Posta redactiei. Un cititor mi-a trimis o opinie referitor la specialistii de la Sinteza zilei. Asta crede Spartakus – autorul textului- si probabil nu e singurul.

“Daca va simtiti prea bine si vreti sa va treaca, dati pe Antena 3, cand se difuzeaza emisiunea Sinteza Zilei. La drum de seara, patru crai de la Rasarit dezbat, combat si se bat cu caramida in piept cat de patrioti sunt ei. Fiecare este un personaj livresc  si ai impresia ca Urmuz, Caragiale si O’Henry si-au pus tustrei pe-o foaie condeiele ascutite spre a-i crea pe acesti corifei din cerneala antipatica, precum a creat-o Zeus pe Afrodita din spuma marii. Si ca veni vorba de Zeus, chiar el este tinta mistourilor, ironiilor de doi lei, balelor  si flegmelor dogmatice lansate de acesti baieti destepti. Nu va imaginati ca ei ar fi atei, nici vorba de asa ceva: se inchina cu totii la zei verzi cu chip de presedinte american si, daca e cursul bun, accepta sa bata temenele si la Leul Nou. De fapt, Zeus de care vorbim este fostul si – cu ajutorul lui Dumnezeu si al diasporei – actualul presedinte, Traian Basescu. La auzul numelui “Base”, cei patru incep nu sa saliveze, ci de-a dreptul sa baleasca, mai ceva ca ogarul lui Pavlov, dovedind ca toate javrele au aceleasi reflexe. Se aprind la fata, tuna si fulgera si leaga tot ce e rau pe planeta, de la incalzirea globala la taierea apei calde in Titan, de numele hulit al “dictachiorului”.

Primul din panoplie este Mihai Gadea. Un pustiulica imberb, cu buze atat de groase incat zici ca fie a bagat botul la botox fie si-a varat furculita intre ele, dupa ce abia o scosese din uleiul fierbinte din ceaun. Ar putea parea cea mai inofensiva creatura cu putinta, genul de tocilar care n-a ucis in viata lui o musca si n-a zis niciodata cuvantul ala cu p – nici n-ar trebui sa o faca de altfel, ca absolvent de Teologie. Dar el e diavolul in sutana. Sub masca de ochelarist complexat se ascunde o viclenie strasnica. Desi seamana mai curand cu puiul ala “smartie” cu capul ca un ou si ochelari cu rama subtire, din Bugs Bunny, Gadea este, in desenul animat de pe Antene, mai curand sarpele Kaa, mesmerizandu-si invitatii cu privirea. El umbla cu deontologia in gura dar o foloseste pe post de flegma; el se da independent dar i se vad sforile de care e tras, la umerii costumelor Armani. Vrea sa dea impresia de obiectivitate dar manipuleaza cu nesimtire, indreptand discutiile pe fagasul dorit, pentru ca la final, cu un aer nevinovat, sa traga concluzii si pentru eventualii spectatori lobotomizati.

Langa el se afla aproape permanent un domn care, daca selectia la Socola ar fi mai riguroasa, ar avea acolo un salon numai al sau: Valentin Stan. Rareori psihiatrii au vazut un subiect de studiu mai plenar, mai relevant. Intr-o enciclopedie a psihiatriei, la termenul “paranoia” s-ar afla, cu siguranta, poza lui. Practic, in acest omulet cu mustata, ochi de viezure care vede idei si par valvoi de Muppets,  se regaseste toata simptomatologia paranoiei. Ii place sa se auda vorbind, vede peste tot conspiratii, le stie pe toate si mai ales le intuieste pe toate. Cand profetiile i se implinesc sau doar cand i se pare lui ca se implinesc, racneste, cu mustatile zburlite: “Vedeti, domnuuuu’ Gadea? V-am zis EU!” Desi poseda, teoretic, una bucata creier, toata inteligenta lui sta in laptopul de care nu se desparte probabil nici in somn. Lipsit de laptop, e ca Samson chilug sau ca zmeul ala din poveste caruia Fat Frumos ii facuse omleta ouale unde-si tinea puterea. Pasionat de muzici si intrigi, isi insoteste fiecare zicere din putul abisal al gandirii cu un “fail” pe masura. Cand da in Base – si asta se intampla mai tot timpul – ne pune Wagner, Beethoven si din astia “rai”. Cand zice de Elena Udrea, o da pe Ceaikovski sau pe Strauss. In felul lui, e cel mai fidel dusman al presedintelui, fata de care il leaga o simbioza ce l-ar fi lasat pe Darwin in cur de mirare. Probabil ca daca Base ar muri maine, Stan s-ar sinucide si el, legandu-se la priza cu tot cu laptop si l-ar urma in mormant, nu care cumva sa ramana “matrozul” necriticat pe lumea cealalta.

Mai departe, la masa galcevii, sta un alt atotcunoscator: Mircea Badea. Un baiat care, desi nu poseda cei sapte ani de acasa, locuieste si acum cu parintii. Si el ar putea fi un minunat subiect de studii psihiatrice, la capitolul “ce face laba din om”. Toate frustrarile si complexele adolescentine ale fostului bodyguard refuleaza zilnic din creierii sai incinsi de hormoni. El este “smecheras”, el sparge fetze, rupe capete, indoaie, distruge, calca totul in picioare. Face spagatul ca nimeni altul si flexibilitatea asta i-a fost utila, mai ales atunci cand, plecat de la Antene, s-a facut presh la ProTV si a fost primit sa care bagaje la Alege Asia! Intre timp, s-a reprofilat: a devenit analist politic. Vocabularul de cocalar l-a ajutat enorm. Este un om cu atitudine. Atitudinea altora, bineinteles. Daca ei ii  dau un telefon si-i spun sa o injure pe sora-sa, o face fara sa clipeasca, doar banii n-au miros, iar rata la banca e mare. Faptul ca e “tare-n gura” i-a adus o multime de fani iar glumele lui cu tenta sexuala, dovada propriilor frustrari in materie, ofera orgasme auditive “fara numar” cucoanelor impatimite dupa Mircica.

In fine, la capat de masa se afla un personaj total diferit de confratii lui. Daca acestia sunt exuberanti, el este ursuz, mohorat, vesnic imbufnat. Nimic nu-i place, totul ii pute. Ai impresia ca detinatorul adevarului absolut a fost adus cu japca sa sa stea alaturi de niste cheflii, intr-o carciuma de cartier. Este atat de scarbit de toti si de toate incat ai impresia ca din clipa-n clipa va scoate un revolver sa se impuste in augusta capatana, satul de-asa viata de rahat. Desigur, e doar o aparenta. Omuletul cu mutra de ciuta haituita si ochi umezi nu e nicidecum un ascet dezgustat de cele lumesti. Dimpotriva, ii place viata, se da in vant dupa all inclusive si prefera cash-ul. Cine nu e cu el, e impotriva lui si daca indraznesti sa-i spui ceva ce nu-i convine iti zice, de la obraz, ca te scuipa  intre ochi, ca un intelectual rezonabil ce e! Dupa ce a facut (iarasi) spume la gura, de asta data impotriva diasporei si a moldovenilor, considerati un fel de untermensch, de goimi, nedemni sa traiasca, darmite sa mai si voteze, domnul Ciutacu ar putea intra si el in cartile de istorie, ca primul reprezentant rasist al neamului ales.

Din pacate, pentru toti acesti supraoameni, relevanti pentru modul cum n-ar trebui sa se faca presa in Romania si la fel de macinati de ura precum Hitler, Goebbels si alte capetenii naziste, pentru acesti lingai ai lingamului poleit cu aur al mogulilor, pentru acesti manipulatori fara rusine, care spala de ani de zile creierii romanilor, umplandu-le de ranchiuna si dusmanie, de fanatism orb, nu va exista niciodata un Nurnberg…”.

Alte stiri

• Bleg to the bone (56)
• Cârcoteli şi vorbe goale (19)
• Cine a săpat groapa presei? (86)
• A patra putoare în stat (16)
• Stirile de la miezul noptii (0)