Un orologiu sună noaptea jumătate,
La viloi în poartă oare cine bate?

- Eu sunt, mamă sochră, phrostul tău iubit;
Eu, și de la votuhri, mã întohrc belit.
Toat-ahrmata noasthră, a luat-o la popou
Mahrinaru’ șmechehr ne-a f…t din nou.
Dahr deschideți poahrta… Pathricii mă-ncongiohr…
Vîntu suflă rece… chreierii mã dohr!

“Dhraga Mihaela” pe ferestră sare.
Și-a luxat o mână și patru-cinci picioare.
-Ce faci tu copilă? zice coana mare.
Apoi ea la poartă atunci a ieșit
Și-n tăcerea nopții astfel a vorbit:
- Ce spui tu, streine? Mircea e pe fază;
Sub stindardu-i roșu mii de morți votează,
Eu sunt a sa soacră; el e prostul meu;
De ești tu acela, nu-ți sunt soacră eu!
Insă dacă cerul, vrând să-mpuțineze
Conturile mele si să mă-ntristeze,
Prostul său de cap astfel l-a schimbat,
Dacă tu ești Mircea cu adevărat,
Apoi eu ție, de nu ești președinte
Îți spun doar adio și nu mai am cuvinte.
Du-te iar la luptă! fă o contestație!
Du-te chiar la CEDO! La Curtea de Casație!

Eu sunt, mamă soacră, ginerele tău iubit şi de la alegeri mă întorc rănit.

Tu eşti Mircea? Da mamă soacră!

Ce spui tu străine? Mircea e departe.

Eu sunt a sa soacră, el e ginerele meu,

De eşti tu acela, nu-ţi sunt soacră eu.”

Mihaela, dragostea sa, plânge şi suspină. Dar vocea mamei soacre tună neîncetat.

“Dacă tu eşti Mircea cu adevărat,

Apoi tu aice fără voturi,

Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.

Du-te la BEC! Pentru partid mori!

Şi-ţi va fi mandatul coronat cu flori!

Mircea se întoarce şi din twitter sună;

Oastea de sub urne se adună,

Lupta iar începe… baronii zdrobiţi

Cad ca nişte spice, de voturi loviţi”

omega: pai, cum as putea concura cu aia care nu-s jurnalisti? si-apoi cum poti lasa un public sa voteze asa ce li se pare lor ca ar fi nu stiu ce? ar fi trebuit sa existe reguli clare: avem 25.000 de jurnalisti. din astia alegem. nu lasi poporul sa decida cine-i jurnalist si cine nu, cine-i mai bun etc. ca totusi nu ne pricepem toti la orice. da’ se pare ca Realitatea tv are alte principii de ierarhizare. de fapt n-are.