Anunt: De astazi, cititorul Spartakus a devenit oficial colaborator permanent pentru Reporter Virtual. Nu este greu nici pentru altii. Doar sa-mi placa textele sau fotografiile. Tiberiu Lovin
“Am citit cu interes articolul de astazi al domnului Morar, cel despre meserii tangente cu presa si astazi disparute. Domnia sa ii numea “regi” pe tipografii care te santajau sa-ti culeaga un articol “peste mana”. Absolut corect, trebuia sa fii un mic Titulescu sa-i convingi pe baietii aia dintr-o bucata ca meriti prioritatea. Aidoma, la zincografie. Tin minte ca distinsii colegi de la Evenimentul era intotdeauna piua intai, chiar daca aduceau ultimii pozele, pentru ca stiau sa unga gaturile intepenite ale zincografilor cu niste vodca de calitate, proaspat mulsa de la bufet. Poate sunt un pic masochist dar imi e dor de vremurile alea, de tacanitul linotipului, de bubuitul ludlowului, de mirosul intepator de la zincografie si izul dulceag, de plumb topit de pe coridoare. Cine n-a avut in nari acel miros a pierdut cea mai frumoasa parte a presei de dupa 1989. Cine n-a strigat din toti rarunchii “Calandruuuu!”, la capatul unei zile lungi si grele, in redactie si tipografie, a ratat o fericire vecina cu Nirvana.
Aceste meserii au disparut, e drept. Si multi dintre tipografii aspri dar cu suflete mari pe care i-am cunoscut in Casa Scanteii au pierit si ei. Dar jurnalistii adevarati nu dispar, chiar daca multi vor asta. Daca mi-e permis, as imparti epoca presei romanesti postrevolutionare in doua parti: inainte si dupa moguli. In prima, mancam apa, paie si bataie de la mineri dar eram fericiti. Simteam gazetareste, traiam gazetareste, eram plini de entuziasm si convinsi ca presa va fi de acum a patra putere in stat. Chit ca latram adesea de ne ustura gatlejul si caravana iliesciana trecea, suav, mai departe, cu hotiile fabuloase ale ciracilor celui sarac si cinstit, noi ne simteam liberi. Nimeni nu ne impunea sa scriem sau mai ales sa nu scriem despre ceva ori despre cineva.
Enter the moguls. Sau, cum ar fi zis un gurist celebru al carui nume imi scapa, “s-a terminat smecheria”. Presa a incetat sa mai fie cainele de paza al democratiei. Latraturile au devenit mai intai maraituri furioase, apoi icnete oarbe, apoi schelalaieli jalnice. Dulailor le-au fost scosi coltii sau au fost eutanasiati. A aparut in schimb o alta specie: ziaristul-maidanez, dresat sa latre la comanda si sa faca sluj cand stapanul ii arunca zaharelul. Adaptat la mediu ca nimeni altul, ziaristul-maidanez s-a impus, in ultimii ani. El are pete de dalmatian, ochi de copoi si da din coada cand vin alegerile, fiindca stie ca e rost de oase. Iar pe langa el a mai aparut o specie, jurnalistul-hiena. Acesta nu latra la comanda, dar ataca sub centura. E viclean, a crescut in mahala si miroase vedetele de la o posta. Ba mai mult, e suficient sa faca pipi de vreo doua ori, in foaia pe care o umple zilnic, pe o pitipoanca anonima, ca aceasta sa devina peste noapte vedeta si sa miroasa a Chanel 5.
Au trecut 20 de ani de la revolutie. Iar ziaristul-maidanez si ziaristul-hiena sunt mai activi si mai periculosi ca niciodata. Presa autentica a disparut, se pare si la prohodul ei s-a raspandit in aer nu mireasma de tamaie, ci de petrol si dolari. Domnul Morar are, din acest punct de vedere, dreptate. Jurnalistul, asa cum il defineste DEX-ul, a incetat de mult sa mai existe. Pe hartie nu mai apare decat ce vor stapanii. Asa a devenit presa a patra putoare in stat, dupa putorile numite parlament, guvern si justitie. Dar jurnalismul n-o sa dispara. Pentru ca jurnalismul nu este doar o meserie, ca frizeria, tabacaria sau cizmaria. Jurnalismul este o stare de spirit pe care ma bucur sa o regasesc astazi pe bloguri, la Tolontan, la Lovin, la Bleen, pana si la aiuritul ala de Zoso. O stare de spirit care-ti spune ca trebuie sa deschizi gura si sa strigi impotriva nedreptatii chiar si atunci cand toti ceilalti si-o tin ferecata pe a lor sau, mai rau, o deschid lasand sa curga din ea bale scarboase…”.
good work spartakus! cu un singur amendament , e prima putoare in stat.. asta si numai pentru faptul ca presa ar fi trebuit sa fie ‘cainele de paza al democratiei’..
cred că ziariști pasionați de adevăr în loc de portofel vor exista mereu, doar că vor activa mai degrabă pe cont propriu decât într-un cadru organizat (precum cel al unui ziar)
Splendida autocritica.
Eu nu te mai citesc.
Cate putori nu sunt in stat….
Cucu Says:
Ianuarie 27th, 2010 at 21:47 pm
Crezi ca ne interesa parerea ta?Are cine sa citeasca aici….si tu esti ala care pierzi stiu ca maine ai sa tragi din nou cu ochiul pe blogul lui TIBERIU LOVIN si stii de ce?…..hai ca stii si tu…ESTE CEL MAI BUN..asa ca tu ai sa zici cucu,cucu…..
Cucu Says:
Ianuarie 27th, 2010 at 21:47 pm
Lovine nu-l băga în seamă că ăsta este un cuc contrafăcut! Io-s cucul original! Şi eu te citesc zilnic!
Am prins şi clănţănitul linotipului şi fotografiile realizate pe zinc. Pionierat eroic şi nebunesc!
Dar am prins şi cenzura, frustrarea articolelor ciuntite. În ziarele private au existat întotdeauna interesele patronului, iar adevărul a devenit relativ sau neimportant. În provincie cenzura a apărut odată cu primele ziare, fiindcă bănuiesc că nu vă spun o noutate, patronii de ziare au fost în primă fază activişti şi securişti. În urma unui articol despre Păunescu, pe atunci lider PSM, articol în care mi s-a păstrat doar numele, am renunţat la jurnalism şi în acelaşi timp venituri sigure şi statut de vedetă. Ideea este că articolul nici măcar nu era critic dar era lipsit de accente admirative vis-a-vis de statura politică a poetului. Sunt convins că balele redactorului şef, semnate cu numele meu l-au făcut şi pe Păunescu să se jeneze.
Blogurile pot fi cele mai bune cotidiene cu mica condiţie să nu scrie articole la comandă.
Bravo cucule. A durut nu e asa?
Curiozitate … ce inseamna ca e colaborator permanent? Se imbogateste din treaba asta?
Turnofftheglory Says:
Ianuarie 27th, 2010 at 22:36 pm
Nu l-a durut bre! Unde naiba ai văzut tu ca în România să doară prostia?…dacă ar durea îţi dai seama ce vaiete şi hăulituri ar mai fi?
Cristachitza: nu, nu se imbogateste ca nu-s chiar asa mogul. in general, oamenii scriu pentru mine fara sa aiba pretentii financiare.
Huo calicule, zgârcitule şi Hagi Tudose ce eşti! Arendaş dinescian, PLĂTEŞTE OAMENII CHITROSULE! MOGUL VEROS!
CETĂŢENI AI ACESTEI OGRĂZI, TREZIŢI-VĂ ŞI HAI LA LUPTA CEA MARE IMPOTRIVA MOGULULUI TIBERIU LOVIN! SĂ FACEM, RĂSCOALĂ, REVOLUŢIE, REBELIUNE SAU CE DRACU O MAI FI SĂ FACEM, DAR SĂ FACEM!
Haiiiiiii la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Pe Mogulul Lovin
De chiele să-l belim!
(sarea o aduc eu!)
Da este jumatate adevarat… jurnalismul nu va dispare ca meserie, insa va trece destul de mult timp pana “rusinea” ultimilor ani va fi stearsa din gandirea colectiva a cititorilor, “tiparita” de foarte multi “jurnalisti vopsiti”, recalificati in segmente de presa scrisa sau audio-video si care, nu de putine ori ne-a starnit furia la aflarea salariilor de mii de euro primite de acestia.
In primul rand – si acest lucru este verificat – cititorul se va intreba cine e patron la publicatie… ce interesele are si ce partid politic sustine.(Ma refer la cititorul educat… nu la cel care primeste ziarul “moka” la metrou sau e fan “Pagina 5″)
Sa ne fie clar… nu va mai exista vreun ziar sau revista care sa nu aibe in spate o sustinere politica, fie ea, la vedere sau… tacita.
Jurnalistul va reusi in viitor (nu la adapostul unui blog – cu respect Lovin, insa in ciuda a orice vor spune foarte multi, ma incapatanez sa cred ca fenomenul on-line nu e o solutie pentru presa… printul va ramane intotdeauna mai credibil), ci doar prin impartialitate si relatarea faptelor in mod real, fara a pune presiune pe actul de justitie (cum s-a intamplat de “n” ori) sau prin santaj. Si exemple… le stiti si voi, din pacate, prea bine.
Este totusi greu de crezut ca in urmatorii ani, cineva, total neutru, va investi intr-un proiect doar de “amorul artei”. Chiar insasi selectia unei viitoare echipe la un astfel de “proiect” va fi o grea incercare, pentru a da credibilitate.
—
Ce nu ne place sa recunoastem insa… e ca piata nu mai putea “tine” atat de multe publicatii era prea saturata. In viitor, vor rezista doar cele care vor merge pe profit… insa va fi teribil de greu.
Foarte bine punctat. Din pacate, oricat ar spune ca jurnalismul adevarat nu a murit, “nimic nu se pierde, totul se transforma”, realitatea este alta. Pentru ca jurnalistii-hiena, latraii media de astazi, isi vor atrage de partea lor oameni “dupa chipul si asemanarea lor”. Iar cercul vicios nu se va deschide…
[...] This post was mentioned on Twitter by ReporterVirtual, Camil Stoenescu. Camil Stoenescu said: articol bun: http://www.reportervirtual.ro/2010/01/a-patra-putoare-in-stat.html [...]
Spartakus e cumva un jurnalist din Bacau al carui nume incepe tot cu B?
@Detectiv: Draga Sam Spade, Spartakus nu e din Bacau si nu incepe cu B. Mai sapa.