ci doar sa incerc pe cat posibil sa-mi pastrez postul) si al doilea motiv pt. care nu s-a intamplat acest lucru este acela ca din punct de vedere legal, un angajator nu are voie sa concedieze un angajat intors din CM, pe o perioada de 6 luni din momentul reluarii postului.
Mentalitatea unui om care isi doreste mai mult decat sa intre intr-o rutina, sa se plafoneze si sa zaca pe el, cred ca este aceasta pe care o am eu. E normal sa-mi doresc mai mult, sa fie apreciata munca mea, rasplatita.
Tiberiu, trebuia sa si specifici pe ce salariu lucram si ce post detineam (Manager al Sistemelor Integrate – 1000 ron/luna).
Motivele demisiei mele sunt mai multe. In momentul in care nu se da dovada de fair-play, renunt.
Cred, tind sa cred, ca am trecut de mult de scalavagism.
O sa revin cu noutati.
“Ïngrid”, 1000 Ron pe luna? Stai sa recitesc … o mie Ron.
Da, am citit bine, credeam ca sufar de lazy eye. Si tu cu ai tai 1000 de Ron te-ai hotarat sa faci nazuri pe la HR prin birou? Pe deasupra, constitutie firava ce esti, functia de assistent manager stii cu ce se mananca? Iaca un fel de secretar, un asistent personal, numai ca ne-am “americanizat” si noi.
No, amu`daca ai fost manager, no avut si tu un asistent? No, daca nu, amu`inseamna ca badea ala cu biroul lui mic, te-o facut! No…amu managerul asta tot 1000 Ron o castiga pe luna? No…amu`ramai de-ti creste plodu`, ca iei la fel de mult la indemnizatii. No, mai fa unu si continua sa iei banii statului pana s-o scula cineva sa te aseze in functie de boss pe salariu mare.
Din atitudinea ta ostila si ingamfata reiese ca acest job era nedemn de tine, tu, cea care a ocupat o functie putin mai inalta ca cea pusa la dispozitie de catre respectiva firma. Asta nu inseamna ca iti placea ideea de a fi lider…de a avea subalterni…adica…sclavi?
Inca o intrebare, te-a tarat cineva impotriva vointei tale pana la respectivul interviu?
O, inca una si promit ca ma opresc…daca erai atat de buna pe cat te crezi, fosta ta companie incerca sa te pastreze, cel putin, iti propunea o marire de salariu. Imi pare rau sa te dezamagesc, dar ai fost dispensabila.
No, eu cand am terminat liceul, si imi curgeau mucii pe orificiile nazale, castigam 1000 Ron si nu eram manager. Intre timp am terminat doua facultati la stat si un master tot in cadrul institutiilor patriei. No, amu`nu-ti spun cat castig ca te ia bocetu`.
Traim intr-o tara cu oameni lenesi, care se supraestimeaza. Isi creeaza pretexte ieftine ca sa nu munceasca, dar nu este o suparare, ci o ocazie pentru un altul cu chef de munca si mai putine pretentii.
N.R. Dialectul este pur ironic.
Motanul de la interviu
)
Merg la un interviu pentru postul de Assistant manager. Intru însufleţită in sediul firmei dar cum deschid uşa un miros acid de …urină, îmi învolbură nările; mă uit în toate direcţiile pentru a indentifica vreo uşă de toaletă uitată deschisă, dar nu văd niciuna . În apropierea uşii sunt vreo 2 măsuţe de terasă şi cateva scaune, unde îmi este oferit cu amabilitate un loc şi un ceai.
Mă aşez în aşteptare. Spătarul înalt şi clik-ul continuu al mouse-urilor mă fac aproape să cad într-un somn dulce de dupa-amiază. Deodată, printre pleoapele întredeschise observ o mişcare sub scaunul din apropiere! Impulsul de a sări în picioare e instinctiv şi de neoprit! Cu inima aproape în infarct observ obiectul spaimei: era doar o pisică: mare, galbenă,grasă cu o bluziţă de lână pe şale, se târăşte amunişinând printre scaune şi birouri spre…calorifer, sub care se şi tolăneşte.
Cu inima pompând intens, adrenalină în sânge şi uşor îmbujorată întru în sala de interviu unde mirosul de fecale feline nu e atât de intens.
Si, si??? continua, te rog, povestesti asa de frumos…
