In duhoarea generala, cred ca acest film ne poate linisti ca parfumul oricarei povesti frumoase. Miroase a tipar, a nostalgie si a… presa.
Si o declaratie de dragoste, pentru ca mi s-a facut dor de masina mea mica si verde…de scris.
In duhoarea generala, cred ca acest film ne poate linisti ca parfumul oricarei povesti frumoase. Miroase a tipar, a nostalgie si a… presa.
Si o declaratie de dragoste, pentru ca mi s-a facut dor de masina mea mica si verde…de scris.
Noiembrie 12th, 2009 at 12:57 pm
Mi s-a făcut brusc dor să fiu ziarist acum 50 de ani, în America.
Şi mi s-a făcut dor să-mi scriu articolele la maşina de scris, precum unii dintre colegii mei mai vârstnici. E drept că în 98-99 , când am început să lucrez în presă, am mai prins doar casetele VHS şi ştirile scrise la Radio Alfa cu pixul, pe jumătăţi de A 4, încurcându-i pe Florin şi ceilalţi cu scrisul meu de doctor …
Şi reportofonul cu caseta mare. Era demult, eram altii.
Totusi farmecul masinii de scris nu l-am prins. N-am folosit-o niciodata. Dar asta nu ma impiedica sa-mi fie dor de ea si de mirosul de ziar si de inceputurile presei. De inocenta pe care eu/noi nu o mai putem regasi nicaieri in presa din Romania. Poate e doar evolutie, poate asa trebuie sa mearga lucrurile. Inainte. Sau…
Noiembrie 12th, 2009 at 13:10 pm
Cand ai intrat tu in presa, eu aveam deja sase ani de presa si bataturi la degete de la masina de scris
. Nu se compara cu nimic tacanitul masinii de scris. Nu-ti povestesc ce nervi explodau daca greseai o litera sau cand se bloca banda si te manjeai de tus. Atunci eram mult mai responsabili cu folosirea cuvintelor pentru ca n-aveam backspace, delete, copy+paste etc. Trebuia sa gandesti de trei ori inainte de a apasa clapa. Dar era minunat cand terminai o ancheta de cateva pagini si simteai teancul de hartie care pulsa de viata. Ne-au fost atrofiate anumite simturi. Brusc imi amintesc cum era intr-o redactie in care se fuma si toata lumea tacanea la masinile de scris. Parca eram un pluton de executie. Deh, vremuri apuse, nostalgii.
Noiembrie 12th, 2009 at 21:51 pm
Da, interesant tabloul descris de tine si sunt sigur ca-ti trezeste nostalgii. Vad ca doar tie, ma asteptam la mai multe comentarii pe subiectul asta. Sau poate ca mai sunteti prea putini prin presa dintre cei care au prins masinile de scris si tacanitul lor in redactii. Dar si progresul tehnologic are avantajele lui, iar astea se platesc, inevitabil…