Cuvintele cheie comprima evenimentul de aseara, care s-a desfasurat sub umbrela MediaNight. Studentii de la Jurnalism si Comunicare s-au intalnit sa o aleaga pe cea mai cea si pe cel mai cel, adica miss si mister, dar nu inainte de socializare. Mini-eveniment la care diverse reviste, posturi de radio si Reporter Virtual au aruncat cu provocari spre posibilii jurnalisti de maine. A mea o gasiti aici si e valabila pana pe 20 decembrie, iar pe 21 voi anunta castigatorul premiului.
Update: Ruxandra Popescu si Vlad Morar au fost desemnati miss si mister.
Inca nu stiu cine a fost ales miss si nici mister pentru ca am plecat imediat dupa ce-am rapit tinerilor 60 de secunde cu un discurs succint. N-as fi vrut sa-i plictisesc, mai ales ca-mi imaginam ce au ei in cap atunci: distractie. Si o merita, pentru ca acum e momentul. Toti sunt tineri si frumosi de te apuca deprimarea si probabil nici nu stiu ce o sa-i astepte dupa ce se vor trezi cu diploma in mana si pauza locuri de munca pe piata.
Pe vremea mea de hodorog fetele erau mai urate si se imbracau mai prost. Sau asa mi s-a parut in comparatie cu ce-am vazut aseara. Ferice de cei care-i vor avea colegi. Ma mir insa sa ajunga in presa. De obicei, presa e formata din personaje uratele. Cei destepti si frumosi se indreapta acum spre PR. Asadar las pozele mele sa va spuna cate ceva, chiar daca sunt facute cu telefonul, iar maine sper sa am unele mai bune cu miss si mister. Sa vedeti ce-ati pierdut 
.
Frumoşi, deştepţi şi dezgheţaţi bobocii noştri.
Revin şi eu mâine cu impresii despre eveniment.
Abia astept. Mama, ce se mai distreaza micutii
. Daca eram in locul lor acum pozele zburau pe net. Deh, eu sunt bolnav si n-as fi acceptat ideea ca ar putea altcineva sa fie primul 
.
Huo afemeiatule că nu te mai satură Necuratul de femei!…..Ţi-a mirosit a capre tinere ţap bătrân! Satirule!
Diaconu: ma si mir ca te-ai abtinut numai la atat. Vezi ca ti-am sters alt comentariu. Mai usor cu sexul pe scari ca-s batran si sensibil
.
Adevarul este ca nu-ti mai trebuie nimic cand ii vezi atat de tineri. Doar te ia un pic deprimarea. Nu dupa “capre tinere”, ca asta e cea mai simpla problema de rezolvat, ci dupa vremurile cand erai si tu un tap tanar. Si iar nu ma refer la prostiile din capatana ta, ci la ce as fi putut face daca as fi avut avantajele lor (ma refer la tehnologie, membri UE etc). Probabil asa vor zice si ei peste 10-15 ani despre cei care vor veni.
Scrisesem un gand si un stih, pt.tine, Ruxi,le doream de un farmec inedit, asternute, ca-ntotdeauna, in graba clipei de incendiaza toate fiinta, Azi, la marea Sarbatoare crestineasca a Sfintilor Imparati Constantin si Elena…Din neatentie, in loc sa salvez, am sters totul, ca un zevzec nepriceput!…Iti mai amintesti, pictorito, ce simteai in urma cu 5 ani, in Mai 2005? Inca de atunci flacara mi-ai pictat sufletul, sangele-lacrima! Iti amintesti cum erai? Niciun inger nu-mi aparea atat de divin! De-atunci mi-ai inspirat poemashele din intaiul volum, “Doruri”, la care tin f.mult. Ai revazut vreodata, frumusete diamantina, stihurile de tine “dictate”, odinioara? Dar o anume farama din ziua de 5 Cireshar 2006 ti-o mai aduci aminte? Iti adusesem in dar cateva volumashe, de tine inspirate, dintre care unul, in manuscris, asternut ad-hoc, ca de obicei. Nicicand nu gandisem sa-l incredintez luminii tiparului, ci doar luminii inimioarei tale. N-ai vrea, poemashul meu dumnezeiesc de drag, sa pictezi roua cuvintelor din “Petale de dor” ori roua stihurilor inca nescrise? Poate adii pe-o panza dorul meu, cu mainile tale delicate.Iti las un ciob dintr-un rondel,poate il stii,poate nu.LA MULTI ANI fericiti,superbi ca tn,poemashul meu drag!te sarut
Candva, pe cand rapeai lumina,
cand frumusetea tu ai capturat,
eram al fericirii imparat -
privirea ta ma colinda, divina…
Ingaduie-mi o ultima confesiune!
Astazi
ma rezemasem
de speranta ca-mi vei Ivi…
Cand am intrat in parc,la Chindii,
imi parea
c-ai sa-mi aduci
pe alei
iarba norocului.
semanata de tine,Rux!
Cerbii cuvintelor mele
visau c-ai sa ingadui
a se lumina
in shoapte de iubire
pentru tine,dragoste!
Oglinzile secundei mele
au murit inca o data speranta…
Imi parea ca plange
floarea de soc,
taman cand inima visa c-ai ingadui
sa sarut, cu patima albastra, petalele gurii,
floarea de soc a sanishorilor tai!…
Ce nebuna e inima!
As fi vrut sa ivesti,
sa infrangi timpul pentru Noi,
cu roua ivirii tale!
Neivind,
azi
n-am mai facut un salt
catre descantul tacerii desavarshite,
ce simti, pictorito?
Te doream reala
in razele ochilor mei,
in bratele mele indragostite,
poemashul meu drag!
Te visam -
cu ochii deschishi -
IVINDU-MI
cu setea pe buze,
cu ashtrii maiashtri pe brate vibrande…
Speram
c-ai vrea sa fii oglinda vie,magica -
a visurilor de ma tot mistuie-macina
de 20 de anotimpuri…
As fi vrut sa rodesti crinulet regal
trupul tau
in pajistea incendiata
a privirilor…mele, in rana sangelui meu!
Absenta ta
a cutremurat bucuria inimii… -DE CE,iubito?!
te sarut
Floare draga,inimioara,
ma iarta ca revin,
eu,menestrelul tau,sorin!
Pictorito,printesa-floare,
stii oare
a cata primavara
se va stinge,
ce dor nebun ma ploua,ma tot ninge?!
De ce-ash avea eu harul
sa iti sarut buze de-azur
cu-azurul inimii-mi?
Iti tot roiesc barbatii primprejur?
De ce ti-ar fi doar pentru bumbii mei
nectarul,
mireasma florii de soc a sanishorilor tai?!
De vreo cinci ani
in van cerc sa alung prin… bolovani catushele dorului meu,
sa imi apropii mandrul curcubeu.
Imberb incendiatu-m-au atatea anotimpuri verzi, de-a randul. Catushele dorului se tot inalta-n ochii-mi -
care catau sa afle de tu le-aduci
cutezatoare
Indurarea,
parfumul tau, mireasma ochilor tai ireal de ireal de ireal de dulci…
Se-ntoarna-n tromba Cireshar,
de data-aceasta cum ash mai putea
Iubirea,iar,a-mi deranja?!…
Nu vezi ochii tai, superbii, ingeresti -
ce berbanti atrag catre tine,
pentru ce, cu-asha ochi, tu ma mai cucereshti?!
NU zambesc pentru mine…
Sa imi ierti de is trist,de nu stiu ce mai scriu,
mai de demult Norocul meu…nu mai e viu!
…Deshi n-ai shti sa ai habar,
deshi in chinga sortii ma gasii,
e cert un lucru si-am sa pot sa-l fac -
din Gradistea, pe 5, revin in sat…
Asa ca,-n Seara-Aceea,
oi Roura iar pietrele din drum,
un suflet trist s-o colinda -
de jar, de scrum -,
sa-si afle,pentru mine, dumnezeia…
Oricum,
NU-ti stii de el,
lumina draga,Ruxandrel!
(Gresheshte,oare, menestrel?!)
…Mi-ai auzit,cumva,singuratatea -
CE iti shoptesc nemuritoarele oglinzi -
Preferi sa-nstrainezi
ce-ti admiram suprem,odinioara,
tandretea si suavitatea?
Spui,inimioara, cui ai dat cea floare de sarut,
sa pot spre ne-Noroc sa ma tot mut,
tacerii-ti…necuprins,
Pui,
sa ma pierzi?!
Speram ca simti si tu
Iubirea noastra o NE-muritoare!
Oare
nu mai speram ca lashi sa te ashterni
un nufar alb
ori crinulet neintinat,regal
in calea arderilor mele asha nebune,
rasfatzate, verzi,
cugetul tau ce spune?
Superba mea,
ai tu habar
pe dalbe aventuri de…tinichele
nu ai shti sa ma vinzi?
E-o era mercantila,
ti-s inflorite
asa… ispite, primprejur,
ori iti fac sila?!
Se stinge-a shasea primavara…
Floare mea rara, raza mea de-azur,
mi te conjur –
CE iti shoptesc ne-muritoarele oglinzi?
te sarut
Buciumeni, 1 Iunie 2010
Domnule Lovin,
Îngaduiţi-mi a răpi câteva minute din timpul Dvs şi a vă ruga, totodată, să aruncaţi o privire peste gandurile de mai jos. Trebuie să recunosc faptul că mi-a fost greu să decid a va scrie, nu ne cunoastem, din nefericire, si simt ca timpul va este extrem de pretios. Simt, deopotriva, cum desfraul nimicniciilor ce apasa asupra semenilor din patrie, prin masurile preconizate de catre guvernantii nostri, nu va lasa indiferent, iar mie imi intuneca parca vazul cugetului, o anume raza a Sperantei de mai bine, ivita pe plaiul mioritic, carpato-danubiano-pontic, la Revolutia Romanilor, din Decembrie 1989…
Pentru a avea o imagine asupra persoanei mele, cea de dincolo de stihurile asternute ad-hoc – mai totdeauna, din lipsa ragazului cerut de vreun gest de revenire, de cizelare -, cutez a lăsa aici şi o pagină autobiografică, alături de sincere şi calde mulţumiri!
Ma numesc Ion Sorin Ivascu, sunt profesor de limba şi literatura română în comuna natală, pitoreasca aşezare a Buciumenilor. Am fost ivit luminii vieţii în satul Valea Leurzii, comuna Buciumeni, o localitate frumoasă, situată pe plai sublim de Dâmboviţă, la poale de Carpaţi. Părinţii mei – Iulia şi Neluţu – erau oameni simpli, dar cu suflete ce-aveau a văluri frumos cerul copilăriei mele.
Sunt absolvent al liceului pedagogic, licenţiat în filologie, la specialităţile română-franceză, şi în drept juridic, ambele facultăţi fiind urmate la Universitatea de stat din Bucureşti. Ca profesor în comuna natală, am obţinut toate gradele didactice. Fara a fi membru de partid in perioada in care am fost onorat a functiona ca director la Şcoala Buciumeni(între 1999-2007), consider ca aceasta institutie a obtinut rezultate meritorii pentru o unitate rurală: in 2001, Scoala Buciumeni a primit statutul de unitate reprezentativă în judeţ. La testările naţionale ale unor ediţii consecutive – cele din anii 2005,2006,2007 -liderii de promoţii ai centrului metodic Pucioasa au fost din mica noastra unitate rurala, Şcoala Buciumeni. Câteva sute dintre elevii îndrumaţi de profesorul Ion Sorin Ivaşcu, în şcolile comunei natale, au cules premii şi menţiuni la diverse concursuri judeţene si naţionale.
Dintre distincţiile si diplomele personale, amintesc: distinctia “Gheorghe Lazăr”(2008), gradaţia de merit, obtinuta in ultimii 10 ani consecutivi, diploma de merit acordata de catre Academia Romana, in actualul an scolar, pentru rezultatele elevilor mei de la clasa a VIII-a la Evaluarea Nationala in Educatie. Dintre hobby-uri, precizez: turismul montan, şahul, tenisul de masă, voleiul, muzica. Simt Muntele ca pe-o permanenţă pururi vie în ţesuturile fiinţei mele.
M-au durut, din totdeauna, pribegirea printre graniţe străine a Bucovinei de Nord, a Basarabiei străbune, divagările, aberaţiile politicienilor.
Am catre dumneavoastra rugamintea sa-mi ingaduiti inca ceva: sa astern anume stihuri adiate de tamplele ce nu-si mai cata motiv de odihna, cu sufletul-flacara – asa cum ele simt, fara un anume “ceremonial”, si totul, azi, la 1 de Ciresar 2010, in pre-ziua mitingului ce se va intampla maine, la Targoviste!
Urandu-va aleasa Bunastare in Casa Sufletului, va multumesc, din toata inima!
Al Dvs, Ion Sorin Ivascu
Motto:
Ne rezemam de truda celor multi…
Ii mai lasam sa rabde
tot mai desculti,
tot mai flamanzi?!
CUVANT CATRE TARA
Nu pentru mine, Azi, graiesc,
nu doar pentru acei care servesc -
mai de curand, mai de demult -
invatamantul romanesc!
In Patria de-o stim manoasa,
cum nu e alta mai frumoasa,
ni-s semenii tot mai flamanzi,
tot mai desculti!
DE CE s-accepti sa intelegi
ca-i tara dalbelor faradelegi,
DE CE sa fim o natie de lashi,
de flamanziti, de-nfrigurati
de cei ce confiscara banii –
acei cu leii grei, cu euro, cu dolarei -,
infrigurati de bravii guvernanti,
de cei ce manevreaza legi?!
Ei, guvernantii si parlamentarii
ori europarlamentarii,
ne tot vorbesc cu tonul degajat,
dau sfat
catre prostitii care i-au votat…
CUM ar sti ei de indelungi dureri,
de talharii-faradelegi?!
DE CE sa fii nebun de toate-acestea le-ntelegi?!
Sa ne trezim, Romani, din somnul cel de moarte
in care ne-adancira hulpavii mari si tari,
cei protejati de…sacii doldora de bani,
de-acele legi marshave, oarbe
ce le croiesc enclave
in sfanta Rana-a Tarii,
in soarta celor multi,
tot mai sarmani,
tot mai desculti!
Traim in tara jefuita de asa-zisii patrioti
ce-au inhatat proprietati!
Toti racolitii, trepadusii, toti talharii -
cu manevrarfi ascunse, cu acte pur fictive -
ne-au rapit truda din batrani, ne rapesc banii,
ne-au rapit cugetul, pamantul
redobandit prin hotarari irevocabile,
definitive -
dupa ani grei primbati prin tribunale,
mintiti,
striviti -
mai abitir ca niste animale -
de-aceia care tin…
de caracatita, deplin!
SA NE TREZIM, ROMANI,
NU celor de-o facura de ocara
SA LE MAI DAM MANDAT IN TARA,
ci cui O Pretuiesc
trudind cinstit, onest,
CUI POT O LUME CONSTIENTIZA
ca romanasii au Dureri-Poveri
Nu doar de ieri-alaltaieri,
sa dam dovezi in lume -
Romanii nu pot suporta
tot legi mereu…postume,
prea mult stiut-au ei a Indura!
Iar Voi,
CE-N FRUNTEA TARII,
m i n t i n d u – n e,
V-ATI COCOTAT -
CUM PUTETI VOI SA TOT UITATI
CA-NVATAMANTUL ROMANESC V-A PERFORMAT?!
ATI VREA SA LUATI SI PIELEA DE PE NOI,
UITAND DE CATE-S GRIJI, NEVOI?!
SA NE TREZIM, ROMANI,
Noi stim a spune –
NU SUNT MAI HARNICI SEMENI,
DE AI CATA INTREAGA LUME,
NU doar prin tarile din Uniune -
acolo unde
nu afli-atatea guri flamande,
acolo unde
nici ca vor s-auda
ca romanasii patimesc
NU DOAR DE IERI – ALALTAIERI,
ca biruri, preturi li-s mai mari,
SALARII MULT MAI MICI PRIMESC…
DE CE N-AR STI SI F.M.I.,
si-ai nostri finantisti
cu pungi…
umplute,-adanci -
EXISTA BANI,
banii se fac
precum acele marfuri care zac
prin magazine ghiftuite, pentru-avuti,
tot mai ravnite,
mai ne-atinse de sarmanii – multi!…
TREZITI-VA, ROMANI,
cand credeti ca e cazul
schimbati curat macazul -
eliberati toti leii grei
de ghiftuiti ai trudei voastre-albastre -
sofisticatii mincinosi, misei!
VA PUNETI GUVERNANTI CINSTITI,
PARLAMENTARII – MAI PUTINI DE-O SUTA,
CAND TARA-N SARACIE SE FRAMANTA
PE TOTI CEILALTI, CU RACOLITII LOR,
DE AU BUN-SIMT – POFTITI-I VOI SA TREACA,
NAVALNIC,LA MUNCA DE JOS,
NU MAI E TARA OS DE ROS,
NI-I TARA,ASTAZI,MAI SARACA!
SA REINVETE TRUDA,GENEROS,
DE ZOR SA REINVETE COASA, SAPA,
NU DOAR SA POARTE,-N LUCIU,MAPA,
AU TRANDAVIT DESTUL DEGEABA!
Doua decenii au trecut,
Puterii i s-au perindat, pe rand,
SI V-AU ADUS…CU FOAMEA-N GAT
ACUM ORI NICIODATA
sa dam dovezi la lume
ca STIM CROI O ALTA SOARTA -
ALTFEL,MAI BINE AM PIERI!
STIM DA MANDAT DE TARA
CUI N-O FACURA DE OCARA,
CUI NU HALADUIESC,PRIN BUCURESTI,
tot prin hotel de lux,
pe-ai tarii bani,
NU celor care risipesc,DOAR INTR-O LUNA
(CAND SPECTRUL FOAMETEI NU-I GLUMA!)
CAT ZECI DE PENSII
SAU DE-AJUTOARE DE SARMANI!
Un alt exemplu: bunaoara,
transportul unui ghiftuit parlamentar
prin Capitala
CAT ALTE ZECI DE PENSII A COSTAT,PE LUNA…
IMAGINATI CE n-a tinut sa spuna -
CAT,POATE,Ii MAI COSTA
(NU CHIAR PE TOTI,PE CATE UNII…)
refacerea langa-o puicuta
ivita-n patul lor,
shovaitor,-
NU oarecare pitipoanca,ci mai de lux si mai draguta!
(Cum as uita o vorba-a lui Corutz? -
fetitele luxoase iau,pe noapte,
treizeci de milioane,-n parte.
Desigur,le plateste cui-i da mana,
asa a fost intotdeauna!
Te cred si eu c-ar merita impozitate…).
DE-O TIN ASA alesii nostri,
tot in haladuire reavana, ne-buna,
si, toate-acestea, tot pe banii Tarii -,
SA PUNEM CAPAT INDURARII,
SA NE TREZIM, ROMANI,
SA NU MAI ACCEPTAM ROBIREA, IAR, CA PROSTII!
Iar Dumneata, alesul Presedinte,
Cum de-ai uitat promisiunea dinainte?!
Te-ai Rezemat de votul celor multi
URANDU-LE “SA TRAITI BINE!”
Azi,EI se simt sub spectrul foametei, tot mai desculti!…
Ii mai salveaza – CINE?
N-ar fi pacat in saracie speranta lor sa o scufunzi?!
Trudeste pentru EI, fierbinte!
Azi v-a grait,indurerat, ca voi,
un menestrel, sorin…
V-as mai Ruga
sa v-amintiti
de-O VORBA-A LUI EMIN,
de vorba-aceea – despre Tepes si…misei -
TREZITI-VA,ROMANI,
NU MAI FITI ROBI LA EI!
VA Multumesc!
1 Cireshar 2010
La multi ani superbi ca tine, Sarbatorito!
Ma iarta de ma intreb daca mai are sens sa te astept, la 10 p.m., pe drumul catre Hanul din Meri! Am trecut pe la portita ta,AZI, 5 CIRESAR 2010, la 20,15,venind pe ulicioara de-o stii…Fantana imi parea o flacara de tine nemaivazuta, floarea mea albastra, raza mea de azur…Fereastra m-a privit trista! Banuiesc ca esti cu toti ai tai pe langa tine, iubire, si cu o parte dintre colegi,inclusiv cu cel pentru care lasai impresia c-ai vrea sa-l devorezi, la “Miss Boboc”,in finalul anului trecut… DE CE-ash mai cuteza sa cred ca as fi eu al tau poet, c-ai vrea sa fii tu pictorita mea? LA MULTI ANI, Iubire!
Danseaza,iubito, de Ziua Ta,
si sus pe mese poti dansa, pentru oricine,
numa’ sa nu valsezi langa mine,
Elibereaza-mi sufletul de chipul tau frumos,
inimioara,
tot mai departe de mine…zboara!
Ori, de vrei tu, imi scrie
ca-mi dai gura ta, cei ochishori
numai mie!
deci, am de ce atinge norii,
tulburatorii…
LA MULTI ANI, Iubire!
Geana de azur si de vis
speram c-ai lasa sa deschizi,
catre speranta – un ram suprem de fereastra,
floarea mea albastra,
Dorul meu nestins…
LA MULTI ANI, Iubire!
Buna dimineata!
E 4,50 a.m.,
pornesc la coasa,
Printesa frumoasa!
Ma reazem de Crai-Nou,
de mireasma zorilor,
de Dorul tau…
te sarut,poemashul meu drag!
Ce mai face superba mea netarmurit de rea, cum e in Sesiune?…in zori,la coasa,ti-am impletit o delicata coronita,din miresmate flori de camp…Visam c-o sa-mi Rasari…Asha-i ca-s Tamp’?Imagineaza-ti ce nebun negrutz,pe brazda dorului,oi fi,m-o parjoli,
azi,
Soarele!
Imagineaza-ti
cum ti-ai Izvodi
in mine,nebunatice,
toate izvoarele!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
………………………….
imagineaza-ti mii de lacrimioare
de le-am strans,
doar cu al tau suras
cat de superb s-ar duce,
cum s-ar fi dus
pe neaua timpului
de stie sa ne infloreasca,
prin dor de dor,sa ne usuce,
lumina mea dumnezeiasca,
azurul visului suprem de dulce…
p.s.Mi-am amintit de-o alta vara,
prin 2006 era… o mai stii,
minunea mea nebuna si frumoasa?
Mai stii secundele in care iti scriam
din raiul drag,din Curmatura?
imens speram,
nebun de nebun de nebun te asteptam
sa imi ivesti
sa imi dai gura,
iar raiul tau
netarmurit prin mine il vibram,
muream si inviam
de dorul sa te…am,
doar eu,minunea mea de-azur,
pe-al vietii ram…
Te-oi astepta
si-n Vara asta,
in Cireshar,catre final,
si-n toata luna lui cuptor
Ne-om razvrati intru amor
intru sarut,
pentru atatea clipe de-am pierdut,
de-ai sti sa-mi Vii…
chiar si pe ele Noi le-om mangaia,le-om rasfatza,
asha sa Shtii!!!!!
Iveste-mi cerul ferestrelor deschise!…
Zburd la casutza,te-oi astepta inveshmantat in visuri-vise.
te sarut,pictorito!
Cu tine-asa departe,
parea ca se asterne
atat de bland – de moarte -
o liniste incremenita…
Stii,pictorita mea iubita,
ce sherpi de foc
brazdara,-n noapte,
netarmurit,deodata,cerul,
de-au razvratit intreg misterul?!
Acum,in zori
frematatori -
sustin concert, de zor,
o mierla si un randunel…
Mi-i dor, mi-i tare dor
sa mi te simt la piept
Superba mea mult draga,Ruxandrel!
Dar dorul mi-i-n deshert…
Ingaduie,te rog,ale mele ganduri
asternute la tristete,
ad-hoc, pentru… Miss Boboc!
Imi iarta,raza luminoasa, m-a deocheat, ca nou,
parfumul chipului tau,
gandeam ca viata ar putea fi
mult mai frumoasa!
Tu ce gandeai,lumina matasoasa?
Eu Nu-s macar un inorog imberb,
ci un Prostut!Trupul tau superb,
mersul gratios,
privirea-ti inmiresmat de dulce
de ce ai fi stiut a mi le-aduce…
cu tot azurul,generoase?
De parca un Horica sau alti amici ca el,
amicele de te-nconjur suave,voluptoase
te-ar fi dorit cu mine, Randunel!
De ce tu, Printesa-Vis,
doar pentru mine-n dor te-ai fi cuprins
de acel farmec sfant ce doar in mangaierea geniului Emin afla cuvant,
de ce ai fi zorit ivirii dumnezeirea Iubirii,
netarmurit?!…
Teatru cu masti eu oi zori, din nou,
o lume-ntreaga iar va crede
c-oficial imi merge bine,
cand vei zburda spre mare
si spre munte,
uita-vei necuprins
de dorul meu nebunul si de mine.
Secunda va zburda
prin inima,
prin sangele meu,
prin maduva oaselor pe…Valea-Frumoaselor?… Imi Iarta ori,de vrei,ma cearta, de n-am…mestesugit ce-am scris,
mi-s ochii impaienjeniti
dincolo de neaua cuvantului magic!
Deci,nu ai avea temei in tragic sa o iei de linistea imi vitregeste sufletul
cu-absenta ei!
Mai bine s-au cam scurs de 20 de anotimpuri…
Pe la rastipmuri,
te-ai alintat-distrat
pe seama mea,pe seama dragostei
discret, cu-amicii tai
si buni,si rai.
…Pe la rastimpuri,
paienjenishul tacerii tale
mi-a dat,superbo,rotocoale -
pururi binete –
in loc de-a ta tandrete…
DE CE mi-ar fi murit mirarea?!
De ce si-acum
colind – m-aprind
tot singur,
ne-altfel,
prin zi, prin noapte, stii tu, Randunel?
DE CE cu gandul-visul
ma rezemam
de setea gurii tale?!
DE CE-ai fi vrut
ca ochii mei
sa nu te stie,
de ce din crinii dragostei
te-ai risipi,iubire,
CE-ai vrut sa faci cu visul meu, cu tine?!
-Tine de sete,
tine de foame,
tine de dor, tine de viata
sau de moarte tine?
tacerea ta e o-o rasfatata de paiata,
ce cugeti-simti,iubire?
De ce as mai privi
la apa cea inalta
cu ochii-doua-ape,
cand ai stiut
cu-adevarat
sa-mi fii aproape,
singuratatii mai deloc sa nu mai dau tribut, stii,craciunita-miss-boboc?!
De ce speranta
sa o mai alint,
de ce-as lasa
cu crinul nepasarii-ti
sa ma mint?!
N-ai inflorit-rodit
tacerea,
nepasarea,
DE CE-ar muri mirarea?!
In taina nu te-abati
in cal de lemn
in viata mea,
prin bumbii mei,flamanzii-insetati,
ce-mi stie Dragostea?
Of,inima,cum te pandesc
si cumpana uitarii-i,
si rana nepasarii-i!…
Ai sti tu cat de mult
odinioara m-ai pierdut,
cand n-are-importanta-cine
mi te-a avut,intru sarut?
Atunci ori nici atunci
puzderia de stele
din visurile mele
ai invins?
Fii fericita,Vis!
Rodit-ai doru-mi sangerandu-l
noian de anotimpuri,rand-de-a-randul? Adii tacerea pe orice carare
doar pentru mine,ce stii,oare?
De ce-ar sti ochii-mi setea gurii tale?!
Iti MULTUMESC,te sarut,poemash!
A shasea oara, in inima vibranda canta si descanta solstitiul cel solar, de vara…
N-ai vrea etern…adaos
Iubirea-Nemurire sa ne-o lashi, drag poemash?!
Reiau un…gand,
si insetat,si mai flamand:
Revin aiurea mesaje neremise, Se simte ca is viu in cele visuri-vise…
sau…nu mai stiu! De ce-as visa-spera sa ai – pe dulce ram de rai,
ca nimeni pe Pamant – supremul farmec sfant, azurul necuprins de neaua-fire? Tacerea-ti – nepasare ‘nalt ma tzine… sau ma doboara,ce cugeti tu,iubire? E Cireshar, mi-i sufletul cosit aievea sau arar de dorul care, si-n alte vieti,- imi pare,- m-a inflorit,m-a tot rodit,de jar!
te sarut,pictorito
e trecut,de mult, de 2 a.m….
trimisesem o monorima,pt tine,suna cam asha:
CUM sa-mi pun DORUL sub secure?!
Nici Luna nu ar sti a-mi spune,
Nici stelele,aprinsele,nebune…
NU vrea somnicul sa ma fure!
Picteaza-mi dorurile -
dorurile-visuri
dorurile inimii
dorurile-ganduri
dorurile ochilor
dorurile bratelor
dorurile caushului mainilor mele
dorurile degetelor indragostite
pana in varful pernutelor,
toate dorurile-mi shoptesc chipul tau…
Te-ai pictat, azurel?
…………………….
Mi-i gandul numa’ la tine…
In secunda aceasta iti privesc ochii,
sa aflu de-as sti adia…eu
in freamatul unui curcubeu…
Incerc sa ma reazem de inima ta!
………………………..
Stii ce-mi shoptesc ochii tai?
imi shoptesc sa te alin-alint,
in bratele mele sa te cuprind,
in ele sa te pierd-dezmierd…
GANDEAM CA-MI IVESTI ,
in freamatul verii
cu tine-aducand,sublim ingeresti,
luminile pure
sau e vara Padurii Nebune,
ce simti,
ce-mi shopteshti?
Cui ai zambit sub luceafarul serii,
pe cine ochii tai au mai ‘nebunit?
Ti-ai vazut vreodata
zapada privirii,
ea stie
ce imi lasi mie -…………….. absintul tacerii,al departarii?
Te vrei in ninsoarea uitarii-mi?!
…e doar o glumita,te sarut
Cateva ganduri asternute ad-hoc, cu deplina sinceritate…,AZI, 14 IULIE 2010, DE ZIUA PATRIEI SURORI, F R A N T A
P A R I S U L l-am vazut doar 4 zile si 4 nopti, mi-a taiat respiratia, toata Cetatea Senei, a Frantei, sarbatorita de astazi, este o veritabila legenda vie!
PARISUL L-AM VISAT INCA DIN ANII COPILARIEI MELE!
E RATIUNEA PENTRU CARE ACOLO AS VREA SA VISEZ,
SA EXIST, ULTIMII ANI AI SECUNDEI HARAZITE MIE PE PLANETA ALBASTRA,SI SA MOR – LA P A R I S!
DACA,PE PLANETA ALBASTRA, NATIUNEA ROMANA DATOREAZA VREO SECUNDA DIN LUMINA, DIN LIBERTATEA EI VREUNUI POPOR,VREUNEI TARI – poporul acesta ESTE POPORUL FRANCEZ,IAR TARA,nimeni alta decat superba F R A N T A, A DOUA MEA PATRIE,PATRIE DE SUFLET SI DE SANGE,CA SI PATRIA ROMANA!
Personal, am vazut si vad doua etape importante in Devenirea Natiunii Romane, in Dobandirea Libertatii de sine, in cucerirea Dreptatii! O prima etapa este aceea care se incheie la revolutia burghezo-democratica din 1848. A doua etapa are ca apogeu Unirea cea Mare!
Gandesc ca-i suficient sa-i privim pe o parte dintre intelectualii si / revolutionarii romani plecati la Paris, fie si pt cativa ani, formati, fie si intr-o anume masura,la MAREA SCOALA FRANCEZA,la focul revolutiilor franceze, inclusiv revolutia culturii – pentru a realiza ca acel gand al meu e INTEMEIAT, ARGUMENTAT, ASA SIMT! De-ar putea, mi-ar da dreptate cei asemenea lui N.BALCESCU, HENRI COANDA, MIRCEA ELIADE, EUGEN IONESCU si MULTI ALTII!
V I V E LA F R A N C E!
Multumesc!
Lui MICHAEL JACKSON:
Ti-ai cantat zbuciumul ca nimeni altul,
cu sufletu-ti sensibil si flamand…
Ma-ntreb de nu s-a sprijinit pe al tau cant
si ceru-ntreg, inaltul…
Un “altfel” de SONET
Eu nu pretind ca-s Dante ori Petrarca,
N-am harul lor, n-as putea fi ca ei,
Is doar nebunul menestrel,ma poarta soarta
Catre Frumoasa de-i ziceam si Lorrelei…
PETRARCA Laurei superb ivise
Sonetele-i,cu aura iubirii-i necuprinse,
Iar DANTE,-n versuri, magic a aprins
Chipul Iubitei, zanei Beatrice!
Pe GOETHE, mai bogat in har si-n ani ca mine,
Ca nu-i romantic unii l-au hulit,
Amarnic o copila de el s-a-ndragostit.
Astazi, imi poate spune – Cine,
CE ma fac eu cu zana Lorrelei?!
Dor neinvins, odinioara, aprins-au ochii Ei…
Zboara prin mine
pescarusii abi
cum au zburat
la cazinoul din Constanta, odinioara…
Iti amintesti de-o seara,
de un telefon?
Era-nceputul lunii auguste,
o noapte-ntreaga-am cautat un…ton,
in urma cu aproape patru ani!
Zburat-au albatrosii toti prin mine
precum toate potecile noptilor,iubire,
se rostuiau
tot mai aprinse,
in visuri si in vise!
O zana rea mi le dorea…tot mai inguste,
ca-n era zarilor-languste?
Indeajuns –
cate-anotimpuri sa se fi scurs?
Eu stiu ca si-anotimpurile lui…Vivaldi
erau mult mai putine…
Simteam fiinta ta
cum zboara
tanara,prin mine…
Ce vioara!
Nici Stradivarius n-ar canta asha…
o muzica perfecta,
cum tu ma fascinai-valureai,draga mea!
Rubayat
(printesei tacerii albastre)
Floare de jar resimt,in mine,dorul!
In lava lui,tacerea ta si-a nins,adanc,fuiorul
cu mult peste o suta milioane de secunde
si insetate, si nebune, si flamande?!
Buna Dimineata,iubito!
In noapte
am cautat Luna
sa ma pot strecura
pe razele ei
in camaruta ta…
Oi cauta rasaritul Soarelui
sa traversez cu el
toti nourii
catre azurul inimioarei tale…
te sarut,Superbo!
Am revenit in camaruta mea…
de n-ai putut Ivi,
DE CE m-as supara?!
doar Dorul meu,de tine,m-a colindat, m-o colinda!
Au fost
cu mine -
c-un oarecare rost -
deplina Luna,o nebuna,
si albii nourashi,
Luceafarul,neteafarul,si celelalte stele,
si toate visurile mele…
Oi incerca,ad-hoc,sa-nsailez,altfel,
un “BUN RAMAS!”,pentru cel stins,pentru…Nutel!
Am sa incerc sa-ncep cu o…Poveste
ce-aduce veste
cum c-a Ivit,odata,Vietii -
intr-o casuta fermecata,
pe langa un baiat,pe langa-o fata -
alt bulgarash de aur,
mai nazdravanel,
ai lui l-au alintat cu numele…Nutel!
……………………………..
Imagineaza-ti
o margine de codru
spre care mai zorea
un copilandru,
Acolo,-adeseori,
lui ii placea
sa se mai joace…”De-a Imparatu’”…
Era al lui,in codru,totul!
Asa avu un Vis Nutel,
odinioara… Cand anii au trecut,
iar el a devenit barbat,in lege,
a Stiut floare rara a culege -
pe Draga lui Frumoasa,
pe Tamara…
POVESTEA N-as mai scrie-o,-aici,
cu Dorul-Dor
te-oi Astepta,lumina mea,
in Casa Domnului sa-mi Vii
sa-mi Vii
in Asta Zi!!!!!
te SaRut,poemashule!
Incercand a Spera ca Ea va Relua Comunicarea fireasca,cu mine,cutez a lasa un ultim mesaj si sincere MULTUMIRI,pentru…gazduire!!!!!
O,Doamne,Adu-ne Impreuna!
As Vrea sa avem zece vieti,- in toate –
tu si eu – doar o cununa!
Pricepi,Poemash?
De-as Sti Jura,pe Soare as Jura,
pe cei Luceferi – ca bumbii mei,cu mult mai teferi! -,
pe Luna as Jura -
Noi NE-OM IUBI,Dulcea mea Draga,
si dincolo de moarte!!!!!
te sarut
iertati,reiau cele din urma ganduri-visuri,din dorul,nebunul,am risipit doua rime!Promit,e cel din urma Deranj!Mii si mii de MULTUMIRI!
Ruga fara de ecou…
(Tu Nu uita,era… pe cand s-a tot retras…luna”Cuptor”,din nou!)
O,Doamne,Adu-ne Impreuna!
As Vrea sa avem zece vieti si-n toate –
doar tu si eu, o singura cununa!
Pricepi,Poemash?
De lashi,
De-as Sti Jura,pe Soare as Jura,
pe cei Luceferi – ca bumbii mei,is mult mai teferi! -,
pe Luna as Jura -
Noi NE-OM IUBI,Dulcea mea Draga,
nu…numa’ viata-ntreaga,
Noi ne-om cata si ne-om Dori,si dincolo de moarte!!!!!
te sarut,ai grija de tine,poemashule!
Buna Dimineata, Iubire!
Maine, e un nou inceput,
pentru tine,
mi-s ochii, bumbii rourati…
Acolo sa fiu as fi vrut,
sa pot sa te admir
printre puii tie incredintati,
din chiparosul…chipului tau divin
sa culeg flori de curcubeu,
etern sublim sa ma Incarc
cu lumina Printesei mie dragi!
Mult noroc, te sarut, Superbo!
Ganduri rasfirate in noapte
In noaptea asta somnul
n-a stiut sa ma fure,
in al clipei caier
mustul de aer
mi-a fost scut si secure…
Am revenit de sub cer…
am colindat cu carul mic
catre planeta Ceres,cu fler
te-am luat cu mine,mister!
I-am shoptit luceafarului
teafarului -
tu strecori in eden
atomi din sufletul meu,
si roua inimii albastre,
dintr-un nestins curcubeu…
Am sarutat imbratisharile tale
cu mustul de aer,
sublime cioburi…de rai
iveai
in al clipei caier!
N-as sti a spune
Cum stii tu sa asterni
devotiune
Iubirii noastre,
n-ar sti mii de stele albastre
nici luceferi eterni…
Doamne,cum stii tu mangaia,
cum stii tu saruta!
N-o uita
inima,
sufletul-dor n-o uita
cat de mult,
puiule,ti-ai dorit
sa m-aprinzi infinit,
aproape sa-i fii -
pe-ale noptilor ape -
celui ce-a agonizat
visand mangaiat
de rana inimii…
Tine-o-asa,
tacerea-ti sa mi-o tot lashi prinos
unduind-o manos
in sufletul meu!
Tacerea ta,
imaculata,
mi-a incendiat-purificat
sangele,carnea gri,
as vrea sa stii…
Ea ar putea tine loc
de roua surazatoare,
de raze de soare,
de oglinzi si de stele,
de nourashi cu azur…
in cojoc?!
Da un semn,te conjur!
………………….
-Viseaza senina,
surazi visului-nestinsului,
mai rar ca tine,
zare superba,frumoasa lumina!…
Ma intreba o stea de ce-as fi trist,
de ce n-as scrie Dragostea razand,
eu i-am raspuns, mai de curand,
c-as sti surade,de dragul tau is altruist…
De-as sti sa am al tau sarut,
n-as avea tar’na gri, zambet pierdut.
Merg sa-mi prepar o cafea amara,
cu tine departe nimic nu-i frumos,
ma frange dorul, nebun generos,
dor de-o printesa, de-o splendoare arara…
UN AN BUN,te sarut!
Ne pleaca Poetul
Dintr-un ev
prea mizer
si prea tern,
Ne pleaca Poetul,
prea Poet,
prea Etern!
Ninsi de zori,
Ne-om zori
spre un dalb tintirim,
pe ultimu-i drum
(doar acum?!)
mai asproapoe sa-I Fim!
aproape sa-i fim!
Dintr-un ev
prea mizer
si prea tern,
Ne pleaca Poetul,
prea Poet,
prea Etern!
Vegheze tihna sufletului sau
Dumnezeieste
Dumnezeu!
Intr-un lan de maci infloriti,
de-un roshu intens
ca amurgul incins -
acolo mi-as duce eu bumbii
sau
in micul eden
unde iarba
inefabil de verde
imi surade,
sa ma imbie-a uita
tacerea ta,
durerile hade…
Stii foarte bine ce faci?
Cu tacerea ta nu aprinzi penelul,
inefabilul
ce picteaza
Singuratatea
in bumbii-mi fierbinti,
adumbrind cascade de visuri?!…
te sarut
O glumita serioasa…
Va sti ierta Dragostea
cuvintele-mi rele,
“tacerea” mea –
o platosha
neaosha,
fara de…ramurele?
Am vrut
sa creada generoshii
ca nu mai simt nimic pentru a mea iubire,
s-o-nstrainez de doru-mi de al ei sarut
am vrut,
taman cand o iubeam mai mult -
cu fiece picatura de viata!-
atat mi-am fost de…paiata?!
Ce…provocare
lansase,pentru mine,zeul Soare!
<>
Ce-mi stiti -
mai abitir s-o-ndeparta,
de mine,Dragostea?
De cativa ani
e o ispititoare,
i-or tot zambi,
i-or pune bani pe masa
zeloshi frumoshi
si boshi…
De-i doar infima parte
generoasa,
pe catu-i dulce, o Frumoasa -
oare
nu-i clar, si pentr-un orb,
ca mine,
ca aripa-speranta moare?!
De ce as mai visa
ca numa’ eu
am sa o sorb
cu fiece micron
din…pocalul de jar
al sufletului meu?!…
Cum as putea cel timp sa il intorn?
Stihuri frante, in ne-ecou…
-Vis,
imi scrie
ca n-ai interzis
mesajele-mi de dor,
pe telefon,
ca orice cale n-ai inchis
catre al meu apel,
ori ca nu-s semn,defel,
ca n-ar fi singurea,
superba mea!
Iti simt trupshoru,-n bumbii-mi tristi,
vioara,inimioara?
Domnishoara mea viteaza,
simti ce viseaza
mana-mi dreapta?
Nu e, deloc,
o inteleapta -
de toamne,veri,
de ierni,
de primaveri
se-alina-n mangaieri
pe-al tau trupshor,
aluneca
pe-un delicat
smarald caldut,
finutz…
Ushor,
o lasi -
o dezmierdata! –
de ea sa-si uite
pe un sanishor,
langa o alunita-dor.
Nici nu mai stiu
de e cel drept,
cel stang,
doar mi te simt
vibrand
la piept,
setos,flamand…
Pe la selectele rastimpuri,
de-atatea anotimpuri-dor
se-alina,
culege
bob cu bob
de pe al tau trupshor
lumina…
Luceferel de dimineata,
ce-mi scrii de-o mana
ce viseaza,
asa-i ca-i o nebuna?
te sarut
Stihuri…de nea…
Cu flori de nea, cu ingeri dalbi Ninge, din nou, Ca-n basmele frumoase, Ca dorul tau in suflet-curcubeu…
Iubirea de ti-o port
fosforescent
ma troieneste
din Mai
doua mii cinci…
Cunosti o fee dalba
care ma iubeste?
Te-ai intrebat,
vreodata,
draga mea,
cate troiene a cules
sufletul tau
din necuprinsa nea
aprinsa
Dorului meu?
Ce-mi zici,
n-ar trebui
sa-mi scrie Dragostea?
Curg ingeri albi,
In suflet simt iubire…
Imi este Dor,
cel dor cumplit, de tine!
Superba mea,
voi ochii tai sa ma imbie,
voi gura ta
sa o pot bea,
trupshorul tau
netarmurit fosforescent
l-as bea,
prin sange sa-mi adie…
E,totushi,trist pe Terra,
Draga mea!
Mergem pe…Ceres,
nu ai Vrea?
Cu flori de nea,
cu ingeri albi
ce-n sufletul meu curg… -
te-oi saruta,
Superbo, pictorita mea!
Cu tine-as sti
de mine
si de tot…sa ma alung!
De ce e trist, iubire, pe Pamant?!
Ruga,catre Rux
MI TE-OI RUGA
SA NU MAI STERGI
ce, cu durere,-ti scriu,
sa-mi dai raspuns,
de ai coloana vertebrala,draga Rux,
de nu ti-i constiinta terci…
N-a sa-mi mai fie timpul ev pustiu!
Plecasem fericit
de peste deal,
din satul meu natal,
imi simteam inima ca-i este bine,
pe maini atat de bune,
in palma la tine, iubire!
Cineva
de m-a vrut de yacint -
a facut sa ma simt
din nou in plus,
precum odinioara,
in preajma unui alt Craciun,
cand ma suna
pe strada ta
un capcaun -
tinea sa-mi precizeze,
inimioara,
cat ti-s splendorile…
viteze,
cum face sex
cu muza mea,cu tine,
cum face tot ce vrea,
ca doar ii esti…femeie,draga mea!
Imi scrie
ca totul e scornire,
o prostie,
Ca NU-I adevarat,iubire!
Azi, dupa-nserare, coboram
pe strada ta,
aveam
sa iti ofer ceva.
Trecut-au ore
de acum,
ma pregateam sa-ti scriu mesaj de dor,
sa iti soptesc tristetea-mi -
Nu ajunsese-acasa scumpul meu amor.
In raza portitei tale
m-a intalnit
un…leurzean-piersinar,
intors in tara
iar
dupa doi ani.
M-a simtit trist,
cu sufletul un rasfatat prin cei bolovani.
Ti-a privit
fereastra
si el
urmand calea
ochilor mei…
citat:
“D-l profesor, basta!
E mult mai pura o lauza
decat a dvs muza,
aveti cuvantul meu,
am colindat prin lume,
miros putanele
precum ne Stie
pe fiecare
Dumnezeu!
Iertati-mi,
Nu ati iubit si nu iubiti o fata mare,
ci o putana, o prefacuta,
cum sunt atatea prefacute,
morgane plutitoare!
Va stiam un om dastept,
credeti-ma, v-a tras in piept!
N-am eu vreo treaba
cu-a dvs muza,
dar, la cat ati suferit,
n-aveti vreo scuza.
S-au dus doi ani
de cand v-am spus
si – negresit -
era prin vremea asta -
a dvs muza pura, Rux,
dansa pe mese
la alecu,
isi fredona,
pe bani,
discrete fese!
Uitati de ea
si basta!
Daca, cumva,
nu m-ati crezut,
o cer sa vina un minut
si intre sase ochi
sa stam de vorba.
Scuzati, nu as fi vrut
sa ikntru-n ciorba…”
Mi-am amintit,
puiut iubit,
ce mi-au mai spus doi tineri -
era mijloc de saptamana,
cu ani in urma,
miez de noapte,
tu – doar intre doi vlajgani
ce-si dadeau coate.
Trecut-au ani de-atunci,
ma otraveam
de dor,
innebuneam,
imi era sufletul pe branci?!…
Simti,pictorito,
cum e
sa-ti plece inima din piept,
sa-ti plece
in deshert?!
Imi scrie
ca tot ce-a repetat
pe drum
cel piershinar
sau ce-a strigat,
odinioara,-un capcaun
n-a fost adevarat!
Imi scrie
ca mi-ai ramas, pe Terra,
o neintinata dumnezeie,
pura,
nu i-ai fost nimarui femeie,
n-ai evoluat
a dalba…facatura!
Stergeti,
dati-i zor – cu bidineaua,
tot asa a mai dat unu’ -
pana-a neintinat…cateaua!
Un stih, pentru Rux
Sublim fosforescente
ti-s formele…
De ce a trebuit sa ti le dazvelesti,
prin ochii, prin saliva tuturor,
pe blog, la Daniel – sa ti le tavalesti?!
Ai un raspuns,
dulce flacara albastra,
tu, pictorita Rux,
tacutul meu Amor?
Mi te-ai visat
un pretuit “scuipat”
prin limbile lor,
Nu simteai al meu dor?!
Fara titlu…
De la o zi la alta is tot mai abatut,
tot mai nebun dupa al tau sarut?
AVEAM SI AM NEVOIE DE IUBIREA TA,
mi-i oferi-o, puiul meu, cand eu m-oi disperaaaaaa…
Atunci vei sti cel suflet a-l pansa!
Tu,dulcea-mi flacara albastra,
li-i cauta la o fereastra?
Vin de sub…nourashi, oi reveni sub ei,
trimit,prin vreo cativa,spre tine,bumbii mei.
Ma-ndemna bolta
sa-i sarut obrajii,
cu cei fiori de ganduri,
cum i-am mai sarutat -
de-a ta tacere-ncurajat -,
tot randuri,randuri,
mai de curand, mai de demult,
sa mai faram dintru tumult…
Ce stii -
este adevarat
ca freamatul de l-am trimis
pe un telefonas
nu a ajuns la tine,Vis?!
Nu-i viata doar un zvon din Visul infinit,
avem a sti,minune de Iubire,
cand i se frange…
ata,
e scris
tot zborul ei
in aburul din sange?!
Mi-e dor de dor
de un cuvant,al tau, de tine,
mi-i l-oi transfigura in zbor!
De dimineata,
te rugam sa iti imaginezi,superbo,
cat de nebune mi se fericesc tamplele,inima…
Se facea ca ele ar saruta intreaga miere
din caushul palmelor tale,
culegand,din sarutu-ti,mistere diafane…
Se facea ca sarut
mierea din a inimii-ti rasuflare,
ce stii,oare?
Ti-am mai scris, Pictorito, ceva:
Din Mai 2005
mi-esti aerul
pe care-l respir
intru-al fiecarei secunde-zefir.
De ce ai ajuta sa traiesc,
de ce mi-ar seca fantana cu aer
absenta si tacerea ta,
Stiu tu,Iubire,
te-adie raspunsul prin fire?
Revin sub cer,
as vrea
sa ma pot dispersa
in infinita fantana-mister…
Te pupic,peste tot,draga mea!
Fara titlu
De la o zi la alta is tot mai abatut,
tot mai nebun dupa al tau sarut?
AVEAM SI AM NEVOIE DE IUBIREA TA,
mi-i oferi-o, puiul meu, cand eu m-oi disperaaaaaa,
Atunci vei sti cel suflet a-l pansa,
Tu,dulcea-mi flacara albastra,
li-i cauta la o fereastra…
Vin de sub nourashi, oi reveni sub ei,
trimit,prin vreo cativa,la tine,bumbii mei.
Ma-ndemna bolta
sa-i sarut obrajii,
cu cei fiori de ganduri,
cum i-am mai sarutat -
de-a ta tacere-ncurajat,
tot randuri,randuri,
mai de curand, mai de demult -,
sa mai faram dintru tumult…
Ce stii -
este adevarat
ca freamatul de l-am trimis
pe un telefonas
nu a ajuns la tine,Vis?!
Nu-i viata doar un zvon din Visul infinit,
avem a sti,minune de Iubire,
cand i se frange
ata,
e scris
tot zborul ei
in aburul din sange?!
Mi-e dor de dor
de un cuvant, al tau, de tine,
mi l-oi transfigura in zbor!
De dimineata,
te rugam sa iti imaginezi,superbo,
cat de nebune mi se fericesc tamplele,inima.
Se facea ca ele ar saruta intreaga miere
din caushul palmelor tale,
culegand,din sarutu-ti,mistere diafane.
Se facea ca sarut
mierea din a inimii-ti rasuflare,
ce stii,oare?
Ti-am mai scris, Pictorito, ceva:
Din Mai 2005
mi-esti aerul
pe care-l respir
intru-al fiecarei secunde-zefir.
De ce ai ajuta sa traiesc,
de ce mi-ar seca fantana cu aer
absenta si tacerea ta,
Stii tu,Iubire,
te-adie raspunsul prin fire?
Revin sub cer,
as vrea
sa ma pot dispersa
in infinita fantana-mister.
Te pupic,peste tot,cu mult dor,draga mea!
Pe mess,nu stiu de ce,
nu mai pot scrie…
Vineri,cu sageata de noua a.m.
pornesc spre Bucuresti…
poate in Gara-de-Nord imi Ivesti,
Lumina vie!
La ora 15 ar trebui sa fim pe-aeroport,
cu doua ore ‘nainte…de-a zbura pe-azur…
Vino,te conjur!
Te sarut dulce,cu dor mult!
Toi,tu penses quoi,
ma belle princesse, Ruxandra –
j’Adore ton silence
ou
la nudite
de ton absence?