Fac parte dintre acei oameni care nu stiu daca sa rada sau sa planga la tragicomedia desfasurata zilele acestea in PSD. Pe de o parte, vazand serparia ce a prins sa se rostogoleasca acolo, ma bucur ca lighioanele capitalismului de cumetrie se sfasie intre ele; pe de alta, reflectez – cu o tristete sincera – ca PSD nu se va reforma prea curand. Teoretic, ar fi avut sanse sa o faca acum, in februarie, si mi-ar fi placut grozav sa nu fi avut dreptate cand spuneam, mai deunazi, ca Geoana, candidatul cu doua maini stangi, nu va avea rival. Si totusi, acesta pare sa fie deznodamantul: Geoana reales, la inutilul congres. Posibilitatea unei surprize, in conditiile in care la Sala Romexpo se va canta si juca dupa cum a dorit Mirci este practic nula. Rivalii lui la sefia PSD sunt de mucava si nu au, practic, nici o sansa. Cum contracandidatii cu sanse reale, precum Nastase, Mitrea sau Diaconescu, s-au dat raniti, Geoana va triumfa.

Dar cum de a fost posibil sa se retraga, atat de intempestiv, “greii” din competitie? Sa-si fi dat Nastase si Mitrea brusc seama ca nu au sanse? Greu de crezut, de vreme ce erau, pana acum cateva zile, atat de bataiosi si de siguri pe victorie. Explicatiile lor, cum ca nu vor sa participe la un congres masluit,  sunt cel putin puerile. Un politician curajos ar fi preferat sa sparga partidul, sa desparta apele, sa traga dupa el pe adevaratii social-democrati, lasandu-l pe Geoana cu yesmen-ii lui. Ei n-au facut-o. Si nu cred ca au procedat asa de dragul unitatii partidului, ci mai curand de dragul sigurantei lor. Cu alte cuvinte, e posibil ca altceva sa fie la mijloc.  Sa ne amitim ca in urma cu cateva luni, primarul “celui mai sector sarac” din Bucuresti dadea de inteles ca arhivele serviciilor secrete nu mai au taine pentru el. Ca are, adica, suficiente date compromitatoare ca sa-i ingroape pe Basescu si pe alti politicieni, cu tot cu Haysam de gat. Sa le fi aratat el acum pisica din dosare lui Nastase si Mitrea, de i-a pus asa de rapid cu botul pe labe?

Aparent, este o ipoteza fantasmagorica, dar cultura generala a unor oameni precum Marian Vanghelie – chiar si cea dobandita din studiul arhivelor si nu al bibliotecilor – nu trebuie subestimata. Pentru ca asa cum a dovedit-o, in ultimele luni, acest personaj pitoresc si picaresc tinde sa devina adevarata eminenta cenusie din PSD. Ma rog, eminenta maronie, judecand dupa ten. Lucrand din umbra, el si-a slujit cu credinta stapanul si pana acum a reusit sa-i puna dusmanii cu botul pe labe. Totul s-a brodit asa cum a dorit el. Cand se va considera suficient de puternic, nu va avea ezitari sa-l doboare pe Geoana, pentru a se instala in locul lui si a emite pretentii si mai sus. Va prinde mirarea? Intr-o tara ca a noastra un pahar de tuica e mai de rezonanta, la publicul votant, decat “Ich bin ein Berliner”. O strachina cu fasole si ciolan face adevarate minuni si inmulteste voturile. Iar Vanghelie stie asta mai bine ca nimeni altul. Nu m-ar mira ca peste nu multi ani sa vorbim despre el ca despre presedintele nostru care este. La Cotroceni. E mai bronzat din fire? Ce-are a-face? Obama e mult mai bronzat si a reusit, cu o lozinca de mare efect: Yes, we can. De ce n-ar reusi Vanghelie? Normal, sub deviza: “Mareane, hai ca poti, ba!”