asa ca folosesc blogu’, o jucarie ce’mi parea puerila, ca loc de depozitare, si, din cind in cind, de refulare. ca s’asa nu te asculta nime’, nu ?
sau te asculta ?

si cum nervozarile’mi sint pricinuite MAI ALES de politica, am ajuns sa trosnesc in politica, nefiind afiliat, da’ cu simpatii fortzate de imprejurari si de propriile’mi senzatzii.

de trafic n’am (prea) cautat sa ma agatz, intrind rarisim pe la “vedete”, intervenind si mai rar de atit. nu e cazu’ la tine, unde intru dar nu plasez decit rareori vreo vorba. l’am injurat pe badea odata, si’am mai intrat in alte datzi de citeva ori (nu mai mult de 3-4 ori in total). la zoso la fel (fara sa’l injur).

si tot asa.

m’am trezit bagat si in clasmentu’ ala ciudat, pe care nici nu incerc sa’l intzeleg, nu stiu de cine, nici de ce. probabil ca urmare a plasarii mele in niste blogrolluri, de catre niste persoane foarte interesante, unele chiar in curs de a deveni vedete.
majoritatea “portocalii” !
nu le’am rugat s’o faca. mi’ar fi parut chiar aiurea sa cer cuiva sa ma agatze in cirlig la el in galantar.
avind “debaraua” incapatoare, inghesui acolo tot ce’mi place, ca sa accesez ulterior mai usor. inlocuind astfel feedurile de pe browser.

e vanitate curata pentru noi, astia “amatorii”, sa fim “competitzionatzi” in clasamente, mai ales ca n’avem de gind, in veci pururi, sa ne cistigam pita din asta.

la voi profesionistii e alta mincare de peste.

voi, de fapt, prefiguratzi viitoru’ presii, si cu cit va mentzinetzi mai independentzi, si, daca se poate, de partea buna a baricadei (vezi recenta inregistrare srs&chireac), cu atit mai bine.

io n’am nici o treaba cu scrisu’.
recunosc si asum.
ma mai si amuz descoperind, la virsta mea, deliciile scrisului fara regulile academiei, aia de’a ametzit di tat ortografia limbii.
daca’i bal, bal sa hie, nenica !

hai ca nu te mai retzin…