Va fi cel mai scurt episod de pana acum (as fi vrut). In opt luni de cand am inceput acest proiect nu mi-au iesit toate cum as fi vrut, dar despre neimpliniri voi scrie la final. Am reusit in schimb sa-mi asigur un confort financiar pe care nu l-am avut niciodata ca jurnalist intr-o cariera de 17 ani, confort care mi-a permis sa-mi fac viata mai usoara, dar si sa-i ajut pe altii (ceea ce pentru mine conteaza mai mult decat orice). E drept ca e cam mult sa spun “usoara” pentru mine cu 15 ore de munca pe zi. Oricum, e relaxant sa stii ca nu trebuie sa astepti leafa, pentru ca ai bani, si ca nu trebuie sa inghiti mizeriile nimanui zi de zi pentru ea. Sa-ti castigi libertatea este de fapt cel mai mare succes.

Topuri. Pe foarte scurt: am reusit sa-l mentin pe Reporter Virtual in top 100 site-uri de stiri mass media de pe trafic.ro, sa-l urc pe pozitia 20 in Zelist si sa-l blochez pe 5 in topul influentei in blogosfera, potrivit Focus Blog. Eram sa uit sa bifez ca luna asta am sarit de 100.000 de vizite si sunt la a sasea consecutiv cu peste 200.000 de vizualizari. (Nota: Pentru cei care nu sunt familiarizati ce naiba inseamna toate astea, lamurirea e simpla daca te gandesti ca sunt zeci de mii de bloguri si site-uri cu care concurez.)

Bani. Publicitatea a curs de la sine, fara sa fac niciun efort, chiar daca as fi preferat sa am o regie care sa se ocupe de astfel de tranzactii. Chiar am cautat, dar discutiile s-au dovedit neserioase, iar cei care s-au oferit nu doreau decat informatii, cand acestea puteau fi gasite la liber. Si nu am vorbit cu pusti, ci cu firme importante in domeniu. Pacat pentru ele. Ar fi castigat niste bani, fara sa faca eforturi prea mari, si ar fi avut peste o vreme mandria ca a ajutat la nasterea unui brand. Oricum, asa au intrat mai multi banuti in buzunarul meu. Si nu de la oricine, ci de la clienti importanti. As fi vrut sa mentionez doar cateva firme de renume, dar cred ca au fost vazute deja.  Sunt si altele, care au preferat insa advertoriale si nu bannere. Iar articolele publicitare sunt platite mai bine. Unele texte au aparut aici, altele le-au folosit pentru campaniile lor. Astfel am ajuns sa incasez sume la care un jurnalist nici nu se gandeste ca le-ar putea negocia cu seful sau. Stiu, mai e mult pana la milionul care ar trebui sa fie facut peste aproximativ un an si patru luni, conform acestui jurnal, dar e baza.

Tv. Da, banii vin si din alte proiecte, nu doar cele legate direct de blog. Unul dintre ele a fost aparitia la OTV timp de trei saptamani, unde am incercat sa fac regulat o revista a presei alaturi de invitati, proiect pe care este posibil sa-l pun pe roate mai bine la anul, dar in alte conditii si nu stiu daca la Dan Diacnescu. Am fost criticat ca m-am dus la o televiziune tabloida chiar daca altele o imita. M-am dus insa pentru bani, trafic si notorietate. De aici au picat alte contracte. Avand in vedere ca am decis sa fiu propriul sef, e drept ca-s cel mai al dracului cu mine, nu cred ca trebuie sa dau socoteala nimanui, mai ales celor care cand as fi avut nevoie de cel mai mic ajutor nu au spus amical: “haide, bre, sa bem o cafea. Poate gasim o solutie”. Nimic. Prietenii sunt prieteni cand ai bani si putere, lucru stiut si de care nu m-am lovit prima oara.

Versus. Sunt paria pentru ca lovesc in moguli, pentru ca scriu de sefii imbecili, cei mai multi asa si sunt in presa, iar amicii au inceput sa fie foarte ocupati ca nu cumva sa existe vreo legatura care le-ar putea pricinui necazuri. Chit ca niciodata nu i-as fi pus in pericol, asa cum n-am facut cu sursele mele. Din fericire, necunoscutii si cei de care m-am legat intamplator prin acest blog au fost cei care m-au ajutat cel mai mult. Si le multumesc. Dusmaniile cu mai-marii presei mi-a atras simpatia jurnalistilor, care au devenit surse voluntare, la fel ca angajatii de la toate departamentele. De aici si rapiditatea informatiilor si exclusivitatile care au curs intr-un ritm alert, ritm care n-a avut concurenta pe piata, dupa deloc umila mea parere. Mi-am pierdut prieteni care au inceput sa pupe in stanga si-n dreapta pentru avantaje diverse, dar mi-am castigat altii. Mult mai multi. Zambesc acum pentru ca mai am nevoie de noua pentru a ajunge la 300 de prieteni pe FaceBook, ceea ce n-am avut in intreaga viata.

Victorii paralele. Pot trece la categoria succes doua victorii: l-am trimis la cotet pe Nistorescu, cu ajutorul lui, bineinteles, care a ucis un ziar (Cotidianul), si am mizat pe Basescu, cand 90% din presa din Capitala era impotriva lui. Presa clasica: ziare, reviste, tv si radio. E un succes al online-ului, care a fost de parte lui si a punctat decisiv (sondajele si mizeriile au aparut in ziua votului pe net doar). Realitatea n-a fost la Realitatea tv si niciunde in afara de internet. Si nu l-as fi votat si nici sustinut daca n-ar fi fost aceasta inversunare a gastii decise sa-l faca praf. Prostie deosebita , pentru ca se stie ca romanul e de parte victimelor. Nu pot sa te uiti ca un imbecil cand zece oameni dau cu picioarele in unul singur. O poti face daca esti las, ba chiar poti sa dai si tu ca poate pica, daca nu cade ceva.

Planuri 2010. Voi coordona inca doua site-uri in afara de Reporter Virtual, din care unul este Gazeta Jurnalistilor, si voi incerca sa fac o altfel de revista presei la o televiziune (n-am batut inca palma cu Dan Diaconescu, deci nu ma pronunt clar). Sunt doar planuri. Nu stiu daca voi reusi ceea ce n-am putut in acest an: sa relansez pe print Gazeta Jurnalistilor si nici sa imbunatatesc imaginea Reporter Virtual, asa cum imi programasem. Motive: negocieri multe, bani putini, alte negocieri, raspunsuri evazive, deturnari de program, dezamagiri, discutii etc. E greu cand pleci la razboi fara arme, dar nu imposibil. Faci rost pe parcurs. Consider ca este important sa nu abdici de la principii. Pentru ele am fost obligat sa refuz oferte de angajare foarte bune, unele de mii de euro (nu in presa). Lunar, bineinteles. Si e clar ca voi face la fel si de acum incolo. “Esti nebun? Pe foamea asta?”, parca si aud, asa cum mi s-a mai spus. Da, pentru ca asta ar insemna sa abandonez proiectul meu de suflet: Reporter Virtual. Si de el nu depind doar eu, ci si cititorii care nu gasesc informatiile de aici in alta parte sau le citesc distorsionate. Exemplu: am scris in exclusivitate ca se inchide Cotidianul, apoi am revenit rapid cu sase actualizari fierbinti. O agentie de presa a preluat informatia, fara sa citeze sursa, dar a dat declaratia unui sef care a sustinut ca e o inchidere temporara. Temporar pentru a indulci vestea, pentru a atenua socul, pentru a le da sperante desarte angajatilor. Iar stirea agentiei a fost preluata aiurea de toate ziarele, conduse de oameni care chiar ma citesc, cand situatia e limpede: ziarul are datorii imense pe care niciun posibil investitor nu vrea sa le rascumpere, iar societatea editoare este in faliment. Cotidianul a fost croit sa fie un ziar de elita, iar elita nu are 200.000 de cititori zilnic ca un tabloid. Iar mogulasul posibil vrea sa castige, nu sa stie ca este citit doar de crema societatii. Facut cu cap, talent si entuziasm, asa cum pornise in 2004, Cotidianul ar fi putut scoate un profit infim, dar n-ar fi fost in gaura. Ar fi supravietuit daca n-ar fi ajuns blogul lui Nistorescu unde puteai citi mizerii peste mizerii, care n-au legatura cu jurnalistica.

Concluzia: dupa noua luni de cand sunt freelancer, am dovedit ca se poate trai decent fara sa sugi sosetele nimanui, sa-i toci zilnic pe cei mari si sa supravietuiesti, ba mai mult: sa ai succes. Si sunt convins ca fiecare om care-si urmareste visul cu perseverenta poate reusi. Perseverenta inseamna muuuuulta munca. Iar eu sunt decis sa ma opresc cu Reporter Virtual doar undeva in varf. Unde si sunt in ceea ce priveste informatiile din culisele presei, dar vreau mai sus: in top 30 site-uri de stiri. Si nu e greu daca visezi. Pana acum cea mai buna pozitie a fost 43. Fara promovare.

PS In speranta ca nu v-am plictisit, tin sa le multumesc cititorilor care mi-au fost alaturi, colaboratorilor care au facut munca voluntara, bloggerilor care m-au preluat, unor amici care nu m-au ajutat financiar, dar mi-au zis o vorba buna cand ea era ca oxigenul, si celor care au avut incredere sa investeasca in potentialul pe care-l are Reporter Virtual. Ma refer la publicitate (exemplu: Media Consulta). Si ma bucur ca n-am dezamagit pe nimeni care conteaza: cititorii si publicitarii. Sigur, dusmanii vor fi intotdeauna dezgamagiti ca nu crap, dar nu poti sa multumesti chiar pe toata lumea .