Nu ştiu alţii cum sunt şi nici nu cred aş avea chemare către un sondaj concludent acum, dar eu, când îmi aduc aminte de copilărie, îmi vine să chiui, să alerg, să ţopăi şi să sar, până-mi iese inima din piept şi fuge, fuge tocmai pe strada Petru Maior, din Bucureşti, acolo unde mi-am julit genunchii prima dată în viaţă. Îmi salivează degetele de multă vreme ca să scriu amintirea asta, dar mereu m-a oprit câte ceva sau cineva să o fac. Încerc s-o scot acum din mine, sub ochiul holbat al unei luni cu hepatită epidemică, galbenă-galbenă.
Ştiu că acum, viaţa e aiurea uneori, îmi dă scatoalce atunci când mă simt bine şi am mai multă încredere în mine şi în cei din jur, dar, de fiecare dată, mă salvează întotdeauna trecutul, copilăria şi strada mea, veselă ca o buburuză. Acolo, unde locuiau laolaltă: români, unguri, ţigani şi câţiva evrei, a început şi povestea vieţii mele, care atunci încăpea într-un etu de ruj roşu aprins. Am fost un copil periculos de liber, independent, voluntar şi dificil. Poate, un amestec haotic între Nică a Petrei, o vitamină C, domnul Goe, Scufiţa Roşie şi Puiul lui Brătescu-Voineşti. Dacă aş avea un copil, cum eram eu, m-aş scula chiar în momentul ăsta de la computer şi aş pleca într-o direcţie necunoscută. Când m-am mutat pe strada Petru Maior, la numărul 38, aveam puţin peste 3 ani. Visam zâne şi zmei, prinţi şi Cenuşărese cu picior mic, aşa ca al meu, de jucărie, îl divinizam pe tata: era cel mai frumos şi cel mai bun şi cel mai deştept din lume. Mirosea minunat a lavandă, a zeamă gălbuie de gărgăriţă şi „a tătic”. Când mă lua în braţe, eram sus, deasupra tuturor şi nimic, niciodată nu-mi putea face vreun rău. Întreg oraşul mi se părea tava unui cofetar uriaş. Casele? Mirese cu rochii din frişcă, scoteam doar limba şi simţeam dulcele. Ferestrele erau din ciocolată, iar oamenii? Tiii! Erau bombonele colorate şi vorbitoare, azvârlite de o mână harnică peste tortul imens şi bun, care era lumea mea.
„Neam de manivelă, ca mamă-sa!”
Locuiam într-o casă veche, de la începutul secolului 20, tip vagon, împreună cu bunica din partea tatei, căsătorită a doua oară cu un om blând şi blond ca o floare a soarelui care aşteaptă să-i cadă petalele. Cele 7 camere se ţineau de mână ca noi, copiii străzii Petru Maior, când jucam „Ţară-ţară vrem ostaşi”. Bunica nu se mai numea Fodor, cum îl chema pe tata şi pe noi, ci „madam Săndulescu”. Pe la spate, vecinii o strigau, însă, Benţoaia. Era numele ei de fata: Bencze. Eu n-o prea aveam la inimă şi nici ea pe mine, aşa că eram într-un fel, chit. Mă străduiam să-i fac zilele cât mai negre cu putinţă, asta pentru că am auzit-o într-o dimineaţă şpanchie de primăvară că îi vorbeşte de rău pe ai mei, în special pe mama:
-Noră-mea e o ţărancă proastă, are călcâiele crăpate şi acum, chiar dacă e în Bucureşti de la 14 ani. I-am zis lu’ Picuţă să n-o ia, însoară-te, măăă, cu o injineră să fii şi tu domn, el nimic!, bârfea ea cu madam Goldman, mamaia lui Samy şi a Silviei, doi dintre cei mai buni prieteni ai mei.
-Oi vei!, madam Săndulescu, dumneta vorbeşti aşa? Păi, înseamnă că n-o cunoşti pe Şeilica noastră, noră-mea, mă-sa a întins toata Cuţarida pe vremuri!
Sorbeau amândouă din cafeluţele fierbinţi, puse în ceşcuţe mici, ca de păpuşă. (i le-am spart mai târziu!) Babele ţineau şi degetul mic ridicat în sus, ceea ce mă scotea din sărite, definitiv. Îşi băteau joc de mine? Din clipa aceea, m-am hotărât să ţin minte totul (muream de ciudă că nu ştiu să scriu încă!) şi să le spun alor mei. Tot! Începusem să inventez tot felul de măgării prin curte şi în cartier, numai ca s-o fac de râsul lumii şi să sufere. Ea, cu acelaşi aer superior, se uita la mine ca la o coropijniţă care tocmai i se suise pe picior: „Neam de manivelă, ca mamă-sa!”
Cloceam răzbunări înfiorătoare. Nu mai ştiam cum s-o umilesc. Eram un laborator de răutăţi, unde sadismul făcea clăbuci în eprubete din ură. I-am pus pietre în ciorba de pe foc. Am luat un papuc scofâlcit şi l-am îndesat în pilaful cu ciuperci. Am găsit un pumn de cuie şi şaibe ruginite într-o cutie şi le-am împrăştiat pe toate în aluatul de cozonac, pus la dospit. Rânjeam machiavelic, de parcă aş fi câştigat cursa de 100 de metri garduri. Niciodată nu m-a bătut, niciodată nu m-a atins cu nimic…Râdea şi zicea:
-Fir-ar Pavel al dracului, cu ce nepoată m-o pedepsit Dumniezău!
Atât. Pavel fusese primul ei soţ, tata lui tata. O părăsise în timpul războiului, când copilul era mic, iar ea muncea ca fată în casă, în Bucureşti. De atunci, de fiecare dată când păţea vreun necaz, se lovea la picior, scăpa Gică din lanţ (ăsta era maidanezul nostru, chior de-un ochi şi cu picioarele din faţă mai scurte decât alea din spate, a murit strivit de un camion, atunci am vazut-o pe madam Săndulescu plângând pentru prima oară!) sau nu venea tramvaiul la timp? Pavel era vinovat şi urma să fie bine suduit pătimaş.
Dracu’-n persoană!
Într-o zi, m-am dezbrăcat în pielea goală, eram prin luna mai, m-am căţărat pe casă, ţuşti! tot cu intenţia de a-i face bunicii rău. N-aveam 7 ani. Sus era cald, smoala de pe acoperiş se înmuiase, mirosea frumos aerul crud, când a flori de salcâm când a rozmarin. Cerul? Umed şi răcoros ca un cearşaf de pat. (Ştiţi? Închid ochii, acum, la 39 de ani şi simt la fel. Când mă înjură unii şi alţii pe bloguri, când sunt umilită de şefi degeneraţi, timizi ca o flatulaţie fâsâită și necalificată, când mă duc să plătesc impozite, taxe şi daraveli, când mă cert cu soţul sau când Andrei face trăsnăi înfiorătoare, copilăria mea e un pansament cu iubire şi culoare, e un pumn între mine şi ei. Nu-mi mai pasă şi cred că sunt o fericită, că am unde şi la ce mă gândi cu zâmbetul pe buze, nebună.)
Şi iată că mă vede Benţoaia! Bunică-mea. Nici n-avea cum să nu mă observe, la cât tămbălău făceam, urlând în păsărica goală: „Partiduul, Ceauşescuuu, Româniiiiiiiaaa” şi ţopăind ca o dementă, rupând pe alocuri cartonul cu smoală, care îmbrăţişa acoperişul.
-Fir-ar Pavel al dracului! Ce cauţi acolo, belea? O să mă bagi în pământ, am scăpat de bombardamentu’ din ’44, de la Gară, da’ de tine n-oi scăpa!!!
Eu, sus, de neatins, ştiind că ea are frică de înălţime, mă strâmbam şi scoteam limba de-un metru. Ca s-o oftic definitiv, îi arătam şi o mândreţe de buculiţe dârze, cam neatinse de palme, e drept. Le hâţânam provocator, aproape de streaşină, gata-gata să cad în cap. Dar bunica, mai isteaţă, mi-a luat scara. La asta chiar că nu mă gândisem! Vai de mine! Am rămas ca o idioată pe casă, doar cu vrăbiile şi coţofenele care mă priveau scandalizate: „Cip-Cirip, cară-te de pe teritoriul nostru!”
Eram furioasă. Am început să urlu şi mai şi: „Noi în anu’ 2000, când nu vom mai fi copii…” Nimic. Bunică-mea chiar intrase în pământ. Am aşteptat. M-am întins pe spate, lipită de smoala călduţă, ca o placentă. Cred că am şi aţipit. M-a trezit o vrabie care mă ciugulea isterică. Se făcuse seară, maţele-mi chiorăiau de foame, eram ameţită. Cu un ultim efort, m-am dus lângă coşul de fum, care dădea în stradă. Vecinii ieşiseră pe la porţi: uite-o pe tanti Cotelia, vine de la tutungerie, nenea Orăşanu, cizmaru’, pleacă acasă, uite-l şi pe Marian, iar l-a bătut mă-sa şi plânge…Aoleu! În depărtare se vedea MAMA. Venea, săraca, de la serviciu, cu două plase în mâini.
Mi s-a pus un cleşte-n ficat. Mă înţepa. Să vezi bătaie! Nici n-a apucat să deschidă poarta, că bunică-mea şi apăruse la raport:
-Leanţooo!- (aşa o striga, în loc de Elena. Îi plăcea teribil s-o umilească).
-Săru’mâna!, zice şi mama, buimacă, tânără şi din altă piesă de teatru, încă de pe atunci…
Ei, şi mi se porneşte Benţoaia pe pârât şi tânguit, de ziceai că-i un Mausser în mâna unui legionar trist şi trădat de Horia Sima. „Haaau, Tulai Doamnieee! Şi Iesus Marie! Copila asta-i dracu’-n persoană, e Ucigă-l Toaca!” Mama a ridicat ochii uzi spre streaşină şi m-a văzut cum stăteam ghemuită, pe acoperiş. Îmi era frig, se făcuse seară. M-au dat jos şi am mâncat bătaie. Urlam ca din gură de şarpe, dar, într-un fel, mă bucuram pentru că: 1. eram răzbunată pe Benţoaia.
2. plângea şi mama când mă lovea. Aşa că…”mă scosesem”!
Reportofonul cu pagini
În fine, abia aşteptam să încep şcoala ca să pot scrie tot ce auzeam eu că vorbeşte bunică-mea cu „madamele” şi „cucoanele” de pe strada Petru Maior. Până atunci, pâram numai ce ţineam minte.
-Dano, tu o să te faci ziaristă sau informatoare, îmi tot întărâta neuronii, în plină dezvoltare, Samy, nepotul lu’ madam Goldman. Era mai mare decât mine, locuia într-o vilă frumoasă şi cânta la vioară. Nu înţelegeam bine ce e aia „o informatoare”. Dar Samy râdea, ciufulindu-şi zulufii roşcalii:
-Informator e unu’ care informează cetăţenii, partidu’, pe toată lumea. Ziaristu’ face la fel, are tata un prieten care scrie la Scânteia. Pricepi sau eşti meşugă la cap? Tu chiar asta faci: tragi cu urechea, mă-ta mare nu ştie că tu asculţi, apoi o pârăşti la părinţii tăi, am dreptate?
-Aaai!, spuneam eu, din ce în ce mai luminată. Mă simţeam foarte deşteaptă. „Moooamăă, ce tare sunt!”, îmi gâdilam visele noaptea. „O să am meseria de informatoare, ce mişto!”
Când i-am spus tatei, i-au ieşit ochii din cap!
-Cum o să te faci informatoare? Cine dracu’ ţi-a băgat asta în cap?
-Samy!
-Dacă te mai prind cu ovreiaşul ăla tembel, îţi rup picioarele, numai porcării te învaţă!
Samy era evreu, dar eu îl iubeam în secret, iubire curată ca lacrima de fluture, în caz că plânge! La 7 ani m-au dat la şcoală. Am învăţat, în sfârşit, să scriu şi, de fiecare dată când cineva risca să mă întrebe: „ce vrei să te faci când vei fi mare?”, răspundeam invariabil, ridicând din sprânceană: informatoare. Umblam mereu cu un carneţel în chiloţei şi un creion bont în el, cu care notam ce vedeam pe stradă, în curte, tot ce mi se întâmpla, auzeam sau bănuiam. În clasa a-III-a aveam deja vreo 3 „vocabulare” pliiine cu…”informări”. Erau, mai degrabă, jurnale: 1979, 28 ianuarie. Mamaia l-a înjurat dimineaţă de 24 de ori pe Pavel, tanti Margaretuţa a zis că nea Orăşanu, cizmarul cartierului, e tâmpit şi pune tocuri de femeie la pantofii de bărbat. Am pârât-o, bineînţeles. Când a auzt aşa ceva, nenea Orăşnu a făcut-o beţivă împuţită şi a aruncat în uşa ei cu ciocanul de bătut pingele. Dimineaţă, cocoşul pitic s-a dat la mine iar. L-am lovit cu lopata, aşa cum m-a învăţat Samy şi cred că a murit. 2 februarie 1979. Azi am dus la şcoală poeziile despre partid şi partidă. Tovarăşa a zâmbit şi m-a mângâiat pe păr. A spus aşa: Copii! Fodor Daniela vă va citi o poezie. M-am încurcat niţel, dar am reuşi s-o zic pe toată. N-a râs nimeni. 4 martie 1979. Tata iar e la Gogoşaru. Bea bere cu nea Cristea. Dacă îl spun mamei or să se certe. Dacă nu-l spun, îmi cumpără cico, alune şi nea Cristea mă lasă să mă joc cu mustaţa lui. Totuşi, pe masă erau 10 sticle goale şi două începute. Nu l-am crezut pe tata care zicea că nu sunt ale lor, se vedea că e beat. Nu sunt proastă! M-am prefăcut că îl cred, totuşi, ca să-mi ia cico, alune şi ciocolată CIBO. Un nene urât de la altă masă l-a întrebat pe tata ce tot notez în carnet. Nea Cristea i-a spus: e informatoarea cartierului! Avea mustaţa udă, pleoştită şi zâmbea. I-am lăsat şi m-am întors acasă, unde mama plângea singură. Ştiam de ce. Seara, madam Goldman a venit la mamaia, care a zis: fir-ar Pavel al dracului, iar n-a plătit ăştia chiria!, în loc de n-au plătit! Ăştia, adică mama şi tata. 1 mai: mamaia a chemat-o pe madam Ferry, unguroaica şi au vorbit pe limba lor, n-am înţeles nimic decât „nem, nem! Ighen, piceiabo-piceiabo”, ce-o fi aia?! 3 august. Am plâns. Nu mai vreau să-l văd pe Samy niciodată. A strigat după mine pe stradă: Mă, meşugă, măă! Vezi că iar e tac-tu la Gogoşaru, da’ e beat muci! Ha! Ha! Toţi copiii de pe stradă erau de faţă, că jucam Frunza. Plâng şi acum, s-a mânjit carnetul de cerneală şi lacrimi. 17 august, 1979. E ziua mea. Împlinesc 9 ani. În afară de mama nu mi-a zis nimeni La mulţi ani.”
Partida îl aştepta pe Partid cu macaroane şi pufuleţi pe masă
Îmi plăcea să compun, poezii, credeam eu. Aveam una de se prăpădeau toţi ai casei când o recitam cu patos revoluţionar şi sinceritate. De fiecara dată când aveam musafiri, tata mă urca pe masă, la sfârşit, când toţi erau „ştangă” şi cu cravatele fleşcăite de sos şi vin:
-Zi-o p-aia cu partidu’ şi partida!
Şi o ziceam. Răcneam din toate puterile, mândră până la sufocare. Regret că nu-mi mai amintesc exact, dar textul era suficient de cretin ca să provoace panică, herpes la bot firilor sensibile şi mătreaţă pletoşilor. N-o am scrisă nici în resturile de jurnale care mi-au mai rămas. Ştiu doar că era cam aşa: „Partidule drag şi scump/ eşti minunat şi demn/ îi aperi pe copii mereu/ şi spui bună-ziua oamenilor muncii”. …etc. Pauză de memorie. Apoi: „Când vii acasă obosit/ te aşteaptă Partida ta cu macaroane pe masă, pufuleţi şi apă de la cişmea…” Râdeau musafirii să plesnească, crăpa splina-n ei, le ieşeau ochii, le curgea grăsimea de la friptură pe barbă şi pe piept, unii făceau şi tensiune, prăpăd! Era nasol, din punctul meu de vedere. Păi, da!
Credeam, în mintea mea, că partidul era un bărbat frumooos, înaaaalt, brunet, dar nu tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ci altul. El era căsătorit cu o nevastă, la fel de mişto. Şi nu putea fi decât…Partida, care era blondă, cu ochi ca ai Silviei, sora lui Samy. Corect?
La furat de cireşe în cimitirul evreiesc
Apoi, tata fost supărat pe mine o lună şi nu mi-a vorbit, pentru că, într-o zi de vară (aaah! De-aţi şti voi cum erau dimineţile de iunie pe strada Petru Maior!) am dispărut, mising in action, of course, împreună cu Samy, Silvia, sora lui care era de-o seamă cu mine şi cu Paul, ţigănuşul. Până seara n-a ştiut nimeni de mine, iar ai mei făcuseră deja 14 preinfarcturi şi 3 AVC-uri, micuţe, e drept, dar solide şi de neuitat! Unde fusesem? La furat de cireşe şi trandafiri în cimitirul evreiesc, cel de pe Bd. Mihalache (fost 1 Mai).
-Ascultaţi la mine, mă, goilor, ne dăscălea Samy mestecând un fir de iarbă. Cireşele din cimitirul evreilor sunt ălea mai bune de pe pământ, da’ ştiţi de ce?
-Nu ştim!, ziceam noi în cor, cu bale pe piept, de poftă.
-Pentru că se hrănesc din morţi, măăă!
Bleeeah! Ni se întorceau maţele pe dos şi începeam să-l lovim cu pumnii pe Samy, care râdea să se prăpădească.
-Nu mai daţi, mă, în mine, că n-am terminat!, continua el să-şi bată joc de noi. Cine haleşte cireşe de acolo, capătă puteri atât de mari, că va putea să vorbească graiul animalelor şi să înţeleagă toate limbile străine din lume.
-Asta înseamnă că o să aflu ce vorbeşte mamaia cu madam Ferry, unguroaica? Miştoo! Vin şi eu!, m-am aruncat, zdup!, ca în bazin, cu capul înainte.
Zis şi făcut. Am plecat fără să-i cer voie bunicii, oricum o ignoram total şi, la câtă bătaie mâncam de la ai mei pentru prostiile făcute, nici nu mai conta. În chiloţei aveam carneţelul. Mă gâdila şi uneori chiar zgâria. Ca să ajungem în Cimitirul Evreiesc trebuia să ne cocoţăm pe gardul înalt, din care lipseau cărămizi. Ne-am dus prin strada Teodosie Rudeanu. Hai, hopa-sus, pe gard! o talpă de tenis albastru lângă buzele mele, palmele lui Samy, ude şi puternice ridicându-mă de subsuori, au! m-am zgâriat la un deget, lasă, dă-l încolo, că e doar o julitură, zâmbetul parşiv al ovreiaşului: pune dom’ne picioru’ pe piatra aia! aia, da! Nuuuu! Ţine-te de gâtu’ meu, of, da’ natântoală mai eşti!, ochii holbaţi de spaimă ai Silviei, iris de culoarea bomboanelor cu mentă şi…buf! ajungem jos cu toţii. Eu, cu rochiţa sfâşâiată şi plină de zgârieturi, Silvia fără o săndăluţă, iar Paul-ţigănuşul cu un crac de pantalon descusut. Doar Samy era ca scos din cutie.
Cimitirul era pustiu, invadat de trandafiri roşii şi albi, o minunăţie. Rapiţa galbenă se iubea cu iarba verde, în care se tolănise, lascivă. Raiul pe pământ! Paul, rămăsese cu gura căscată, scobindu-se frenetic în nas.
-Bă, tu eşti sigur că nu ne prinde portaru’ hăla?, aruncă el întrebarea, aşa cum azvârlea, tat-su, zarurile, în praf, la barbut.
-Ssst! Gura!, zise şi Samy, aplecându-se şi înaintând cocoşat, aşa cum văzusem eu în filmele cu război. Cireşul ne chema cu toate fructele lui, pătimaş, amăgitor. Trebuia să-l cucerim! Boscheţii foşneau, un pui de vânticel ne înfiora perişorii de pe mâini şi obraji, făcându-ne să ne simţim ciudat:
-Samy, da’ morţii nu zic nimic dacă ne simt?, scâncea Silvia, ţinându-mă strâns de rochiţă. Nu se supără? Tante Esthera zicea că…
-Mai taci, meşugă, odată! Tante Esthera e o tămpită delirantă, scuipă Samy răspunsul.
Deodată, au început să latre nişte câini în depărtare. După ei, venea şi o voce dogită:
-Care eşti acolo, mă?
Ne-am tupilat la pământ, în afară de mine. Îmi era frică de păianjenii negri care circulau ca nişte mici dricuri printre boabele de pământ uscat.
-Stai joc, coţofană proastă, că ne vede paznicu’ şi e vai de noi, zise Samy, trăgându-mă în jos, lângă el. Inima îmi bătea nebuneşte, clopoţel de catifea. Şi de frică, – e drept, mai mult de păianjeni decât de paznicul Ştrul, care tocmai freca un ciomag noduros în palme,- dar şi de emoţie. Eram aproape-aproape de Samy şi abia îndrăzneam să deschid ochii spre el. Mirosea a băiat şi a primejdie. Lângă obrazul meu, ascuns într-un tufiş de mentă, apăru un păianjen gras, hidos. Mai aveam o secundă până la leşin. Monstrul s-a repezit ca fulgerul spre o furnicuţă roşie, care trăgea după ea un picior uscat de cărăbuş. Eram paralizată. Nu mă puteam mişca. Samy şi ceilalţi se urcaseră deja în cireş şi mă strigau în şoaptă răstită:
-Danooo! Ce dracu’ faci acolo? Nu vii?
Priveam îngrozită cum păianjenul îşi molfăia victima, care dădea zadarnic din picioruşe. M-a luat pe sus, tot Samy. Nu ştiu cum m-a cocoţat şi pe mine în cireş, înainte ca paznicul să-mi apuce piciorul.
-Hoţilor! Golanilor, daţî-vă jos! Chem miliţia! Sî vinî miliţiaaa!, zbiera Ştrul ca jupuit de viu. În faţa lui, vreo 8 javre turbate, cu bale la bot, lătrau să-şi spargă plămânii. Dacă ne-ar fi prins, zob ne-ar fi făcut! Câinii erau graşi ca oile şi aveau ochi de nazişti. Paznicul a început să arunce cu pietre în noi: zvârrr!, stâââjjjjj!, sfârâiau cataroaiele ca proiectilele pe la urechile noastre!
-Nea Ştrul, să ştii că te spun lu’ tata! N-ai dreptu’ să ne loveşti, suntem copii!
-Daaa? Ştii cum ma chiamî? Şi şini iesti tac-tu, dacî nu ti dieranjez?
Paul, ţiganul, se pişase pe el de frică. Aşa păţea mereu. Lichidul gălbui i se prelingea pe un crac, picura direct în ochelarii lui nea Ştrul, chestie care îl deranja teribil, deoarece nu mai putea vedea bine inamicul. Silvia era albă ca pietrele evreieşti de pe morminte. Plângea încetişor, muşcând dintr-o cireaşă. Eu, am scos carneţelul din chiloţi şi am început să notez, inconştient, fireşte.
-Tata e directoru’ cimitirului, bă, meşugă, ce eşti! Da’ ce credai că mă şlepăi p-aici cum vreau, fără ca el să ştie?
Paznicul a scăpat măciuca din mână şi a început să se bălbâie:
-Şî, cum sî chiamă tata matali?, întrebă omul după ce-şi potoli fiarele.
Lui Samy îi mergeau ca unse rotiţele din cap, mi se părea că le şi aud: tica-taca-tica-taca, scârţ-scârţ.
-N-ai decât să afli.
-Ioti, chiar acu’ fug sî aflu şeva…, mai zise, după care plecă, lăsând cotarlele la tulpina pomului, ca să ne păzească.
-Ce ne facem, Samy? Izbuti Paul să cârâie şi el două.
-Mâncăm cireşe. La câtă bătaie o să încasăm diseară, măcar să avem burta plină!, bolborosi capul răutăţilor, cu gura plină.
Şi ne-am pus pe ronţăit cireşele morţilor. E drept, fructele erau cele mai mari din câte văzusem eu până atunci, şi dulci-dulci, să şteargă orice urmă de necaz din sufletele noastre bezmetice. Se făcuse cald şi boabele de transpiraţie, -cercei cu cristale swarovski sărate-, străluceau pe frunţile noastre, deasupra buzelor, pe mâini. Soarele avea mutră de obersturmbanfuhrer SS. Râdea de noi, sadic şi în flăcări, cu dinţii rânjiţi: „Hi, hi, hi, vedeţi voi pe dracu’!”. Ah! Şi cum ne mişcam unul dintre noi, câinii lui Ştrul mârâiau ameninţător. N-aveam scăpare! Am mâncat cireşe până seara, când am simţit că ne crapă burţile şi maţele se revoltă supărate. Pântecăraie! Cireşe prea multe, nespălate şi înghiţite cu frunze cu tot.
-Samy, fac caca pe mine, bâzâia Silvia ţinându-se cu palmele de pântec.
-Şi io, gemu Paul. Mă doare rău burta, să moară fraţii mei, Bălan şi Bebe! Aaau! Vomit!
Samy schimba şi el, feţe-feţe, iar eu simţeam că am raci în stomac.
Când soarele şi-a tras norii peste ochi, hlizindu-se usturător ca o rană, noi eram deja căcaţi cu toţii, puţeam şi urlam de durere. Nu mai ştiam de ruşine. Samy încercase să „facă” din pom. N-a reuşit. Mai mult s-a mânjit pe degete şi era furios. Se înserase. Ştrul paznicul venea, negru de furie, împreună cu şeful cimitirului, care nu era tatăl lui Samy. Nu ne-au mai dus la miliţie. („Şe faşem, dom’ şef? Împuţîm toatî siecţia, să nu ne zâcă şî nou’ şeva…!” zicea paznicul).
În cele din urmă ne-au dat drumul. Ai noştri au aflat totul, mai târziu. Am mâncat bătaie şi eu şi Samy şi Silviuţa. Atunci am pierdut şi carneţelul de informatoare-ziaristă, dar nici nu mi-am mai întemeiat altul. Samy minţise. Cireşele n-aveau nicio putere magică. Graiul, în care bârfea bunică-mea, nu l-am putut traduce niciodată. Numai amărăşteanul de Paul a rămas nepedepsit. Pe el nu-l bătea decât Dumnezeu, dar la sfârşit de săptămână când avea chef de glume…
P.S.
(Cu aproximaţie, nu daţi cu ghioaga)
Meşugă -om nebun, diliu
Mă şlepăi – mă plimb, mişun…
Goi/goim- neevreu, de altă religie decât cea mozaică, străin.
Şpanchie- saşie, ciacâră, zbanghie, etc.
Faina poveste!Meriti premiul ala pe bune,cine zice altceva e un marlan si merita o bataie cu pulanu’!
Am ras cat pentru toata saptamana asta nesuferita!Multumesc Dana(Bentoaie)!
Apropo:esti nascuta intr-o zi a al aceluias an cu sotia mea!Asta-i bine,petru-ca voi stii cu siguranta cand sa-ti trimit un “la multi ani”!
DOMNISOARA INFORMATOARE-reconfortant textul,o bijuterie de autobiografie,scrisa intr-un ritm sprintar,cu talent ,idei plecate dintr-un suflet frumos.
de cite ori ne intoarcem la copilarie devenim veseli,usor nostalgici in prima parte a vietii,din nefercire spre apusul vietii recursul la copilarie ne aduce aminte de citi oameni dragi am pierdut pe drumul vietii.
savuroasa scena cu urcatul in funduletul gol pe acoperisul casei,se spune ca trebuie sa te nasti asa pt a nu fi prizonierul inhibitiei,iar la maturitate sa poti avea uneori iesiri excentrice.
nu va intreb daca aveti vreodata tentatia sa fiti excentrica,pt ca as fi nepoliticos,dar vreau sa cred ca macar rautatea aceea puerila sa nu va fi parasit de-a lungul vietii.
dupa ce fata angelica aratati in poza,n-ai fi crezut ca in spate,se ascunde un dracusor de ,FEMEIE. ca
FOARTE DRAGUTZ DANA
Am ras cu lacrimi
Astept si alte povesti. Bravo!
-Ce ne facem, Samy? Izbuti Paul să cârâie şi el două…. vorbe.
Nu stiu de ce nu s-a dus textul asa, scuze.
Multumesc de aprecieri, sunteti voi draguti, numai eu stiu cum am scris, intr-o zi, in spinare cu micul Adolfo-Benito (fiul meu, Dracusorul!)
Frank Zappa. din fericire am ramas la fel. cu totul. dar ma dezbrac numai cand fac baie.
ma dau in plasa cu fii-miu, in Herastrau, ma dau cu bicicleta, sar, arunc cu pemparsii prin casa, jucam fotbal cu ei…etc.
si ma razbun cam in acelasi fel, dar acum chiar doare…
uneori mi-e dor de mamaia mea. stii care e faza cea mai naspa si paradoxala? se pare ca seman cu ea!
Băi “Ion Creangă”, tu crezi că la vârsta mea matusalemică mai îmi stă bine să râd până mă doare burta cu ochii plin de lacrimi?….bre fată fugi la dogar că butoiul matale are o doagă mai strâmbă şi pe-acolo curge toată voia bună şi veselia!
Pup mâna şi mersi!
Draga Dana,
mi-era dor sa mai rad cu lacrimi.
Iti multumesc de prilej! Foarte bine scris! Ca de obicei… Felicitari!
Cu drag,
Mirona
Stii ceva? chiar ma gandeam sa fac o sedinta de spiritism si sa-l convoc pe gen. Pelshita. Are atatea de povestit, bietul!!!
Poate o sa ma ajute sa devin un om integru, asa ca tine…!
Oare de ce inca te ascunzi? Toata lumea stie cine esti, in afara de tine.
Asa de frica iti e?
Nu de mine trebuie sa-ti fie! Ti-am mai sus asta! Doamne-Doamne are bocancul maaaare! Pazea!
frumos scris.
p.s. mare pacat ca nu iti poti controla frustarile si ca rautatea din tine refuleaza chiar si in niste amintiri din copilarie…
Ce ai mai animalule?Dupa nick-ul folosit nu prea ai voie sa dezvolti subiectul despre frustare.Cante dracu’n tine de ghiolban cu pene,du-te la tratament loaza daca esti exasperat,ori hai sa-ti dau o sfoara!Na ca am refulat si io in tine,bagabontuleeeee!
Dana Fodor-pt ca si eu sunt un dracusor,voi observa ca la numele tau de ,FETITA’s-a adugat ,Particula’enclitica Mateescu.
bon,nici nu ar fi o problema chestia asta,dar,nu cred ca acum te dezbraci doar cind faci baie.
sunt sigur ,chiar convins ca, cel putin un punct de vedere ,referitor la dezbract il are si PARTICULA ENCLITICA-MATEESCU.
acum imi pot explica de ce in ultima vreme a-ti lipsit de pe sticla-ATI DEVENIT MAMICA-O STARE DE GRATIE,asa imi si explic scrierea textului in discutie.
asa ca,astept pe viitor luari de pozitie probabil mai delicate,pt ca nu-i asa sentimentul si postura de mamica,parca te face mai ,UMANA’.
p.s.-sper ca tonul meu sa nu va deranjeze,STIMATA DOAMNA-am vrut sa pastrez spiritul povestirii dv.
asa ca voi fi prevazator si daca cumva va dereanjeaza tonul meu,va cer anticipat scuze.
P.S.-Dana Fodor Mateescu-intotdeauna trebuie sa fie si un prost al satului,in cazul asta eu sunt acelea-Chiar nu stiu cine este exasperatul.
asa ca,i-a fa un ,pustiu’de bine si devoaleaza-l pe dobitocul asta.
astept cu nerabdare sa-ti dau corinta si sa consider ca ai absolvit MAGNA CUM PAUDE-scoapa,SUPERIOARE’de informatoare-in folosul real,al comunitatii
Asta chiar ne-a cam supărat aşa că ia ramii tu liber la Libertatea! Pa! Vezi că la tastatura nu este stapinul contului! Astfel poate întelegi cine tasteaza!
Exasperatul: se putea sa nu comentezi? cine e rau acum?
Ma…: vezi ca data viitoare s-ar putea sa-ti dau o sticla de rom in cap. jignirile astea puerile imi fac greata. profunda.
ptr. FrankZappa:
1. Te contrazic,dar cu simpatie! O leoaica musca si rupe, mai ales cand are pui!
2. L-am si sters din carti pe Oxiurel si gama de atacatori, stai linistit. ma doare-m bascheti!
3. stii ca ai dreptate la faza cu dezbracatul? am uitat!
dau jos textila si cand “ma dau” pe LAcul Morii, cand inot, adica, neicusorule!
sa ai o zi la fel de misto ca a mea. Iupiii!
oameni buni, ce sariti asa? eu doar am sustinut ca textul este foarte bine scris. pe de alta parte, asa cum am mai spus-o, imi doresc ca dana fodor sa se limiteze la acest jurnal de domnisoara si sa inceteze atacurile mirsave, inutile si rautacioase in legatura cu fostul loc de munca si la adresa fostilor colegi. ea a inceput, eu doar am ripostat. Si o sa voi face de fiecare data cind o va lua pe aratura
dana fodor, in ceea ce priveste bocancul lui Doamne-Doamne… imi asum riscul. Plus ca nu cred ca esti “autorizata” sa faci astfel de prorociri
Exasperatule!
dupa cum singur te autointitulezi, (oare biata ta mama care tremura de frig si se gandeste la baiatu’ ei de la oras… stie? aaaaaaaaaaaaa!)
te lupti, amaratule, intr-un razboi care nu e al tau, n-a fost si nu va fi NICIODATA!
Da’ bucura-te de viata, frate, du-te pe plaja, fa baie in mare, du-te la Mall, leagana-ti copilu’, canta-i un PSALM, da-te cu oja rosie pe copite, n-o sa afle nimeni!, cine-ti da strampii jos???
fa altceva, daca ai sufocari transcedentale!!!
oare chiar nu e si un psiholog p-acilea? Alooo! un psihiatru care sa-i oblojeasca la capuletz si la “anime” pe Exasperat si ai lui ciraci??? Nu pot sa cred ca nu exista!
Unde am taiat eu lemne, altii strang surcele si scobitori!
Mai omule, mai draga, duduie!fost sef! na, ca ti-am scapat-o iar! te agiti, ma repeeeeet, vorba Micutei Motzi, toata lumea o stie, deja! te agiti voluntar intr-o batalie pe care tu n-ai cum s-o castigi, comprendes? n-ai cum! Nu e batalia ta. faptul ca mie mi-e sila de ziarul Libertatea sau 7 plus si Mi-e RUSINE ca am lucrat acolo nu trebuie sa te deranjeze pe tine, poate doar daca TU esti ma-sa lui riiingier sa a lui JR din dallas, Miss Ellie, pricepi?
“Te bagi in seama” singur, te musti de cur pana-ti da sangele si te si infectezi! N-ai nicio sansa!
Sa-ti mai zic ceva, ca sa pricepi odata pentru totdeauna si sa te cari definitiv la scoicile tale!: de fiecare data cand am fost sa fac un amarat de text DUPA un reporter de la Lib. (care a trecut inainte pe acolo indiferent cu ce ocazie!) mi-au trebuit ore in sir sa impac oamenii, sa conving institutiile sa dea ceva, o vorba!!!NIMENI nu mai vroia sa aiba de a face cu LIBERTATEA!!! cand am fost la Institutul F. Reiner (hai, cine oare fusese inaintea noastra acolo, ai???2005???) directoarea era sa faca infarct!!! Nu vroia si nu vroia sa comunice! Ne-a explicat si de ce, dar asta o sa ti-o spun tie le telefon!!!
cand am fost in Italia (daa, bortoasa, “betiva periculoasa” si “erudita”, in timp ce voi frecati monedele alea cu care va luati cafeaua si stateati la caldurica!!)- din 12 romani cu care am vorbit, doar 3 sau 4 au vrut sa apara in ziar. Unul dintre ei (cu care am ramas prietena si-l am si pe mess, m-a intrebat: “cand apare reportajul despre mine, ca a fost aici asta-vara PAUL BADEA, cand scrie???”
Iar eu am fost acolo in IANUARIE!!!2007!!!
reportajul respectiv n-a aparut nici ACUM!!! si suntem in 2010.
Oare taica ringier a dat o caruta de bani ptr. reporteri ca sa plece in Italia si sa nu apara textele???
mai vrei sa mai scot?
Vrei sa-ti mai zic de ce mi-e sila?
Mergeam prin Bucuresti sau prin satul unde s-a FILMAT BORAT, iti mai aduci aminte??? si ne scuipau oamenii cand vedeau abtibildul de pe masina!!!
Sa-ti mai explic? (asta am citit-o-n Cartarescu, sa nu dati cu paru’ ca plagiez!!!) paduchele nu simte rana si frica si durerea ostashului “luptatoriu” cand este lovit de schije. Dansul, paduchele, sta acolo pe om, suge sangilii, inca dulce si caaald, paaaaaaana vin aia de la crucea rosie (stima!!!) si-l pun pe targa, apoi in coparseul ala de fier si..zduuuup! in tzintirimul eroilor.
Poti pentru ca sa afirmezi ca paduchele e un erou ca ostashul? Poti, in caz ca decedeaza si el odata cu luptatorul. Dar el tushti! sare pe altul VIU.
Of. e greu, nu?
In cazul tau (si al cotzoharlelor care te sustin afazice) cred ca ti-ai depasit atributiunile demuuuuuuuuuuuuuuuuuuult. “Mu” face vaca! Sau boul. dar ei sunt curati si sinceri.
ps
Eu, simpla, in chielea mea goala (vorba lu’ Zappa, Rock!!!)si “flescaita”, de 39 de ani (vorba ta!), cum ai scris, ca un adevarat barbat ce crezi ca esti!, fara Mertzanul meeeeeu misto C200 si nooou, fara Suv-ul, si mai misto cu 7 locuri, tot in tzipla luat!!!, fara Loganul pe care l-ai facut TU praf si chiar fara pramatia aia de LADA 1200, (ca o mai am si p-aia!!!), chiar daca as locui in “casele” de carton si plastic cu “baietii mei” din cimitir si canale, care trag aurolac pe gat, ca sa li se para viata mai frumoasa si tot as fi mai buna si mai tare dacat tine!!!
Hai capito? te opresti odata?? Iti ajunge? Mai vrei?
N-am autoriztie de prorocire, asa cum n-ai tu de ziarist! sau de prelucrator prin aschiere!! dar stiu ca CINE mananca KK aiurea si face rau gratuit, fara nicio baza, plateste. In ce ma priveste ai ghicit doar ca am fost la Libertatea, la 7 plus, ca am fost gravida si ca am avut anumite treburi gazetaresti cu Val Valcu. Restul e CALOMNIE! Intreaba avocatul de langa tine!!! Sau nu te mai reprezinta ea?
ps
nu uita ca nu sunt o cretina!! eu, daca am lucrat in presa asta romaneasca, asa tampita cum e, am si INVATAT ceva din ea! expresiile folosite de tine in atacurile pe blog, printre care si “oameni buni” din ultima bala pe care ai pus-o nefiresc in gospodaria lui Tibi, sunt ale tale, domnule, stii tu cine. poti fi barbat si sa te semnezi?
Eu sunt detectorul tau de minciuni!!!
Dana Fodor-abia acum dupa ultimul text m-am uitat mai curios la poza ta-
cred ca mi-ai stirnit curiozitatea ,din momentul cind ai dat cu ,TEXTLA’de pamint.
leoaica,leoiaca,da cu blanita…….
Mai exasperatule,de ce sa se limiteze?Daca tu esti un limitat,trebuie sa fie si altii?Nu ataca decat pe cei care merita si daca ataca stie si de ce cu siguranta!Vrei sa-ti fac eu o prorocire pe care nu ai cum sa nu o crezi?Cand te vor arunca ca pe o masea stricata si o sa trebuiasca sa stai la coada pe la somaj,pun pariu pe ce vrei tu ca vei umple cu postari care-i vor infiera pe aia de te-au lasat pe drumuri!
Asa ca nu mai cere nimanui sa fie limitat!Nu ai de unde stii care,cat a avut de patimit si mai ales ce!
Oamenii trebuie sa gandeasca nelimitat.Daca-s limitati gandesc “smecherii” pentru ei si nu e bine ca nu putem striga cu totii:”Noi muncim,nu gandim!”.Ori:”nu vrem bani si nici valuta…”!Daca tu vrei,nu ai decat sa-l cauti pe P.Roman!
Tiberiu Lovin Says:
Februarie 19th, 2010 at 17:24 pm
Boucubască, vezi că nu eu am fost la taste, eu nu o să mă piş pe el, eu “am să-i rup capul” precum spune Badea Mirciologul! Dacă eu eram autorul postării eu “micţionam cu boltă” deoarece sunt conservator şi obiceiurile greu mi le schimb!
Deci repet (ştii că îmi plac în mod deosebit glumele sadice): Cel ce a tastat, nu sunt eu! Jur pe onoarea mea! Eu doar l-am incitat să tasteze, mai precis “te-am dat în gât”! ….şi era extrem de iritat!
Oricum văd că acest cretin “exasperat” (observi că nu folosesc termenul “ţigan!….asta este cea de-a doua dovadă că nu eu am fost la taste, deoarece ştii foarte bine că eu nu folosesc acest termen), continuă să-şi dea cu părerea pe aici! Ştii că nu sunt adeptul umblatului la robinetul site-ului dar totuşi în toate există o limită şi această jigodie exasperată a întrecut limita! Oricum este extrem de ciudată afinitatea ta bruscă pentru zona Libertatea!
Haides paides!
Dana Fodor-wowwwwwwwwwwwww,e clar ,esti o leoiaca,e clar ai ramas acelasi dracusor din copilarie.
trebuie sa spun,un multumesc,DECI E PAUL BADEA-sa-l trecem la ,RABOJ’
si daca omul asta chiar te cunoastea,CUM PUII MEI’nu stia ca esti o adevarata leoiaca si s-a dat la BLANITA’TA?
oricum ,eu unul sincer n-as dormii linistit,fara ,TEXTILA’pe mine daca as fi pe lista ta neagra.
poate doar o mentiune voi mai face-TE-AM TRECUT IN CARNETELUL MEU CU PRETENDENTELE LA DANS-voi tine aproape,ti-ai mai facut un amic.
m-am desprins de lupta dintre pesedeii sa-ti scriu citeva rinduri,semn ca..ai ceva singe in instalatie.
Aha acum văd că Fodorvska, a dezvăluit ceea ce eu dintr-o oarecare hai să-i spunem “minimă judecată” nu am dat pe goarnă! …deh aşa-s fomeile, nu sunt în stare să tacă şi să facă! Deci monseur Paul Badea cât de curând vei dansa, dar nu cu lupii ci cu mine! Tango!
Cum ai spus monseur? Că tata a fost un beţiv? Nu loază ordinară şi aschilopată, tata a fost condamnat al regimului comunist, pus sub falsa acuzaţie că este legionar şi aruncat la gerlă! Pentru reeducare! hihihi ce tangou pasional o să mai dansăm!
Exasperatule, baga un Mecopar pe gat, o Zyprexa (face bine la ten!!!
)
o sa-ti treaca!
nu te maI SLEPAII ZADARNIC, te-am ginit.
Niciun om normal la cap, la rinichi sau la vezica bilira, daca o mai are!!!!!, fara internari la balamuc,
care m-a cunoscut macar 5 minute in viata lui, nu mi-ar vrea raul!!! din contra!
asa ca nu tine vrajeala ca nu ma cunosti!
Ghita, draghe! lasa oxiuru’& company, ca pre limba lor vor chieri! (mai bine sa ajutam copiii talentati sau care traiesc in cartoane, am eu cativa in vizor, poate facem o cheta de tzoale, jucarii, etc…nu le arunca la gunoi, fa-le pachet, spune si prietenilor…poate le incarcam in SUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUV-ul meu de lux
ce zici?
apropo, stiai ca la L. exista oameni care scriu traNvai in loc de tramvai?) aaaaaaaaaaaaaa! ce texte cashtoace as scrie eu cu faze d-astea!!!!
te sigur ca:
constipatii n-or sa mai aiba nevoie de dulcolax, supozitoare cu glicerina sau ceai de crusin!
ma intelegi!? doar vor citi acilea “neste treburi, cari este ele”
te pup! salutari sotiei! Miaau!
” nu te invidiez, din contra, imi trezesti sentimente de mila, amestecate, ce-i drept, cu jena si repulsie.
asadar, atacurile tale baloase m-au deranjat prin agresivitatea limbajului si inutilitatea lor. ma scoate din minti ipocrizia, faptul ca scuipi acolo unde ai lins mult si bine, acolo unde ai mincat o piine, mucegaita probabil si al carei gust inca iti strepezeste dintii..”
Promit ca e ultima oara cand scriu in legatura cu acest subiect bolnav fizic (polio?) si psihic!
1. bai, te dai singur de gol! te oftici de moooori! iti curge sange din nasul ala de la ratesti? ridica mana dreapta-n sus si stai pe spate! sa nu-ti faci mai mult rau! ca si asa e vai de mandarina ta!
2. ce l-ar “ute” grija pe unul care nu ma cunoaste si nu m-a cunoscut vreodata daca eu sunt ataaaaat de grobiana cu diiitamai trustul? ce te doare pe tine ca mie nu-mi place LIBERTATEA? Ai? te doare Loganul?
bai testa di cazo, mie cand imi vine sA FLUIER, FLUIER SI CAND IMI VINE SA SCUIP, scuip! NU INGHIT FLEGMA, CA TINE, CI O DAU AFARA, BAAA, ca am o singura viata si ma bucur de ea!!! vezi sa nu fii in fata mea cand o fac! Am fumat mult la viata mea. Mi-ai dat TU o paine sa mananc??? Amaratule! Ai dat tu bani de la tine din buzunarul ala plin de tutun scuturat si de pastile de orbit pierdute? vaaai de tine! repet: niciun om normal la cap n-ar avea ceva de imparti cu mine si cu asta am spus destul!!! Ce? eu il injur pe X ptr ca a zis nu stiu ce de ziarul Y sau de patronul Z??? de specialitate?
Ia-ti o gagica vie, epileaza-te la subratz si aboneaza-te la Arici Pogonici de Constanta! ofera biletele publicitare oamenilor pe strada! ocupa-te de ceva!
noi ti-am intins o mana ca sa iesi din anonimat si din inzilizire!
ai muscat-o! UPS! dar nu era mana mea,
era peria aia cu care sterg closetul jos, ca sus, la etaj am altele, mai misto de la IKEA!
dana fodor,
personajul pe care il suspectezi ca s-ar piti sub pseudonimul exasperatul nu este paul badea. pentru ca simt cum te zvarcolesti, pentru ca imi place sa pun sare peste paduchele din rana si, paradoxal, pentru ca incepi sa ma binedispui o sa-ti mai dau niste hint-uri.
1. e posibil ca doar unul dintre numele mele sa nu-i spuna nimic lui paul badea. daca le pronunti pe amindoua, insa, probabil ca i se aprinde beculetzul.
2. tu nu ma cunosti. pe cuvint de onoare. habar nu ai de existenta mea. asta imi da credibilitate in ochii mei si ai oricarui observator neutru al acestei dispute.
3. nu ai lucrat niciodata cu mine la acelasi ziar, nu cred ca am stat vreodata sub acelasi acoperis. te cunosc de pe blogul lui lovin si, lumea e a dracului de mica, avem o cunostinta comuna. stai linistita, “persoana de legatura” a avut numai cuvinte de lauda la adresa ta si a sotului tau. am aflat mai multe amanunte despre tine fara sa vreau, cu mult inainte de conflictul de pe reporter virtual.
4. nu te invidiez, din contra, imi trezesti sentimente de mila, amestecate, ce-i drept, cu jena si repulsie.
asadar, atacurile tale baloase m-au deranjat prin agresivitatea limbajului si inutilitatea lor. ma scoate din minti ipocrizia, faptul ca scuipi acolo unde ai lins mult si bine, acolo unde ai mincat o piine, mucegaita probabil si al carei gust inca iti strepezeste dintii (nici chiar un c200 tiplat nu ajuta sa uiti asta), acolo unde ai acumulat frustrarile care nu-ti dau pace. educato, nu se face asa ceva. daca ai fi avut cei 7 ani de acasa ai fi realizat ca atitudinea si expresiile folosite nu fac decit sa te discrediteze.
p.s. spui ca nu esti o cretina. asa o fi, nu te cunosc, dar te comporti ca atare. pacat de tine ca ai har la scris (pina intri in delirium tremens)
Fodorovska, la cheta asta bagă-mă şi pe mine la listă! Că nu mai am loc în casă şi-n dulapuri! Briliantul de când a devenit component al lotului de înot(asta cu lotul de înot am băgat-o ca să mă laud) creşte de parcă are praf de crescut în fund!
A, am uitat!…….cred că am să apelez şi la zâna Mara cea mică cu sufletul mare la care am impresia că a-ţi mai apelat si voi, să pună câte ceva!
MECOPAR
Compozitie: Comprimate filmate continand bitartrat de colina 100 mg, metionina 100 mg, acetat de alfa-tocoferol 3 mg, clorhidrat de tiamina 2 mg, riboflavina 2 mg, clorhidrat de piridoxina 2 mg, ciancobalamina 0,00067 mg, nicotinamida 6 mg, pantotenat de calciu 7 mg.
Actiune farmacoterapeutica: Factori lipotropi si vitamine cu actiune hepatoprotectoare si hepatotrofica.
Indicatii: Hepatite cronice si ciroze hepatice cu infiltratie si degenerescenta grasa. Profilactic, in conditii de expunere la substante hepatotoxice medicinale sau industriale; sarcina toxica, boala de iradiere, ateroscleroza, boli degenerative ale sistemului nervos (ca medicatie adjuvanta).
Mod de administrare: 500-600 COMPRIMATE DE-O DATĂ CĂ POATE CRĂPI ŞI SCĂPĂM DE UN CRETIN.
Contraindicatii: Encefalopatie portala, precoma si coma hepatica, hepatita grava, insuficienta renala grava, hiperamoniemie.
Interactiuni medicamentoase: Se administreaza in timpul tratamentului cu l-dopa (metionina si piridoxina impiedica efectul antiparkinsonian).
Compozitie calitativa si cantitativa: Fiecare tableta Zyprexa de 5 mg contine 5 mg de olanzapina. Fiecare tableta Zyprexa de 7,5 mg contine 7,5 mg de olanzapina. Fiecare tableta Zyprexa de 10 mg contine 10 mg de olanzapina.
Excipienti: Ingredientele inactive sunt: ceara carnauba (Pharmacologia Europaea), mixtura coloranta alba (bioxid de titan E171, macrogol, polisorbant 80), crospovidon (Ph. Eur.), colorant albastru alimentar (contine colorant carmin indigo E132), hidroxipropilceluloza (Ph. Eur.), monohidrat de lactoza (Ph. Eur.), stearat de magneziu (Ph. Eur.), metilhidroxipropilceluloza (Ph. Eur.), celuloza microcristalina (Ph. Eur.).
ZYPREXA
Prezentare: Tabletele Zyprexa de 5, 7,5 si 10 mg sunt tablete albe, glazurate, imprimate cu “LILLY” si un cod numeric de identificare.
Natura si continutul containerului: Folii alveolate: Zyprexa, tablete 5 mg este disponibila in folii de aluminiu alveolate ambutisate la rece, ambalate in cutii de carton cu 56 tablete pe cutie. Zyprexa, tablete 7,5 mg este disponibila in folii de aluminiu alveolate ambutisate la rece, ambalate in cutii de carton cu 56 tablete pe cutie. Zyprexa, tablete 10 mg este disponibila in folii de aluminiu alveolate ambutisate la rece, ambalate in cutii de carton cu 7, 28 sau 56 tablete pe cutie. Flacoane: Tabletele Zyprexa de 5 mg, 7,5 mg si 10 mg sunt disponibile in flacoane din polietilena de inalta densitate cu capace din polipropilena. Flacoanele sunt inchise prin inductie si contin 100 tablete si un desicant.
Mod de administrare: 500-600 COMPRIMATE DE-O DATĂ CĂ POATE CRĂPI ŞI SCĂPĂM DE UN CRETIN.
Indicatii terapeutice: Olanzapina este indicata pentru tratamentul schizofreniei. Olanzapina este efectiva in mentinerea ameliorarii clinice in cursul tratamentului de intretinere la pacientii care au manifestat raspuns clinic la tratamentul initial.
Cât despre tratamentul tenului, io zic să bagi un tratament naturist cu 3M: când o să ne întâlnim ţi-o bag io în cavitatea bucală!….floarea ţi-o bag bre că Tangoul se dansează cu floarea-n gură!
diaconu Eusebiu Says:
Februarie 17th, 2010 at 11:35 am
… din ciclul Filosofeli Demenţiale: ‘’Nu lupta cu tine, luptă cu cel de lângă tine! … ÎŢI PLACE SĂ PIERZI VREMEA?’’
Frank Zapa[king] Says:
Februarie 18th, 2010 at 16:30 pm
… sa va ginditi la platon si la inteleptele lui sfaturi – FITI BUNI, FITI INTELEPTI.
brutalitatile verbale nu duc, decit foarte rar la rezultate.
EU INTREB:
- Dar ce te faci, daca la un moment dat ajungi la constatarea ca ITI PIERZI VREMEA si luptandu-te cu cel de langa tine?
- Ce a castigat Dana, ce a castigat Exasperatul, ce a castigat cititorul?
- DANA SI EXASPERATUL AU DEJA DRUMURI DIFERITE!
- Eu ca cititor citesc ce scrie Dana (”Ion Creanga”) sau citesc ce scrie in Libertatea.
- Dupa cum si cei de aici pot sa citeasca sau nu, ce scriu eu!
PS1. NU MA ATACATI, CA NU RASPUND PROVOCARILOR NECONSTRUCTIVE!!!
PS2. DA, am ales sa-mi dedublez personalitatea si sa ma simt bine langa prieteni
Pentru ca sunt singura responsabila de veselia mea! 
Abia acum am găsi răgazul să citesc în tihnă acest material.
Tot ce pot să spun este că … subscriu la cele scrise mai sus de diaconu Eusebiu.
Zic şi eu cum zice fiul tău? Mami, mai vreaaaaaaaaau!
Foarte bine zici aici draga cercetas si sa ai o zi frumoasa….
stefanyyastefanyya Says:
Februarie 20th, 2010 at 12:11 pm
Un weekend placut si pentru tine, Frank si Eusebiu …. si pentru toti cititorii blogului!
Este o zi superba!
Zamfir Says:
Februarie 20th, 2010 at 11:29 am
Cei care au privilegiul de a şti, au şi obligaţia de a acţiona. Albert Einstein
cercetashul_vesel Says:
Februarie 20th, 2010 at 11:27 am
Dar provocări constructive accepţi?
stefanyyastefanyya Says:
Februarie 20th, 2010 at 12:11 pm
Bună dimineaţa!
Frank Zapa[king] Says:
Februarie 20th, 2010 at 0:19 am
Ofticosul şi supărăciosul!
exasperatul Says:
Februarie 20th, 2010 at 1:00 am
Tangou! Eşti un mare bou!
Lovin
Trădătorule! Mogulule!
O zi frumoasa sa ai EUSEBIU si tot ce-ti doresti ptr aceasta zi.
Spre deosebire de pesedei,eu vreau sa cred ca ziua de azi,e ziua reconcilierii,cu toti cei care dintr-un motiv s-au altul,cred ca eu sunt suparat pe cineva.
desi am tot spus,si cu alte ocazii-Domnilor si Domnilor,nu sunt suparat pe nimeni,nu stiu sa fiu suparat.
daca cred altceva,am alte pareri,nu inseamna ca ,gata m-am si suparat.
s-au dupa un dialog contondent,gata imi iau jucariile si plec.
nu vreau acum sa fac nici un fel de discutie care ar avea ca subiect amicitia,si prieteneia,pt ca mi-ar lua prea mult timp.
dar pot spune si exprima in citeva cuvinte cum vad eu prietenia-DIAMANT RAR,ESTE PRIETENIA,DE MULTE CARATE.foarte putini stiu sa-l slefuiasca,astfel incit sa devina o BIJUTERIE FINA,cu care sa poti defila oriunde,fara a te teme ca esti in posesia unui fals.
concluzii?va las sa le trageti singuri.
Pt Cercetashul vesel-draga cecetashule,incep prin a-ti multumii pt urare,si la rindul meu iti voi ura acelasi lucru,un WEK-END DE VIS,LINGA OAMENII ADEVARATI,care stiu sa aprecieze calitatile unui om.
de data aceasta in textul tau sunt prea multe contradictii,asa incit trebuie sa le rezolvam:
1.-niciodata un prieten adevarat nu te va jigni,supara ,ori sa incerce prin mijloace perfide,parsive sa te loveasca pe la spate-in acest caz nu mai vorbim de prieten s-au prietenie,ci de miselie si misei.
3.ma intrebi ce a cistigat.,DANA FODOR-nu stiu ce a inteles ea ca a cistigat,dar eu cred ca a cistigat foarte mult in ceea ce se numeste ca,MA SIMT BINE IN PROPIA PIELE’.nimeni,absolut nimeni nu ar trebui sa se lase calcat in picioare,sa se lase umilit,terfelit,fara a avea o reactie.
este sub demintatea umana sa te porti ca un sclav/a sa faci sluj in fata cuiva-ATENTIE VB DE RELATII INTRE CUNOSCUTI.
poate,zic poate DOAR IN DRAGOSTE,in relatia dintre EL SI EA,uneori poti accepta compromisuri,dar cu grija de a nu te compromite.
a abdica de la statutul de om,e sinucidere curata,e drumul spre pirzanie si IAD-si stiu ce spun.
referitor la filozofia dementiala,MARCA EUSEBIU-omul de cind se trezeste in fiecare zi da o lupta cu el insusi-pt ca in fiecare zi trebuie sa OPTEZI,SA IEI O DECIZIE-SA-TI ETALEZI O PARTE DIN PERSONALITATE,de cele mai multe ori sa nu cedezi in fata starilor emotionale si sa dai cistig de cauza RATIUNII-cu conditia sa o ai,sa o stapinesti.ce s-ar intimpla daca am ceda primelor impulsuri instinctuale?
inchei,asigurindu-te ca in ce te priveste sunt minat de cele mai bune intenti,chiar daca avem ,STARI’diferite,plasate pe paliere diferite in ceea ce unii filozofi ar spune EVOLUTIE’in atingerea starii de gratie ,numita FERICIRE
Amicului EUSEBIU-mai sepcosule,bascosule,palariosule,de cite ori sa-ti mai spun,nu sunt suparat iar de oftica nu mor decit intr-o singura situatie-CIND CINEVA IMI SALTA IUBITA DIN PAT ,DE LINGA MINE.
e singura situatie cind devin rau,VIOLENT SI DE NEOPRIT.
in rest gazare, baga la cipul ala batrin al tau,vechi-CU LAMPI SI FILAMENTE[CARE ,cite o data iti fileaza rau]ca imi esti simpatic,in masura in care tu,poti fi simpatic
si eu ca si tine,tin la tavaleala,imi tragi una in nas,iti dau zece inapoi ,plus un bonus-un picior intre..
haaaaaaaaaaaa COHONES….
asa ca lasa-o frate in fasole,si baga ceva material sa-mi sara borsul in farfurie de atita ris.
ca vad ca ti-ai cam pierdut simtul umorului frate,ai devenit prea serios si nu-mi place
diaconu Eusebiu Says:
Februarie 20th, 2010 at 13:02 pm
Zamfir Says:
Februarie 20th, 2010 at 11:29 am
Cei care au privilegiul de a şti, au şi obligaţia de a acţiona. Albert Einstein
STII CA EU REACTIONEZ … dar, Eusebiu te-am intrebat ceva si astept raspunsul tau!!!
Cat si pana unde trebuie sa reactionezi, in asa fel incat sa nu platesti un pret prea mare pentru tine ca om?
PS. Iti amintesc ca tu ai fost cel care mi-ai zis ”esti o femeie careia daca unul ii spune o cretinatate, i-o tragi una-doua in bot!
cercetashul_vesel Says:
Februarie 20th, 2010 at 11:27 am
Dar provocări constructive accepţi?
NORMAAAAALLLL CA REACTIONEZ LA PROVOCARILE CONSTRUCTIVE!
Stii ca asta-mi place si vreau! Prefer o cearta constructiva, decat o liniste stagnanta! Marile schimbari/progrese nu sau facut in liniste de noapte buna si nici peste noapte!
Frank Zapa[King] Says:
Februarie 20th, 2010 at 17:25 pm
Iote botosul cât tapirul că a început să mormăie. Ia să râzi:
La vestitul doctor Costea
Vine Ion de la Copou
- Bună ziua, dom-le doctor
Mi-a intrat o ţeapă-n ou.
Pacientul se dezbracă
Doctorul îl urcă în pat
Şi cu mare atenţiune
Cercetează-n lung şi-n lat.
Ia luneta
O fixează
Ia penseta
O flambează
Scoate ţeapa
Pensulează
Pune vată
Bandajează
Pune faşă
Şi-l pansează
Scoală omul
Şi-l aşează
Pacientul achită taxa
Şi apoi satisfăcut.
Îi dă doctorului mâna
- Bună ziua!
- Vă salut.
Peste-un timp, aproape-o lună
Vine amicul Ion din nou
- Uite dom-le doctor, iarăşi
Mi-a intrat o ţeapă în … ou
Pacientul se dezbracă
Doctorul îl urcă în pat
Şi cu mare atenţiune
Cercetează-n lung şi-n lat.
Ia luneta
O fixează
Ia penseta
O flambează
Scoate ţeapa
Pensulează
Pune vată
Bandajează
Pune faşă
Şi-l pansează
Scoală omul
Şi-l aşează
Pacientul se îmbracă
Şi achită taxa în grabă
Când deodat domnul doctor
Foarte curios întreabă:
- Ia să-mi spui, domnule dragă
Care vii de la Copou
Cum se-ntâmplă că într-una
Tot îţi intră o ţeapă în ou?
- Să iertaţi, domnule doctor
A răspuns omul solemn
Dar nevastă-mea e şchioapă
Şi are un picior de lemn.
Domnule Frank Zapa ‘’King’’
Daca a fost cineva care a incercat sa umileasca, atunci sa stiti ca dumneavoastra ati fost acela! Ati spus ca aveti exercitiul ‘’trasului la gioale’’ in politica, dar campania electorala s-a terminat de aproximativ 2 luni! Si ne mai miram de ce se intampla in sfera politicului, adica atac la persoana, in loc de dispute politice constructive!
Sa stiti ca pe mine nu m-au atins afirmatiile dumneavoastra pentru ca am o personalitate bine conturata, puternica, care nu se lasa umilita! Si chiar ma simt foarte bine in pielea mea!
Reactie? AM REACTIONAT, insa dumneavoastra NU ATI SESIZAT acel ‘’AMINTESTE-TI CARE MI-A FOST REPLICA DATA TRECUTA SI PRIMESTE-O SI DE DATA ASTA … ’’, care a dus la acel ‘’NU AM MEMORIE, AM ARHIVE’’!!! Deci replica a fost si o consider destul de dura (dar deh, este pe un palier de ”evolutie inferioara” celui pe care activati in politic!), dar nu o stiti dumneavoastra, stimate domn!
Referitor la ce castigi din disputele perfide, parsive:
- RAMAI DOAR CU UN GUST AMAR, cand poti foarte bine sa te bucuri de discutiile cu cineva, sa castigi un zambet care sa te faca un OM VESEL, … dar se pare ca si acesta este un mare pacat!
- cititi ce a zis Eusebiu despre mine ‘’ESTI O FEMEIE CAREIA DACA UNUL II SPUNE O CRETINATATE, I-O TRAGI UNA -DOUA IN BOT!’’ Dar pentru mine asta nu inseamna a arunca cu laturi in celalalt! … Si mai cititi intrebarea pe care i-am pus-o ‘’CAT SI PANA UNDE TREBUIE SA REACTIONEZI, IN ASA FEL INCAT SA NU PLATESTI UN PRET PREA MARE PENTRU TINE CA OM?’’
Nu sunt genul care sa se poarte ca o sclava, sa faca sluj in fata cuiva! Daca Eusebiu mi-ar fi adresat afirmatiile dumneavoastra, va asigur ca noi (adica eu si el; eu si dvoastra) nu am fi discutat acum. Este SINGURA PERSOANA careia i-am acceptat acest limbaj mai colorat si chiar nu-mi pare rau! V-as mai spune si altele, dar parca vad ca ati fi socat!
Limbajul din zona politicului, din timpul campaniilor electorale a lasat mult de dorit, iar NOI CETATENII ROMANIEI TREBUIE SA ACCEPTAM ACEST LIMBAJ SI ACTIUNILE CONFLICTUALE INUTILE ALE POLITICIENILOR? UTILE DOAR PENTRU ORGOLIILE LOR?
Desi ati spus ca ‘’ochiul magic’’ vede tot si va este fidel, tot dumneavoastra ati fost cel care a spus ‘’ceva se intimpla in spatele meu si nu stiu ce … dar voi afla’’ si ca ‘’incep sa cred, ca de fapt sunt multe necunoscute in aceasta ecuatie, si probabil am picat ca musca in lapte’’!
Ma opresc aici, pentru ca oricum suntem pe ‘’paliere de evolutie diferite!’’, iar eu prefer sa raman pe palierul meu! Dar recunosc faptul ca mi-ar fi placut sa invat si de la dumneavoastra ceva!
Va doresc mult succes, Domnule Zapa King!
Nu va certati….nu este frumos…..
stefanyyastefanyya Says:
Februarie 20th, 2010 at 21:59 pm
Nu draga mea, nu ne certam … Numai ca daca nu te poti incrucisa cu cineva nici macar in niste comentarii amicale si civilizate pe un blog … nu trebuie sa te superi, dar nici sa insisti!
Si sincer, nu sunt dispusa sa am asemenea ”conversatii” cu cineva care nu ma cunoaste si nu cunoaste nici relatia de amicitie pe care o am cu cineva.
La un moment dat, intr-o discutie cu locul de munca, am scapat o expresie a lui Eusebiu. Persoana respectiva a facut ochi maaaari, dar i-am spus sa nu fie socata pentru ca cel care o foloseste este o persoana deosebita. Stii care a fost replica, sincera? ”Daca spui TU ca este o persoana deosebita, atunci cu siguranta este!” Asta spune mult, nu! Iar sa ma faca cineva pe mine sa accept si sa spun asta … inseamna si mai mult!
Hihihi păzeaaaaaaaaaaa Zapaaaaaaaa,
“CEA VESELĂ” este pe cale să devină “CEA ÎNCRUNTATĂ”
…..deocamdată doar “A RIDICAT O SPRÂNCEANĂ”! Să nu-mi spui că nu ţi-am spus!
FOC, FOC, FOC! ….şi dacă n-ai tulumbă ţapănă nu te-ncumeta să-l stingi! Vezi că nu mă refer la tulumba dintre craci pe care se scurge urina şi câteodată ceva lichid seminal în care înoată stingher un spermatozoid tembel!….aia toţi masculii o au! Mă refer la “tulumba” pe care se scurg cuvintele, vorbele, ideile….hihihi!
PS ascultă sfatul meu, sfatul unei şulfe bătrâne careia toată viaţa nu i s-a sculat decât la femei afurisite!
….mă refer la limbă! Cum văd o “afurisită” cum pac mi se scoală limba de nu mai are loc în gură!
Cercetashul vesel-nu sunt in transee,nici nu cred ca am fost vreodata.
eu,am venit cu ramura de maslin in mina,deschis si sincer.
faptul ca ai tinut neaparat sa-i gasesti un NOD,nu mai tine de mine.
cu sinceritate,acelasi succes ti-l doresc si eu.
cit priveste limbajul,din politica….fiecare isi ia atita libertate cit poate,cit il tin bretelele.
si apoi e o chestiune de optiune.
nu am pretentia ca sunt s-au as putea fi model,de urmat,pt toata lumea.
un wek-end minunat sa ai ,cercetashule.
Frank Zapa[king] Says:
Februarie 20th, 2010 at 22:31 pm
Daca asta numiti dumneavoastra ”ramura de maslin in mina, deschis si sincer”, atunci chiar ca suntem pe paliere diferite!
Dumneavoastra ati inceput, eu am incercat sa raman la o conversatie civilizata, chiar de data trecuta. Astazi am incercat sa continui civilizat, dar se pare ca maslinul nu a fost maslin!
Asa cum i-am spus stefanyyei, nu ma supar, dar nici nu insist!
Va doresc mult succes la ‘’trasul la gioale’’ in politica, iar atata timp cat prestati pentru Presedintele Basescu … va salut
PS. Totusi, imi permit sa va rog ceva: Inainte sa dati drumul comentariilor pe blog, corectati-le si aerisiti-le putin! Ar fi mai usor de citit si ar fi un semn de respect pentru cititori!
Frank Zapa[king] Says:
Februarie 20th, 2010 at 22:31 pm
- COMPLETARE: Ar fi un semn ca va respectati cititorii si un semn ca … va respectati si dumneavoastra!
PS. Credeti-l pe Eusebiu, ca stie ce spune: … deocamdată doar “A RIDICAT O SPRÂNCEANĂ”! … FOC, FOC, FOC! … şi dacă n-ai tulumbă ţapănă nu te-ncumeta să-l stingi! … Mă refer la “tulumba” pe care se scurg cuvintele, vorbele, ideile….hihihi! … femei afurisite!
MULTUMESC EUSEBIU!
Pentru TIBERIU
Te rog foarte mult sa introduci BOLD, ITALIC si UNDERLINE langa emoticons.
,Prestati pt basescu-haaaaaaaaaaa,hiiiiiiiiiiiiiii
de ce n-ai spus cestiunea asta de la inceput,stiam mai bine cum stam
haaaaaaaaa,abia acum rid cu pofta.
in rest bucura-te ca esti in gratiile unei ,ZINE’nu a acestui ZEU,decazut din toate drepturile-EUSEBIU.
altminteri…………..s-ar coborii minia din virful surii,din podul unde fac dragoste doar cei alesi.
punct,e drum inchis,in ce ma priveste.
HMMMMMMMMMMM,Eusebiule,multam de sfat,e de bine.
cu un mic amendament,la micul dejun,imi place sa maninc pe piine,pe post de dulceata cite o afurisenie dintr-asta de femeie,pe care am calcat-o bine,bine de tot,am perpelit-o la foc INCET,de i s-au INTARIT SPRINCENELE NU …SFIRCURILE.
in rest sa auzim de bine,si inca o data multam fain,ca te ingrijesti de pielicica mea-voi medita,profund pinaaaaaaaaaa in putul gindirii bolsevice,din care acum imi vine doar schema asta:
,sprijiniti-va pe, taraniiiiiiiii
te-ai suparat-esti idiot?
Băăăăăăăăăăăh ce te-am învăţat eu?
O FEMEIE ABSOLUT NICIODATĂ NU TREBUIE SĂ MULŢUMEASCĂ!
Frank Zapa[king] Says:
Februarie 21st, 2010 at 0:12 am
Nu bre, nu-s idiot că n-am idei…..SUNT DOAR MITIC!
dle Eusebiu-respectele mele,ma retrag in locasul de…….tragere,am facut cel putin doua lucruri dastepte in seara asta-am ghicit cistigatorul,MIRCEA GEOANA-E DE BINE PT PEDELISTI-HAAAAAAAAA
ce-si face omul cu mina lui e………….LUCRU MANUAL.
2.ramin cu urechile ciulite la ..cazul CRISTIAN DIACONESCU-interesant.
mai ales ca vine pe filiera FLORINA JUCAN-fata zice ca are ochii verzi-eu,nu prea cred,SUNT ALBASTRI..aci nu-i de bine,suna a ceva puturos.
3.am facut pace cu febletea ta-CERCETASHUL-sincer ii cer scuze,daca s-a simtit vexata.
am umbrela,am de toate-doar spermatozoizi cretinei nu posed la eprubeta……..
dar la ce inflatie de cretini sunt pe faleza asta,cunoscuta sub numele de…..romanica,nici o problema,orice BANCA DE…………
Juncan?……păi e simplu! Ia-o cu începutul, adică vezi ce a fumat fata asta în tinereţe! Dacă nu mă înşel eu: Kent!
Tu zici că ai ghicit?….mare hahaleră îmi eşti matale…prinzi vrabia din zbor şi fuga cu ea la iarmaroc!
Mda……FMI, FMI, FMI dacă nu erai matale n-aveam noi scutul mare!….da, da, da ….aha, aha, aha! TE CAM GRĂBEŞTI MATA!
diaconu Eusebiu Says:
Februarie 21st, 2010 at 0:14 am
EUSEBIU, tu m-ai invatat sa nu multumesc, dar m-ai invatat si altele …. !
Frank Zapa]king] Says:
Februarie 21st, 2010 at 0:56 am
FRANK … nu sunt si nu am fost vexata, recititi comentariile.
- “Tulumba” pe care se scurg cuvintele, vorbele, ideile, poate exista doar atunci cand doua persoane pot comunica usor si cu placere … asa ca nu era cazul sa va temeti!
- In ceea ceea ce priveste cretinii din Romania, consider ca cei mai periculosi sunt cei din zona politica, pentru ca prin actiunile lor afecteaza negativ viata tuturor! Doar stiti si dumneavoastra ce specimene misuna in aceasta ograda politica!
SA AVETI O DUMINICA FRUMOASA!
cercetashul_vesel Says:
Februarie 20th, 2010 at 22:17 pm
Buna dimineata draga cercetas..sincer nu mi-au placut deloc discutiile voastre de aici oricum eu iti doresc o zi frumoasa sa ai si tot ce iti doresti tu ptr ziua de azi,te pup….
stefanyyastefanyya Says:
Februarie 21st, 2010 at 10:05 am
Buna dimineata si tie, draga stefanyya! Dupa cum ai vazut, eu am fost foarte pasnica … pentru ceea ce am primit!
Hmmm, insa eu cred altceva … ca ACESTI DOI STIMATI DOMNI NE-U CAM FITILIT SI ISPITIT, CA SA VADA DACA, CUM SI CAT REACTIONAM!
Citeste mai jos:
diaconu Eusebiu Says:
Februarie 20th, 2010 at 22:29 pm
- Cum văd o “afurisită” cum pac mi se scoală limba de nu mai are loc în gură!
Frank Zapa [king] Says:
Februarie 21st, 2010 at 0:12 am
… la micul dejun, imi place sa maninc pe piine, pe post de DULCEATA cite o afurisenie dintr-asta de femeie, pe care am calcat-o bine, bine de tot, am perpelit-o la foc INCET, de i s-au INTARIT SPRINCENELE …
Nu crezi?
Intensitatea si modul de reactie la o agresiune verbala … te poate imuniza!!!! Ceea ce este un lucru bun, constructiv!!!
Nu ai observat ca te-au fitilit si pe tine la cealalta postare? Hihihiii
Haides paides io-mi iau catrafusele şi mă duc să fitilesc prin alte locuri! Simt nevoia de schimbare!…..şi de voi beiiiiii nătărăilor m-am săturat!
PS1 Handicapatule, tu ăla de l-ai făcut pe tata beţiv nu te bucura că tangou o să dansăm cât de curând!
Danutza! Sunt eu, Nico C.
Nici nu iti imaginezi ce dor mi-a fost de copilaria ta! Iti amintesti culoarele alea seci si neprietenoase ale FJSC? Din facultate mai degraba imi amintesc povestirile tale din copilarie, cu tot cu Pompiliu, decat cursurile lui Coman. Nu mai tin minte exact istoria bashchetilor ramasi mici si transformati in sandale, dar ma binedispune retrairea momentului cand ne-o povesteai.